Contestație act administrativ fiscal. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 179/2009
Ședința publică de la data de 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr.127/CF din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic - cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârâte, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar o cerere din partea apărătorului intimatei reclamante, avocat prin care solicită a se lăsa cauza la sfârșitul ședinței de judecată, după care:
Instanța pune în discuție cererea apărătorului intimatei, față de care reprezentanta recurentei nu se opune.
Fiind lăsată cauza pentru a doua strigare, la apelul nominal se prezintă numai reprezentanta recurentei, lipsă fiind intimata-reclamantă și apărătorul acesteia.
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, recurs declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei de timbru. Totodată, nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței recurate și pe fondul cauzei a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA DE APEL
- DELIBERÂND -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 127/CF din 20.11.2008 Tribunalul Neamța admis contestația formulată de reclamanta, cu sediul în comuna, județul N, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Administrația Finanțelor Publice și a anulat Deciziile nr.51 din 31.01.2008 și nr.91 din 11.12.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 25.10.2005 reclamanta a depus la Administrația Finanțelor Publice, Declarația 100 (8) privind obligațiile la bugetul de stat și Declarația 300 privind decontul TVA (9), ambele declarații fiind ștampilate; însă, a primit număr de înregistrare numai Declarația 100. În aceeași zi reclamanta a plătit, cu Ordinul de plată nr. 56, suma de 29.050 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii septembrie 2005.
Intimata arată că a achitat suma aferentă lunii septembrie 2005 reprezentând taxa pe valoarea adăugată cu ordinul de mai sus, însă, fără a depune până la termenul de depunere de 25.10.2005, decontul de TVA, iar la sesizarea organului fiscal a depus decontul cu întârziere, respectiv la data de 29.11.2007. Totuși, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 29.050 lei a fost stinsă cu plata efectuată în contul TVA cu ordinul de mai sus însă, la data de 23.11.2007. Astfel, pentru perioada 25.10.2005-23.11.2007, în temeiul art. 88 lit. c și art. 119 din Codul d e procedură fiscală, Administrația Finanțelor Publice a emis Decizia nr.91 prin care a calculat penalități de întârziere în valoare de 21.425 RON.
Contestatoarea a făcut dovada că obligația a fost a achitată în termen, la dosar fiind decontul TVA ștampilat de secund-intimată, depus în termen, la data de 25.10.2005, pentru care a și achitat suma de 29.050 lei RON, după cum recunoaște și intimata în întâmpinare.
Apărările formulate în combaterea susținerilor societății de către Direcția Generală a Finanțelor Publice N nu pot fi reținute atâta timp cât arată că societatea a depus la organul fiscal, cu întârziere, respectiv la data de 29.11.2007 decontul TVA aferent lunii septembrie 2005 și a efectuat plata în contul TVA, în data de 23.11.2007. În al doilea rând societatea a făcut dovada depunerii decontului TVA și a achitat în termen suma aferentă.
Calcularea majorărilor de întârziere aferente perioadei 25.10.2005-23.11.2007 și a emiterii Deciziei nr.91/11.12.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Împotriva hotărârii tribunalului, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice. În motivarea recursului, pârâta a susținut următoarele:
La data de 25.10.2005 reclamanta a efectuat plata taxei pe valoarea adăugată, considerând-o aferentă lunii septembrie 2005, însă nu a depus, potrivit art. 79 din Codul d e procedură fiscală, decontul de taxa pe valoarea adăugată până la data de 25.10.2005. Acest decont a fost depus cu întârziere la data de 29.11.2007, în uram notificării societății de către organul fiscal teritorial. De aceea, organul fiscal a procedat la stingerea taxei pe valoare adăugată declarată la data de 29.11.2007 în ordinea vechimii, respectiv suma virată la data de 23.11.2007 în contul taxei pe valoare adăugată și neutilizată la data depunerii decontului. Urmare a acestei modalități de stingere a obligațiilor, constatându-se întârzieri la plata taxei pe valoare adăugată aferentă lunii septembrie 2005, în mod legal Administrația Finanțelor Publice a emis decizia nr. 91/11.12.2007.
