Contestație act administrativ fiscal. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 167
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER -- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C, MUNICIPIUL C prin PRIMAR, împotriva sentinței numărul 1090 din data de 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru intimata reclamantă SC SRL, lipsind recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C, și MUNICIPIUL C prin PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Avocat pentru intimata reclamantă SC SRL, solicită recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Cu privire la recursul formulat de Primăria Municipiul C, arată că deși nu are calitate procesuală pasivă a formulat recurs, solicitând în acest sens constatarea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului de față de constată următoarele;
Prin sentința nr. 1090 din data de 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant SC""SRL, în contradictoriu cu pârât PRIMĂRIA - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, pârât MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUN.
S-a anulat, în parte, Dispoziția nr. 47981/21.05.2008 emisă de primarul mun. C și s-a menținut decizia de impunere nr. 40259/12.03.2008, emisă de primăria mun. C, pentru suma de 1235,93 RON.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din probele efectuate în cauză și dispozițiile legale în materie, că acțiunea este numai în parte întemeiată.
Astfel, în urma inspecției fiscale, privind obligațiile datorate bugetului local, organul de control din cadrul Direcției Impozite și Taxe primăriei C stabilit în sarcina reclamantei diferențe de obligații bugetare nedeclarate și respectiv neplătite către bugetul local, reprezentând impozit pe clădiri, aferent imobilului din C, Cl. B, bloc 23 parter.
Organul de control stabilit impozit pe clădiri suplimentar, aplicând cota de impunere corespunzătoare clădirilor nereevaluate, imobilul respectiv fiind dobândit în anul 1995 conform contractului de vânzare-cumpărare 633/30.11.1995, nefiind suspus vreunei reevaluări legale până la data controlului.
Reclamanta solicitat anularea parțială raportului fiscal pentru suma de 5448 lei, întrucât pe impozitul pe clădiri fost stabilit nelegal, organul de control neluând în calcul raportul de evaluare în prețuri la 30.06.2002 și nu aplicat cota de impunere de 1,5% corespunzătoare clădirilor reevaluate în ultimii trei ani.
Prin Referatul nr. 58226/09.05.2008, intimata analizat contestația făcută pe cale administrativă împotriva raportului de inspecție fiscală, pronunțând respingerea acesteia, lucru materializat prin Dispoziția 47981/21.05.2008.
s- reținut de către intimată că " raportul de evaluare în prețuri la 30 iunie 2002",al cărui obiect fost "Evaluarea în prețuri la 30 iunie 2002 spațiului comercial în cauză, se referă la imobilizare în curs și nu la un mijloc fix întrucât societatea(în baza art. 1 din HG 403/2000) nu avea recunoscut acest bun impozabil ca mijloc fix,fiind,astfel, considerat o imobilizare în curs, care nu se supune reevaluării.
Organul de control concluzionat că "spațiul comercial" nu era reevaluat în ultimii 5 ani, față de anul de referință 2002.
În ceea ce privește calculul impozitului pe clădiri datorat în perioada 2003-2005, organul de control folosit cota corespunzătoare clădirilor nereevaluate.
Instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 633/30.05.1995 SC SRL vândut spațiul în litigiu, la prețul de 500 milioane lei, fără ca blocul să fie terminat, urmând ca finisajele să fie efectuate de reclamantă, conform antecontractului de vânzare-cumpărare 1475/1992, obligație menținută și prin contractul 633/1995.
Lucrările de finalizare au durat până în anul 2002, având valoare de 63.717 ROL,așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție definitivă.
În baza HG 403/2000, reclamanta efectuat reevaluarea, prin expertul tehnic autorizat în construcții civile și industriale, actualizată la suma de 303.276.239 ROL, fiind achitate și obligațiile fiscale.
În cauză, s- admis proba cu expertiză contabilă cu obiectivele:
- dacă s- întocmit corect raportul de evaluare spațiului de producție, în raport de dispozițiile HG 403/2000;
- dacă s- calculat, în raport de art. 253 din HG 403/2000, cota de impunere pe fiecare an din anul 2002 și accesoriile la decizia de impunere.
