Contestație act administrativ fiscal. Sentința 17/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 17
Ședința publică de la 2 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
Grefier: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Princerereaînregistrată la această instanță sub nr- reclamanta B, reprezentată prin administrator, a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:
- anularea deciziei nr. 203/17.06.2008 emisă de Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și soluționarea pe fond a contestației formulate de societate;
- anularea raportului de inspecție fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 546/8.02.2008;
- anularea deciziei de impunere nr. 618/8.02.2008;
- exonerarea sa de la plata sumelor stabilite suplimentar în raportul de inspecție fiscală 546/8.02.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
În urma solicitării privind soluționarea decontului de TVA depus pentru perioada 1.02.2004-30.09.2006 cu opțiunea de rambursare a sumei de 1.319.272 lei, societatea a fost supusă unei inspecții fiscale în urma căreia au fost întocmite raportul de inspecție fiscală 546/8.02.2008 și decizia de impunere 618/8.02.2008, acte prin care în sarcina sa au fost stabilite obligații fiscale de plată în sumă totală de 8.353.984 lei.
Societatea a formulat contestație administrativă, contestația care a fost înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 1085/6.03.2008. Ulterior această contestație a fost completată, completarea fiind înregistrată sub nr. 1180/13.03.2008.
Prin adresa nr. 1693/3.04.2008 - după o lună de la depunerea contestației, termen în care aceasta trebuia soluționată - Direcția Generală a Finanțelor Publice B i-a adus la cunoștință faptul că a fost înaintată spre soluționare contestația la Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF.
Deși nu a respectat termenul legal de soluționare a contestației, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nstituit o seri de măsuri și a trecut la executarea silită a sumelor stabilite prin actele contestate, întocmindu-se dosarul de executare nr. 8555. Astfel, au fost executate silit bunurile societății din localitatea, jud. C, după ce în prealabil au fost poprite conturile societății și a fost instituit sechestru asigurător asupra unor terenuri din județul
Ulterior întocmirii raportului de inspecție fiscală toate documentele societății au fost ridicate de DIICOT și s-a efectuat un nou control fiscal concretizat într-un nou raportul de inspecție fiscală - nr. -/14.04.2008 - prin care au fost stabilite noi obligații fiscale în cuantum de 3.991.705 lei. Acest raport a fost contestat prin contestația înregistrată sub nr. 57526/15.08.2008.
Soluția adoptată de organul de soluționare a contestației este de aceeași manieră ca și controlul fiscal concretizat în actele contestate. Astfel, au fost aduse acuzații nejustificate și s-au stabilit obligații fiscale cu încălcarea dispozițiilor legale, s-a procedat la executarea silită, iar apoi s-a pronunțat o decizie de suspendare a soluționării contestației motivat de faptul că există suspiciuni cu privire la unele tranzacții comerciale. Organul de soluționare a contestației s-a erijat în organ de cercetare penală în aprecierea unor acte și tranzacții comerciale ca fiind infracțiuni, în condițiile în care numai instanța de judecată este singura abilitată să se pronunțe dacă un act este fals sau dacă o tranzacție comercială depășește limita legală.
Baza de impunere stabilită prin raportul de inspecție fiscală 546/8.02.2008 nu coincide cu cea înregistrată în contabilitate. taxa pe valoarea adăugată stabilită cu prilejul controlului a rezultat în urma neadmiterii dreptului de deducere pentru o serie de facturi, prin interpretarea unilaterală și cu încălcarea voinței părților contractante. De asemenea, penalitățile de întârziere, dobânzile și majorările de întârziere au fost calculate greșit și reținute nelegal la plată întrucât în mod nelegal a fost stabilită și obligația principală (taxa pe valoarea adăugată).
Reclamanta a solicita efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă sumele suplimentare de plată au fost stabilite corect de către inspectorii fiscali.
Prin încheierea din 13.10.2008 Curtea de Apel Bacăua pus în discuție, din oficiu,admisibilitateaanulării raportului de inspecție fiscală 546/8.02.2008 și a deciziei de impunere nr. 618/8.02.2008 în condițiile contestația administrativă nr. 1085/6.03.2008 nu a fost soluționată în fond.
În urma excepției puse în discuție, la termenul din 24.11.2008 reclamanta a depus ocompletare a acțiunii, solicitând și obligarea pârâtelor să se pronunțe pe fondul contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală 546/8.02.2008 și a deciziei de impunere nr. 618/8.02.2008. Reclamanta a precizat încă o dată că solicită anularea decizie nr. 203/17.06.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor întrucât această decizie a fost luată fără a avea un suport legal, iar nesoluționarea pe fond a contestației face imposibilă soluționarea de către instanță a taxelor și impozitelor stabilite de inspectorii fiscali și pentru a constata dacă executările silite făcute de către aceștia pe bunurile societății au la bază o creanță stabilită în mod corect.
