Contestație act administrativ fiscal. Decizia 171/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 171/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
Pe rol, recursurile declarate de DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C ÎN NUME ȘI PENTRU AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva Sentinței civile nr. 2269/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar - în contradictoriu cu - având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentele sunt scutite de plata taxelor judiciare.
S- prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.242 alin.2. civ.
Curtea, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2269/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Clujs -au respins excepțiile tardivității plângerii prealabile și lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice
S-a admis în parte acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR B, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD.
S-a anulat Decizia nr. 198/2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a anulat în parte Actul constatator 818/11.08.2003 în ceea ce privește majorările si penalitățile de întârziere calculate.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 8,6 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru si timbru judiciar.
În motivare se arată că reclamantul a chemat în judecată pe pârâții DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUD. C solicitând instanței anularea Deciziei 198/2008 si a Actului constatator 818/2003, dispunând exonerarea reclamantului de plata sumelor imputate prin actele atacate.
Reclamantului nu i-au fost comunicate procesele-verbale nr. 86/18.03.2004, 22.268/02.09.2003 si actul constatator 818/11.08.2003, luând cunoștință de aceste acte doar în momentul în care a primit adresa de poprire. La acea dată a contestat actele respective însă prin Decizia 198/2008 contestația sa a fost respinsă ca tardiv formulată.
Reclamantul a arătat că a achitat debitul principal la data efectuării formelor de vamă și au fost avute toate actele respective care atestau faptul că nu datora debite suplimentare si prin urmare, nici majorări si penalizări de întârziere.
DGFP a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate, arătând că, în condițiile în care nu se atacă Decizia 198/2008 acțiunea este inadmisibilă, iar pe de altă parte, contestația nu a fost promovată în termenul prevăzut în Codul d e Procedură Fiscală.
Cad epus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca tardivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, pentru că actul constatator a fost comunicat contestatorului la adresa indicată dar acesta nu a înțeles să-l atace în termen si ca urmare a controlului posterior, s-a apreciat că nu se poate acorda beneficiul regimului tarifar preferențial si i s-au imputat reclamantului diferență de datorie vamală împreună cu accesoriile acestora.
Asupra excepțiilor tardivității plângerii prealabile a lipsei calității procesuale pasive a DGFP C si asupra fondului cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a adus un autoturism din UE în România și a achitat taxele vamale în baza certificatului Euro care atesta că bunul provine din Uniunea Europeană.
Autoritățile vamale ulterior achitării taxelor vamale au verificat din nou certificatul si conform adresei nr. 33560/16.06.2003 s-a specificat că nu este originar în sensul acordului România-Uniunea Europeană și nu se poate acorda beneficiul regimului tarifar preferențial.
Ca atare, s-a emis actul constatator nr. 818/11.08.2003 de către Biroul Vamal C- pentru diferența de drepturi vamale dintre procentul de 6% si cel de 30% cu accesoriile aferente.
Actul constatator împreună cu procesele-verbale au fost comunicate din nou, odată cu adresa de poprire, dată la care reclamantul a formulat contestație administrativă conform art. 205 Cod Procedură Fiscală însă aceasta a fost respinsă, considerându-se că această contestație nu a fost depusă în termenul arătat de lege.
Cum actul constatator nu a fost comunicat la adresa reclamantului, tribunalul a apreciat că termenul prev. de art. 207 Cod Procedură Fiscală nu s-a împlinit la data depunerii contestației administrativ fiscale si, prin urmare, Decizia nr. 198/2008 a DGFP Caf ost emisă fără a fi verificate datele de comunicare a actelor contestate.
Așa fiind, tribunalul a respins excepția tardivității plângerii prealabile și cum a fost atacată decizia emisă în soluționarea contestației formulate de reclamant, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
Astfel, Decizia nr. 198/2008 apare emisă cu încălcarea prevederilor legale pentru că a respins contestația pe excepție fără ca această excepție să fie întemeiată, așa încât decizia a fost anulată în întregime.