Astfel, expertul stabilit că, potrivit art. 6 al. 1 din OG 36/2002, potrivit prev. art. 253 al. 2 și 6 din legea 571/2003 și art.2 din HCL nr. 9/2004, cuantumul impozitului pe clădiri trebuia să se determine ( pentru perioada 01.01.2003-30.06.2005), prin aplicarea la valoarea de inventar, cotei de impunere corespunzătoare clădirilor reevaluate, adică de 1,5 %, iar pentru perioada 01.07.2005-31.12.2005 prin aplicarea cotei de impunere corespunzătoare clădirilor nereevaluate -6 %.
Cu privire la obiectivul nr. 2, expertul concluzionat că evaluarea în prețuri la 30 iunie 2002 este legală dar nu se justifică aplicarea la valoarea de inventar cotelor de impunere corespunzătoare clădirilor nereevaluate, cu excepția perioadei 01.07.2005-31.12.2005, întrucât cei trei ani de la ultima reevaluare au expirat la 30 iunie 2005.
În final, expertul concluzionează că din compararea impozitului pe clădiri declarat de cel datorat, rezultă diferență în minus, pe total, de 1235,93 RON, din care 682,36 RON impozit, 545,38 RON dobânzi și 8,19 RON penalități, conform calculului de la anexa 4.
Instanța apreciază că expertiza contabilă efectuată în cauză este legal întocmită, răspunde la problemele ce trebuiau dezlegate, este concludentă și se încadrează în limitele legii, ca atare este însușită.
La raportul de expertiză, intimata formulat obiecțiuni, la care expertul răspuns.
Astfel, față de obiecțiunile formulate expertul concluzionat că, faptul că diferențele de reevaluare nu au fost înregistrate la rezerve de reevaluare, nu afectează valoarea imobilizării corporale supusă impozitării, iar din punct de vedere fiscal, această eroare contabilă nu denaturează valoarea fiscală,deoarece impozitul se aplică asupra valorii imobilizării și nu asupra rezervelor.
Cu privire la obiecțiunea nr. 2 (data dobândirii spațiului -30.11.1995 sau luna mai 2002), expertul precizează că imobilul nu era terminat, adică nu era în stare de funcțiune, conform art. 2 lit A din contractul de vânzare-cumpărare nr. 633/30.11.1995, ca atare potrivit art.7 cap.2 din Legea 27/94 privind impozitele și taxele locale, la determinarea impozitului pe clădiri se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cât și cele în rezervă sau conservare.
Văzând aceste dispoziții legale(precizate și de expert), raportat la cele reținute prin raportul de inspecție fiscală, în sensul că spațiul comercial trebuia înregistrat ca mijloc fix la data dobândirii acestuia, iar lucrările ulterioare trebuiau să majoreze valoarea de inventar, instanța reține că în speță, nu este vorba de nedeclarare bunului impozabil, iar societatea nu s- sustras de la plata impozitului pe clădiri în perioada 1995-2002.
Astfel, societatea în mod corect procedat la evaluarea în preturi la data de 30 iunie 2002, cu respectarea dispoz. HG 403/2000, chiar dacă s- făcut fără utilizarea ratei inflației, ca atare această evaluare este legală, însă cuantumul impozitului pe clădiri datorat bugetului local trebuia să se determine așa cum s- stabilit prin raportul de expertiză.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că se vor anula, în parte, dispoziția nr. 47981/21.05.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 40258/10.03.2008, iar decizia de impunere nr. 40259/12.03.2008 emisă de Primăria mun. C va fi menținută numai pentru suma de 1235,93 RON.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Consiliul Local al Mun. criticand -o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare recurentul invedereaza ca instanta nu si-a manifestat rolul activ in sensul de a verifica calitatea procesuala a partilor din litigiu. Calitatea procesuala pasiva o are doar Primarul, autoritatea ce a emis actul contestat.
Cenzurarea actelor contestate nu este de competenta instantelor judecatoresti ci a organelor emitente in conditiile Codului d e Procedura Fiscala.
Pe fond, recurentul precizeaza ca perioada supusa controlului a fost 01 01 2003 -31 12 2007 actele normative incidente fiind OG nr.36/2002 si Legea nr. 571/2003.Potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 15/1994 spatiul comercial apartinand intimatei trebuia inregistrat ca mijloc fix la data dobandirii acestuia, 1995, iar lucrarile efectuate ulterior trebuiau sa majoreze valoarea de inventar. Neprocedand astfel, intimata nu a aplicat disp. HG nr. 403/2000 privind reevaloarea activelor corporale, imobilul fiind considerat o investitie in curs.
