Contestație act administrativ fiscal. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.162
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI FOCȘANI -SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE și TAXE LOCALE cu sediul în F, str.-, nr.1bis, jud.V împotriva sentinței nr. 488 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta Primăria Municipiului F - Serviciul Public de Impozite și Taxe Locale, prin consilier juridic în baza delegației aflate la dosar, și intimata "DIPLOMATIC PRES", prin avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebate fiind părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, precizează că instanța de recurs nu poate reține că intimata nu are debite restante față de bugetul local - sumarele nota de plată neavând relevanță în stabilirea impozitelor și taxelor datorate. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe cale de consecință solicită să se constate că Decizia nr.14853/04.02.2008 emisă de Serviciul de Impozite și Taxe Locale a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale în vigoare, precum și raportul de inspecție fiscală față de care solicită menținerea lui. Depune note de concluzii scrise.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la care se află atașată chitanța reprezentând onorariu apărător.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea la data de 15.02.2008 reclamanta "DIPLOMATIC PRES" a formulat contestație împotriva Deciziei nr.14853/04.02.2008 emisă de pârâta Primăria municipiului
În motivare arată că prin raportul de Inspecție fiscală nr.81666/03.12.2007 Serviciul Public de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei municipiului Fas tabilit în sarcina sa un debit cu titlu de impozit pe clădiri în sumă de 34.457 lei, majorări aferente în sumă de 35307 lei și penalități în sumă de 335 lei neachitate pentru perioada 2003-2007.
Împotriva acestui raport a formulat plângere la 31.12.2007 motivat de faptul că societatea nu datorează sumele menționate, iar pârâta prin Decizia nr. 14853/04.02.2008 i-a respins-
Reclamanta arată că prin,Sumar nota de plată" emis de serviciul din cadrul pârâtei la 24.06.2005 i s-a comunicat obligația sa de plată în sumă de 7592,79 lei, pe care a achitat-o cu OP nr.202/24.06.2005, situație comunicată reclamantei cu adresa nr.1206/24.06.2005.
Mai arată că din acest,sumar nota de plată" la capitolul," soldul era,zero", la fel ca și în sumarele emise la 08.02.2005 și 09.05.2005, motiv pentru care consideră neîntemeiată obligația de plată constatată în plus pentru anul 2004 în sumă de 21.337 lei și de 18.735 lei pentru anul 2005.
Aceeași situație este prezentată de reclamantă și pentru obligația de plată în plus cu titlu de impozit pe clădiri stabilit de pârâtă pentru anul 2006 în condițiile în care la rubrica," din sumarul notă de plată emis la 06.03.2007, soldul era tot "zero".
Prin plângerea formulată în 03.12.2007 reclamanta arată că a contestat cuantumul debitelor calculate ținând cont de plățile efectuate prin OP, procese verbale de compensare în raport de declarațiile de impunere, însă, pârâta i-a respins plângerea deși prin certificatele de atestare fiscală eliberate în această perioadă de către această instituție atestă faptul că reclamanta nu are debite restante către bugetul local.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei și raportului de inspecție fiscală emise de pârâtă și constatarea că obligațiile sale bugetare au fost achitate în întregime.
În dovedirea susținerilor reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu acte, sens în care a depus actele de care face vorbire în acțiune.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la 06.03.2008 pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.290 din Legea nr.571/2003 persoana juridică care datorează impozit pe clădiri, teren sau taxa asupra mijloacelor de transport are obligația de a calcula impozitul sau taxa datorată și de a depune o declarație la compartimentul de specialitate al administrației publice locale până la 31 ianuarie inclusiv al anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.
În conformitate cu acest text de lege impozitele și taxele locale au fost stabilite în baza declarațiilor de impunere, cu precizarea că reclamanta a depus această declarație pentru anul 2004 cu o întârziere de două luni, iar plățile au fost efectuate o parte înaintea depunerii declarației de impunere.
Pârâta precizează că plățile efectuate nu au legătură cu nivelul obligațiilor.
Pentru anul 2004 pârâta arată că obligația de plată datorată de reclamantă este de 310 milioane lei ROL cu titlu de impozit pe clădiri iar plățile efectuate sub acest titlu au fost de 88 milioane ROL.
Pârâta mai arată că obligația de plată a reclamantei cu titlu de impozit pe clădiri pe anul 2005 este de 26328 lei și a achitat 7593 lei.
Reclamanta a solicitat în proba cu expertiză pe care instanța a admis-o prin Încheierea de ședință din 15.05.2008, obiectivele expertizei contabile fiind depuse la 17.04.2008.
Raportul de expertiză contabilă a fost depus la dosar la 10.06.2008.
Din concluziile raportului rezultă următoarele.
La obiectivul nr.1, respectiv dacă reclamanta mai datorează impozit pe clădiri pentru anii 2004-2007 expertul contabil arată că reclamanta nu datorează vreo sumă în contul impozitelor pe clădiri.
La al doilea obiectiv, respectiv dacă reclamanta datorează penalități și majorări care este cuantumul acestora expertul contabil concluzionează că aceasta nu datorează majorări și penalități atâta timp cât nu are impozite pe clădiri neachitate.
Obiectivul nr.3 stabilit a fost dacă serviciul de specialitate din cadrul instituției pârâte avea obligativitatea verificării declarațiilor de impunere depuse anual de reclamantă și comunicării sumelor datorate bugetului local în condițiile în care declarațiile de impunere nu erau corect calculate.
Prin raport expertul contabil arată că în acest caz sunt aplicabile disp.art.291 din Legea nr.571/2003, respectiv autoritatea publică locală - prin compartimentul de specialitate - este responsabilă cu stabilirea controlului și calcularea impozitelor și taxelor locale, precum și a accesoriilor aferente acestora.