Examinând acțiunea astfel cum a fost completată în raport de actele cauzei și de dispozițiile legale aplicabile în cauză,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt,
În urma inspecției fiscale efectuate la reclamantă în perioadele 29-30.11.2007, 21.12.2007, 8-31.01.2008, 1.02.2008, 5.02.2008 și 7-8.02.2008 a fost întocmitraportul de inspecție fiscalăînregistrat la emitent - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Structura de administrare fiscală - Activitatea de inspecție fiscală - sub nr. 546/8.02.2008. Perioada supusă verificării a fost 1.02.2004-30.09.2006, iar inspecția fiscală a avut ca obiective verificarea realității, legalității și conformității datelor înscrise în decontul TVA cu opțiune de rambursare a soldului sumei negative întocmit pentru luna septembrie 2006, în sumă de 1.319.272 lei.
Organele de inspecție fiscală au stabilit pentru perioada verificată o taxă pe valoarea adăugată deductibilă de 876. 845 lei, cu 1.770.111 lei mai mult decât valoarea înregistrată de reclamantă în documente.
În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată colectată societatea a înregistrat suma de 1.327.684 lei, iar organele de inspecție fiscală au stabilit o taxă de 3.525.813 lei, mai mult cu 2.198.129 lei.
În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de inspecție fiscalădecizia de impunere 618/8.02.2008prin care s-au stabilit următoarele obligațiile suplimentare de plată: taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar și rămasă de plată în sumă de 2.648.968 lei, precum și obligații fiscale accesoriii în sumă de 2.776.666 lei, în total 5.425.634 lei (și nu 8.353.984 lei cât a susținut reclamanta). A fost respinsă la rambursare suma de 1.319.272 lei solicitată de reclamantă. Ca urmare a neacordării dreptului de deducere pentru suma de 1.770.111 lei și a colectării de TVA în sumă de 2.198.129 lei, baza de impunere s-a modificat cu suma de 20.885.474 lei.
La data de 13.03.2008, împotriva raportului de inspecție fiscală 546/8.02.2008, a deciziei de impunere nr. 618/8.02.2008 și a dispoziției nr. 617/12.02.2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestație administrativă pe care a depus-o la Direcția Generală a Finanțelor Publice Avându-se în vedere dispozițiile art. 209 alin. 1 și suma contestată (5.425.634 lei) contestația a fost înaintată spre soluționare pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor.
Prindecizia nr. 203/17.06.2008Direcția generală de soluționare a contestațiilor a decis, în temeiul art. 241 lit. a) din Codul d e procedură fiscală, suspendarea soluționării contestației - în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată în sumă de 2.684.968 lei și majorările de întârziere de 2.766.666 lei - stabilindu-se ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor reținute prin decizie. În ceea ce privește contestația împotriva dispoziției nr. 617/12.02.2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, contestația a fost transmisă Direcției Generale a Finanțelor Publice B - Activitatea de inspecție fiscală, în temeiul art. 209 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală. Este de constatat că în legătură cu această din urmă dispoziție a deciziei nr. 203/2008 reclamanta nu a formulat nici un fel de critici.
Pentru a decide astfel, Direcția generală de soluționare a contestațiilor a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 1283/21.03.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas esizat organele de cercetare penală, respectiv DIICOT B, prin înaintarea raportului de inspecție fiscală nr. 546/8.02.2008, pentru a se stabilit dacă faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Astfel, între stabilirea obligațiilor bugetare contestate, constatate prin raportul de inspecție fiscală nr. 546/8.02.2008 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență. Această interdependență constă în faptul că în cauză se ridică problema realității operațiunilor desfășurate având în vedere că Baî nregistrat în evidența contabilă documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ sau care sunt nule de drept, iar aceste documente au stat la baza unor achiziții de bunuri și servicii a căror realitate nu a putut fi confirmată prin controalele încrucișate efectuate.
Ca urmare, organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, luându-se în considerare faptul că operațiunile efectuate au implicații fiscale pentru care se pune problema realității.