In privința actului constatator atacat, tribunalul a apreciat că acesta este valabil doar în privința datoriei vamale constatate, deoarece autoritatea vamală avea posibilitatea să impute diferența de datorie vamală a reclamantului ca urmare a constatării că bunul importat nu era originar în sensul acordului România-Uniunea Europeană.
Totuși, doar de la comunicarea acestui act constatator se puteau reține majorări si penalități în seama reclamantului deoarece accesoriile datoriei vamale sunt legate de neplata în termen a creanței fiscale, or, necunoscând faptul că datora această creanță nu se poate considera că aceasta era scadentă și să se impute calculul acestor majorări și penalități de întârziere potrivit art. 13 din OG 61/2002 reluate de art. 120 Cod Procedură Fiscală.
Prin urmare, în conformitate cu art. 18 din Legea 554/2004 si art. 218 Cod Procedură Fiscală, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia 198/2008 a DGFP în totalitate si a anulat în parte actul constatator 818/11.08.2003 doar în ceea ce privește majorările si penalitățile de întârziere calculate.
Împotriva sentinței declarat recurs Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării în tot a hotărârii instanței de fond ca nelegală și netemeinică, în sensul respingerii acțiunii în contencios fiscal pe cale de excepție ca tardivă, iar pe fond ca neîntemeiată, menținerea deciziei autorității administrative cu atribuții jurisdicționale și a titlurilor emise în sarcina reclamantului și exonerarea intimatelor C si C de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că, elativ la excepția tardivității contestării obligațiilor fiscal-vamale și a titlului executoriu emis în constatarea datoriei vamale, chiar dacă s-ar admite ca nu s-a făcut comunicarea în anul 2003, totuși fosta Cac omunicat somația nr. 4445/J/18.03.2004, însoțită de titlurile executorii emise de C N prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Somația precizată, împreună cu titlurile executorii, a fost primită chiar de destinatar, de intimatul-reclamant -, la adresa din Piata -, nr. 14-20, loc. C-N, în data de 31.03.2004, așa cum dovedește confirmarea de primire.
Din moment ce nu s-a constatat că semnătura de pe confirmarea de primire nu aparține reclamantului, întemeiat consideră că dreptul de a contesta titlurile executorii pe fond a început să-si curgă termenul de la data de 31.03.2004.
Pentru că instanța fondului nu a analizat, apărările intimatei C cu referire la accesoriile datorate, acestea trebuie reluate, considerând întemeiat că sunt importante în soluționarea prezentului recurs.
Dispozițiile art. 13, alin. 2 din nr.OG 11/1996, art. 13, alin. 2 din nr.OG 61/2002, reluate de legiuitor în prevederile art. 120 ( 115 ), alin. 2 din Codul d e procedură fiscală, prevăd o excepție de la regula generală și care dispun ca, în cazul unor diferențe de obligații fiscale stabilite în urma controlului ulterior, accesoriile obligației fiscale controlate se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei taxei sau impozitului verificat și până la data stingerii inclusiv.
Dispozițiile art. 120, alin. 2 Cod procedură fiscală trebuie conjugate cu dispozițiile art. 61 din nr. 141/1997 privind Codul vamal al României si cele ale art. 100 din nr. 86/2006 privind noul Cod vamal al României, care dau dreptul autorității vamale să efectueze controlul vamal"a posteriori"al oricărei operațiuni vamale în termen de 5 ani de la data acordării liberului de vamă și să stabilească eventualele diferențe de drepturi vamale cuvenite bugetului de stat.
Totodată, art. 144, alin. 1, lit. b din nr. 141/1997 dispune că datoria vamală ia naștere de la data importului, mai exact data de 09.01.2002, din ziua imediat următoare datorându-se și accesoriile obligațiilor vamale.