La al patrulea obiectiv al expertizei, respectiv dacă certificatele de atestare nr.14292/24.06.2005, 24751/13.06.2006 și nr.2865/01.02.2007, emise de pârâtă, puteau produce efecte, din concluziile raportului rezultă că aceste certificate de atestare fiscală dovedeau că reclamanta nu avea datorii către bugetul local și au produs efecte în obținerea de credite.
Pentru ultimul obiectiv analizat expertul concluzionează că sumarele de plată emise de pârâtă la cererea reclamantei pentru sumele datorate de către aceasta au fost achitate în totalitate.
La data de 23.06.2008 pârâta a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, considerând că la efectuarea expertizei nu s-au avut în vedere dispozițiile art.290 din Legea nr.571/2003, expertul neluând în calcul valoarea din declarațiile reclamantei, sens în care solicită revizuirea și completarea raportului conform acestor dispoziții legale.
Se mai arată că expertul a convocat consilierul juridic pentru întocmirea raportului în condițiile în care instituția deleagă persoane de specialitate pe probleme.
Din răspunsul la obiecțiuni depus la 22.08.2008 expertul precizează că pentru data de 02.06.2008 ora 1200convocat părțile, precizându-le să se prezinte cu documente necesare întocmirii expertizei stabilite în cauză.
Prin același răspuns expertul arată că în urma analizei temeinice a documentelor contabile și în raport cu dispozițiile legale a concluzionat prin raport că reclamanta nu datorează bugetului local datorii.
Față de actele depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză se apreciază că reclamanta pe baza documentelor contabile întocmite și-a achitat către bugetul local impozitul pe clădiri aferent perioadei 2005-2007 în condițiile dispozițiilor legale aplicabile.
Cu privire la susținerea pârâtei că la discuțiile care au avut loc în vederea efectuării expertizei, expertul a convocat numai consilierul juridic, nu poate fi reținută de instanță atâta timp cât expertul a comunicat adresa instituției pârâte, consilierul juridic fiind cel desemnat în dosar a apăra interesele sale.
Pentru aceste considerente s-a admis contestația reclamantei și s-a anulat decizia nr.14853/04.02.2008 emisă de pârâtă, constatându-se că pârâta nu are datorii către bugetul local la capitolul impozit pe clădiri.
Împotriva sentinței nr.488/2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, și printr-o apreciere eronată a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, au fost încălcate prevederile art.290 și 253 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal potrivit cărora orice persoană care datorează plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport, are obligația de a calcula impozitul sau taxa respectivă și de a depune o declarație la compartimentul de specialitate al administrației publice locale până la data de 31 ianuarie inclusiv, a anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.
În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar.
Cota de impozitare se stabilește prin Hotărâre a Consiliului Local, putând fi cuprinsă între 0.25% și 1,5% inclusiv, prin Hotărârea nr.161/2003 stabilindu-se pentru anul 2004 o cotă de impozitare de 1.5% asupra valorii de inventar.
Față de data depunerii declarației pe anul 2004 și în raport de derularea ulterioară a evenimentelor (vânzarea a două clădiri), se impune depunerea unei noi declarații, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut.
Ca atare, s-a stabilit o diferență de impozit neachitat de 213.359.762 lei, în temeiul art.290 din Legea nr. 571/2003, art.85 din nr.OG92/2003, art.82 alin.2 și art.86 alin.4 din nr.OG92/2003, art.83 alin.2 din nr.OG92/2003, având în vedere că debitul a fost de 301.540.000 lei iar plățile efectuate de reclamantă, chiar înaintea depunerii declarației fiscale, au fost de 88.180.238 lei.
Expertiza efectuată nu are relevanță în cauză, deoarece nu precizează nimic de debitul societății sau de plățile făcute, recurenta solicitând efectuarea unei contraexpertize în cauză.
Pentru anul 2005 situația este identică, impozitul calculat în baza declarației societății fiind de 263.280.000 lei iar plățile efectuate fiind de 75.930.000 lei, rezultând deci un debit de 187.350.000 lei.
În consecință actele atacate sunt temeinicie și legale, reclamanta datorând sumele respective.
Examinând sunt recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
În mod corect prima instanță a dat eficiență juridică expertizei de specialitate efectuate în cauză, care a concluzionat în raport de dispozițiile legale aplicabile și în urma verificării în concret a evidenței contabile a societății reclamante, respectiv declarațiile cu valoare de inventar a clădirilor, chitanțele prin care s-au făcut plățile, că aceasta nu datorează nici o sumă bugetului local pentru perioada respectivă.
Chiar și în urma obiecțiunilor formulate de pârâtă concluziile expertizei au fost aceleași, astfel încât motivele de recurs sunt nefondate.
Pârâta avea posibilitatea de a solicita efectuarea unei contraexpertize cu ocazia judecării fondului, lucru pe care însă nu l-a făcut, în recurs neputându-se administra o asemenea probă, conform art.305 Cod proc.civilă.
Cum recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale, constatând că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept, conform art. 261 alin.1 pct.5 Cod proc.civilă, și apreciind că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, obligând totodată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată în temeiul art.274 Cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI FOCȘANI -SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, cu sediul în F, str.-, nr.1bis, județul V împotriva sentinței nr. 488 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă recurenta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FOCȘANI - Serviciul Public de Impozite și Taxe Locale - la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimata "DIPLOMATIC PRES"
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.DV/24.03.2009
Tehno ZE/25.03.2009
ex.2 - Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