La dosar au fost depusă șiplângerea penală- al cărei număr de înregistrare la Direcția Generală a Finanțelor Publice B este 1283/35.150/21.03.2008 - formulată de această pârâtă și înaintată DIICOT Plângerea a fost formulată împotriva foștilor și actualului administrator al B, și, respectiv, pentru fapte care, potrivit Legii nr. 87/1994 și Legii nr. 241/2005, constituie infracțiuni. În esență, prin plângere s-au susținut următoarele: Bad edus în mod nelegal taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.770.111 lei, în baza unor documente care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ conform art. 6 din Legea nr. 82/1991 ori a achiziționat bunuri care nu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile; consecința este diminuarea surselor impozabile, fapt care constituie infracțiunea prevăzută de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 87/1994;
B nu a înregistrat taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 2.198.129 lei, faptă ce constituie infracțiune conform art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 87/1994 și art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Ca urmare a deducerii nelegale a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 1.770.111 lei și ca urmare a neînregistrării taxei de 2.198.129 lei Bas olicita nejustificat rambursarea taxei de 1.319.272 lei și nu a înregistrat TVA de plată în sumă de 2.648.986 lei. Stabilirea cu rea credință a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 1.319.272 lei în scopul obținerii, fără drept, a unei sume de bani reprezentând TVA de rambursat constituie infracțiune conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
S-a identificat existența unui circuit financiar depășind echivalentul în lei a 10.000 Euro între B și Com, jud. B, societăți aparținând asociatul majoritar, respectiv administratorului. În legătură cu acest aspect a fost sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În prezent, astfel cum rezultă din adresa nr. 246/P/2008 din 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, plângerea în cauză a fost înregistrată la acest parchet la data de 27.06.2008 și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de le lângă Judecătoria Bacău unde a fost înregistrată sub nr. 5320/P/2008.
În drept,
Potrivit art. 214 alin. 1 lit. a) din Codul d e procedură fiscală organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. Potrivit alin. 3 al textului procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
În cauză, organele de cercetare penală au fost sesizate de către organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B care au efectuat controlul cu cercetarea faptelor - considerate de autorul plângerii penale ca infracțiuni - constatate prin raportul de inspecție fiscală nr. 546/8.02.2008, raport care a stat la baza emiterii decizia de impunere nr. 618/8.02.2008. Din examinarea raportului de inspecție fiscală și a sesizării penale se constată că aceasta din urmă, sub aspectul punctelor A și B, a fost formulată în legătură cu aceleași obligații fiscale, respectiv taxa pe valoarea adăugată din perioada 1.02.2004-30.09.2006; de altfel, în plângerea penală Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ăcut în mod expres referire la raportul de inspecție fiscală nr. 546/8.02.2008. Prin urmare, se constată a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, soluția Direcției generale de soluționare a contestațiilor, de suspendare a soluționării contestației, fiind legală.
În aceste condiții nu poate fi admis nici capătul de cerere din acțiunea inițială prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 203/17.06.2008, dar nici capătul de cerere din completarea la acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor de a se pronunța asupra fondului contestației administrative.
Faptul invocat de reclamantă, că organul fiscal s-a erijat în organ de cercetare penală în legătură cu unele acte comerciale ale societății, nu poate fi reținut. Chiar dacă numai instanța judecătorească poate constata dacă anumite fapte sau acte constituie infracțiuni, sesizarea săvârșirii unor astfel de fapte poate fi făcută de orice persoană care are cunoștință despre ele și, cu atât mai mult, de organul fiscal. O astfel de sesizare presupune cu necesitate propria apreciere, cu privire la caracterul infracțional al unor fapte, a celui care formulează o plângere penală, fără ca o astfel de apreciere să constituie o încălcare a competențelor altor autorități. În context sunt de reținut dispozițiile art. 108 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.
Reținând că legalitatea deciziei nr. 203/17.06.2008 se examinează în raport de dispozițiile art. 214 alin. 1 lit. a) din Codul d e procedură fiscală, această instanță consideră ca fiind irelevante aspectele invocate de reclamantă prin acțiune care vizează măsurile de executare silită. Decizia de impunere nr. 618/8.02.2008, ca act prin care s-a stabilit și individualizat obligația de plată a reclamantei, constituie titlu de creanță (art. 110 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală) care, potrivit art. 141 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, a devenit titlu executoriu; împiedicarea executării acestuia se poate face doar în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește capetele de cerere din acțiune prin care s-a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală 546/8.02.2008, anularea deciziei de impunere nr. 618/8.02.2008 și exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite suplimentar la plată, curtea de apel constată că, în condițiile în care organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat asupra fondului acesteia, nici instanța nu se poate pronunța asupra legalității celor două acte contestate mai înainte de finalizarea procedurii administrative. Prin urmare, aceste capete de cere vor fi respinse ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondate, capetele de cerere din acțiunea în contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta cu sediul în B, str. - cel. 3,. A,.3, în contradictoriu cu pârâții - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,--3 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B, sector 5,-, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 203/17.06.2008 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor și obligarea pârâtelor de a se pronunța asupra fondului contestației administrative.
Respinge, ca inadmisibile, capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală nr. 546/8.02.2008, anularea deciziei de impunere nr. 618/8.02.2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție fiscală și exonerarea reclamantei de plata sumelor stabilite suplimentar la plată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2 februarie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./3.02.2009
Ex.5
Comunicat părților 3.02.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