In speță sunt incidente și dispozițiile art. 148, alin. 1 din 141/1997 privind Codul vamal și cele ale art. 107 din Regulamentul vamal. Datoria vamală a fost stabilită în anul 2003, dar diferențele de drepturi vamale constatate se datorează de la data importului efectuat de intimat, din cauza faptului că a beneficiat eronat de facilitați fiscal-vamale odată cu importul realizat, în baza unei dovezi de origine preferențială emise incorect. Ori, dacă beneficiul a fost acordat la momentul importului în baza unui document emis incorect, este absolut legal și temeinic că diferențele de drepturi vamale, în cazul anularii preferințelor tarifare, să se nască de la momentul importului efectuat.
Ca atare și accesoriile calculate la datoria vamală se de la același moment, conform principiului "accesoriul urmează soarta principalului".
Dacă s-ar admite un alt raționament, ar însemna că activitatea de control si verificare ulterioară nu numai a declarațiilor vamale, dar și al oricăror taxe și impozite datorate bugetului statului, nu ar avea o altă consecință decât stabilirea diferențelor de taxe și impozite, fără a se mai putea percepe majorări și penalități de întârziere retroactiv.
In această situație, controlul ulterior ar fi lipsit de una dintre cele mai importante consecințe, iar statul R ar acorda debitorului fiscal un credit fără dobandă pentru diferența stabilită.
Trebuie luată în considerare și natura majorărilor de întârziere, care sunt în fapt o actualizare a sumei stabilite în urma controlului ulterior cu indicele de inflație, sumă care este datorată de obligatul fiscal înainte de controlul fiscal și nu după acesta.
In speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 61, alin. 3 din Legea nr. 141/1997, deoarece există o strictă delimitare între plată și exigibilitatea majorărilor de întârziere. Aceste două instituții nu se confundă și nu au aceeași natură juridică și efecte.
Împotriva acestei decizii declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, solicitând în temeiul art. 312 alin (2) și alin (3) din Codul d e procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2269/2009 Tribunalului Cluj, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu C ca netemeinică și menținerea deciziei nr. 198/19.12.2008 emisa de
În motivare recurenta arată că, în fapt, prin cererea formulată de reclamant se solicită instanței să se dispună anularea AC. nr. 818/11.08.2003 emis de Biroul vamal C - N.
Ulterior, prin extinderea de acțiune reclamantul înțelege să se îndrepte împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C arătând că aceasta este emitenta Deciziei nr. 198/19.12.2008, respectiv pentru că hotărârea ce se va pronunța să fie opozabilă și acestei pârâte.
In fapt reclamantul formulează un singur petit si anume de anulare a AC. nr. 818/11.08.2003 emis de Biroul vamal C - N și nu sunt promovate motive de nelegalitate privind actul emis de pârâta de rândul 2- Decizia nr. 198/19.12.2008 emisă de
Față de motivele acțiunii, acțiunea îndreptată împotriva pârâtei de rândul 2 Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C este nemotivată și neîntemeiată, recurenta solicitând respingerea ei.
În mod nelegal instanța de fond a analizat în fapt legalitatea Deciziei nr. 198/19.12.2008, respingând în fapt excepția de tardivitate invocată.
Pentru a respinge aceasta excepție s-a reținut că actul constatator a fost comunicat la o adresă eronată deși practica judiciară este constantă în a aprecia că comunicarea actelor de procedură este perfect valabilă dacă s-a realizat la domiciliul declarat de către contestator (în sensul acestei susțineri face trimitere la practica judecătorească - Decizia Curții de Apel București nr. 934/22.06.2006).
Acțiunea a fost admisă în mod nelegal în contradictoriu cu C întrucât reclamantul nu invocă niciun motiv privind nelegalitatea soluției dată pe cale administrativă.