La data de 25 nov. 2009 intimata SC SRL a formulat, INTAMPINARE, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
A invederat ca la instanta de fond au fost citati Consiliul Local si Primarul Mun. C, ca s-a parcurs procedura prealabila conform art. 179-180 pr. fiscala.
Pe fond, s -a invederat ca reparatiile si amenajarea spatiului au durat pana in mai 2002, spatiu inregistrat in contul 212, ulterior avand loc reevaluarea si actualizarea noii valori in acelasi cont.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente retine urmatoarele
Critica referitoare la lipsa calitatii procesuale a Primariei este neintemeiata. Se retine ca sentinta a fost pronuntata in contradictoriu si cu Primarul Mun. C. Este adevarat ca introducerea emitentului actului contestat este suficienta,insa in acest context si faza procesuala a accepta lipsa calitatii procesuale pasive a Primariei ar echivala cu o formalitate excesiva lipsita de eficienta juridica.De altfel recurenta nu face dovada unei vatamari prin aceasta neregularitate, ce nu ar putea fi inlaturata in alt mod decat prin anulare sau,modificare sentintei. Motivul nu se incadreaza in cele strict si limitativ prevazute de lege ce pot antrena o casare sau o modificare a sentintei instantei de fond.
Critica recurentilor referitoare la necompetenta instantei nu este intemeiata. Potrivit art. 1 din Legea nr.544/2004 oricine se considera vatamat intr -un drept ales au ori un interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publica poate contesta actul in fata instantei de contencios. Cenzurarea de catre autoritati a propriilor acte este posibila in procedura prealabila, inainte ca partea vatamata sa se adreseze instantelor judecatoresti.
Critica referitoare la fondul cauzei vizeaza faptul ca, in opinia recurentei, in perioada 1998 -2007, contestatorea nu a prezentant documenete justificative care sa demonstreze ca a avut loc o reevaloare a spatiului in litigiu, detinut in patrimoniu si prin urmare conform art.6 alin.2 din OG nr. 36/2002 a fost reclaculat impozitul pe cladire.
In fapt, imobiliul in litigiu a fost achizitionat conform antecontractului de vanzare -cumparae nr. 1475/1992, transferul efectiv al dreptului de proprietate avand loc ulterior prin contractul nr. 633 din 30 05 1995. Din analiza clauzelor contractuale rezulta ca acest imobil nu era finisat in sensul ca nu putea fi utilizat efectiv la data achizitiei, intimat efectuand lucrari de finisare pana in anul 2002 in conformitate cu datele cuprinse in procesul verbal de receptie finala. In plus spatiul era situat intr-o cladire cu mai multe etaje, cladire care la randul ei nu avea acoperis si nu fusese data in folosinta la data achizitiei. Concluzia reise si din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza. Oricum petenta nu poate face dovada certa a faptului ca in 1995 spatiul in litigiu indeplionea toate conditiile pentru a fi contabilizat ca mijloc fix sau doar ca o investitie in curs.
In anul 2002, data finalizarii lucrarilor si darii in folosinta efectiva a bunului, contestatoare a dispus reevaluarea cladirii in conformitate cu disp. HG nr.403/2000 intocmindu -se Raportul de evaluare in preturi din data de 30 06 2002. Prin urmare, in mod eronat s -a aplicat pentru perioada 01 01 2003- 30 06 2005 cota de impunere corespunzatoare cladirilor nereevaluate. Aceasta cota se impunea doar pentru perioada 01 07 2005-31 12 20005.
In concluzie, in mod corect instanta de fond a dispus anulare Dispozitie Primarului, in parte, obligand intimata -reclamanta la plata 1235.93 ron cu titlu de impozit pe cladiri.
Pentru aceste considerente, nefiind identificate alte motive de recurs de ordine publica, in temeiul disp. art. 312 alin.1 C pr. civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C, MUNICIPIUL C prin PRIMAR, împotriva sentinței numărul 1090 din data de 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.2ex LB
Jud fond Gh.
01 Februarie 2010
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