Reclamanta a depus decontul de taxa pe valoarea adăugată aferent lunii septembrie 2005 la data de 29.11.2007 când a fost înregistrat sub nr. 2989; la data depunerii decontului a fost generată obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 29.050 lei, obligație care era scadentă la data de 25.10.2005. Întrucât în contul debitoarei exista suma de 176.309 lei depusă la data de 23.11.2007, organul fiscal a stins obligația de plată a taxei în sumă de 29.050 lei din această sumă, tocmai motivat de faptul că termenul de scadență a obligației era 25.10.2005 conform art. 144*alin. 3 din Codul d e procedură fiscală. Din suma de 29.050 lei depusă de reclamantă la data de 25.10.2005 a fost stinsă taxa pe valoarea adăugată declarată și datorată de societate ulterior lunii septembrie 2005.
În susținerea acestor argumente sunt de reținut dispozițiile art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1, art. 111 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală.
Este netemeinică susținerea reclamantei reținută de instanța de fond cu privire la depunerea în termen a decontului de taxă pe valoarea adăugată întrucât dovada înregistrării decontului la organul fiscal teritorial o constituie numărul de înregistrare primit la unitatea fiscală, revenind contribuabilului obligația de a depune decontul în termen și de a verifica dacă acesta a fost înregistrat conform legii.
Recursul nu este fondat.
Într-adevăr, potrivit art. 156 alin. (2) din Codul fiscal - în reglementarea în vigoare în septembrie 2005 (în prezent art. 1562alin. 1) - persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice. Tocmai pentru respectarea acestor prevederi reclamanta a depus la Administrația Finanțelor Publice, la data de 25.10.2005, pe lângă declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna septembrie 2005.
Faptul susținut de reclamantă și reținut de prima instanță - că decontul de taxă pe valoarea adăugată a fost depus la data de 25.10.2005 - rezultă din existența unor alte fapte conexe: declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat a primit număr de înregistrare la data de 25.10.2005, iar cele două declarații au fost depuse odată; plata sumei de 29.050 lei s-a făcut exact la data prevăzută de art. 156 alin. 2 din Codul fiscal, adică la data de 25.10.2005; pe decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna septembrie 2005 Administrația Finanțelor Publice a aplicat ștampila de înregistrare, însă a omis să treacă numărul de înregistrare și data; în certificatul de atestare fiscală nr. 8892/3.10.2006 reclamanta nu figurează cu obligații fiscală de plată.
Rezultă, așadar, că lipsa numărului de înregistrare și a datei de pe ștampila de înregistrare constituie doar o omisiune a organului fiscal, astfel că soluția fiscală adoptate de pârâte prin cele două decizii contestate în cauză nu reprezintă decât o aplicare excesiv formală a dispozițiilor de procedură fiscală.
La data de 31.10.2007, la care Administrația Finanțelor Publice a emis adresa nr. 417 transmisă reclamantei, această pârâtă a constatat că societatea reclamantă figurează cu sume achitate în plus la bugetul general consolidat, în sumă de 39.302 lei, invitând-o pe reclamantă la sediul administrației în vederea clarificării situației. Cu acest prilej s-a constatat că decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna septembrie 2005 nu are număr și dată de înregistrare și, în urma solicitării pârâtei, reclamanta a depus încă o dată, la data de 27.11.2007, decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna septembrie 2005. În acest fel, îndreptarea omisiunii organului fiscal de a menționa, pe ștampila aplicată pe decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna septembrie 2005, numărul și data de înregistrare a fost convertită în obligația reclamantei-contribuabil de a plăti accesorii la o sumă declarată și achitată în termen legal, încercându-se astfel repararea unei greșeli a organului fiscal prin sancționarea excesivă a contribuabilului care nu a fost îndeajuns de diligent pentru a observa omisiunea în discuție.
Față de cele ce preced, curtea de apel consideră că teza de fapt susținută de reclamantă cu privire la depunerea în termenul legal a decontului de taxă pe valoarea adăugată pentru luna septembrie 2005 fost în mod corect reținută de tribunal, așa încât nu se mai impune analiza corectei aplicări a dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală care reglementează majorările de întârziere și penalitățile de întârziere.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei-reclamante cheltuielile de judecată avansate de aceasta în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursul contencios administrativ declarat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N,în nume propriu și în numele pârâteiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 127/CF din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.,județul
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,26 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. 2 ex. 09 martie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
