Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1794/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1794
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta S și reclamanta - SRL împotriva sentinței numărul 595 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, lipsind recurenta pârâtă S și intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimata pârâtă a depus întâmpinare, după care,
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL depune copia facturii de achiziție a autoturismului, tradusă în limba română și adresa nr.14/13.04.2009 prin care recurenta reclamantă - SRL arată că renunță la recursul formulat pentru acordarea cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
Solicită instanței a se lua act de renunțarea reclamantei la judecarea recursului.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului declarat de pârâta
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL solicită respingerea recursului declarat de
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.595 din 15.10.2008, Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice S să restituie reclamantului suma de 10594 lei, reprezentând taxă de înmatriculare auto, cu dobânda legală prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
S-a respins acțiunea față de pârâta DGFP O, pentru lipsa calității procesuale pasive.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S și reclamanta - SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs, pârâta a arătat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta pârâtă că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta pârâtă a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta pârâtă a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Reclamanta recurentă a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate cheltuieli de judecată și că s-au încălcat astfel prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 14 aprilie 2009 recurenta reclamantă, prin apărător, a depus o cerere prin care arată că renunță la recursul formulat pentru acordarea cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele adminJ. la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 10594 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 04.02.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice S, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 25871 din data de 03.09. 2008, Administrația Finanțelor Publice S a răspuns reclamantei, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
Soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul pârâtei se va respinge.
Cu privire la recursul reclamantei, urmează a se lua act de renunțarea la judecata acestuia.
Potrivit art.246 Cod pr. civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere cererea recurentei reclamante din data de 14 aprilie 2009, prin care a arătat că renunță la judecata recursului, se va lua act de renunțarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S, împotriva sentinței numărul 595 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Ia act de renunțarea reclamantei - SRL la judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/30.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