Decizia nr. 198/19.12.2008 este legală si temeinică, din cuprinsul acesteia se observă că organul de soluționare a contestațiilor a constatat că reclamantul nu a promovat contestația în cadrul termenelor prevăzute de legislația în vigoare. S-a constatat că AC. nr. 818/11.08.2003 emisă de Biroul vamal C - N la controlul ulterior al operațiunilor vamale a fost comunicat petentului la data de 17.09.2003, cu confirmare de primire și că nu a promovat contestația în termen, fapt ce condus de la excluderea de la controlul administrativ.
Soluția instanței de anulare în parte a AC. nr. 818/11.08.2003 emisă de Biroul vamal C - N în ceea ce privește doar majorările și penalitățile de întârziere calculate legat de instanță de faptul că "numai de la data comunicării actului constatator se puteau retine majorări si penalități" înseamnă în mod evident menținerea nr. 818/11.08.2003 iar dispozitivul hotărârii nu prevede expres această mențiune. In concluzie, menținerea AC. nr. 818/11.08.2003 și anularea doar a Deciziei nr. 198/19.12.2008 are drept efect cenzurarea doar a controlul administrativ al actului, control prevăzut expres de Legea nr. 554/2004 ceea ce este nelegal.
Examinând recursurile, instanța constată următoarele:
Intimatul a solicitat anularea deciziei nr. 198/19.11.2009 emisă de și a actului de constatare nr. 818/11.08.2009 emis de Biroul Vamal CNa D.
Prin decizia nr. 198/19.11.2008 s-a respins ca nedepusă în termen contestația formulată de Pertea împotriva actului constatator privind taxele vamale nr. 818/11.08.2003, procesul verbal nr. 22268/2003, procesul verbal nr. 86/2004 și procesul verbal nr. 25624/2008, respectiv 2745 lei taxe vamale, 27 lei accize, 527 lei TVA și 7019 lei majorări și penalități de întârziere.
Cu privire la AC nr. 818/2003, potrivit art. 4 (1) din OUG nr. 13/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, "contestația se depune sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat la organul emitent al acesteia", iar potrivit art. 213 (5) din OG nr. 92/2003 (fostul art. 182(5) cu modificările și completările ulterioare, "organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond cauzei". Potrivit pct. 9.3 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din OG nr. 22/2003, una din excepțiile de procedură fiind nerespectarea termenului de depunere a contestațiilor".
Deci actul de control nr. 818 trebuia contestat în termen de 15 zile de la data comunicării.
Din actele de la dosar rezultă că actul contestat a fost comunicat contestatorului la adresa din P-ța - nr. 14-20 apartamentul 54, acesta semnând de primirea actului în data de 17.09.2003 (fila 31-33) și în 31.03.2004, confirmarea de primire purtând semnătura de primire reclamantului, adresa respectivă fiind indicată ca fiind de domiciliu a reclamantului, fapt ce rezultă și din adresa nr. 90.001 din 12.11.2008 emanând de la Serviciul Public Comunitar de Regim Permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor(fila 22) și din chitanța nr. 10 emisă pe numele contestatorului în care se precizează adresa acestuia în P-ța - nr. 14-20 apartamentul 54 (fila 70).
Din actele de la dosar rezultă că actele contestate au fost comunicate pe adresa reclamantului, că acesta semnat de primirea acestora și atâta timp cât acesta nu a contestat semnătura de pe confirmarea de primire, dreptul acestuia de contesta actul de control a început să curgă cel târziu în data de 31.03.2004.
Raportat la data comunicării actului, la termenele prevăzute de lege pentru formularea contestației și la data formulării acesteia de către intimat, în mod legal prin Decizia nr. 198/2008 s-a reținut ca nedepusă în termen contestația formulată de contestator.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(3), art. 304 (9).civ, curtea va admite recursurile declarate de DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2269/28.08.2009 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Cluj pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea în contencios fiscal introdusă de reclamantul - împotriva pârâtelor DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2269/28.08.2009 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în contencios fiscal introdusă de reclamantul - împotriva pârâtelor DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
7 ex/25.02.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
