Contestație act administrativ fiscal. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NUMĂRUL 18/
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de FOOD SRL G cu sediul în G,-, jud. G împotriva sentinței 1749/31.07.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta FOOD SRL G avocat, pentru intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G consilier juridic, pentru intimata DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul G nu mai are alte cereri și excepții de formulat.
Reprezentantul G nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei SC FOOD SRL susține oral nota de concluzii scrise pe care o depune la dosar. În fapt, societatea a efectuat două importuri de carne folosind în acest scop două societăți de intermediere, obligațiile contractuale aveau drept scop cumpărarea din a produse din carne. Arată că serviciile celor două firme au constat în negocierea prețului, supravegherea etichetării, a transportului. Firmele comisionare nu au efectuat activități de natura celor care se include în valoarea în vamă a mărfii. Cheltuielile pentru depozitate, etichetare, transport, au fost incluse și plătite prin facturile externe prezentate în vama la momentul importului.
Arată că nimic nu împiedică comisionarul, care este același cu exportatorul să refactureze marfa fără însă ca acest lucru să-i atragă calitatea de vânzător. El a cumpărat marfa în numele recurentei în baza contractului de comision încheiat cu acesta, fapt care în practică se întâmplă în mod frecvent. În susținere a depus facturile cu care firmele comisionare au cumpărat marfa de la terți precum și doctrina în speță.
A depus la dosar pentru a lămuri obiectul celor două contracte de intermediere acte de la cele două firme.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și modificarea în tot a acesteia în sensul anulării deciziei 98/03.04.2007 a DGFP
Reprezentantul G consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală solicitând menținerea acesteia. Instanța de fond a analizat corect probele administrate în cauză. În mod greșit recurenta as considerat că nu avea obligația declarării în vamă a acestor facturi, respectiv a plății obligații vamale aferente, dând o interpretare eronată disp. Art. 8. 133/1994.
Arată că așa cum rezultă din facturile înregistrate în contabilitate, prestarea de serviciu nu a constat în reprezentarea societății ci facturile au avut ca obiect cheltuieli de păstrare la, etichetare, ambalare, transport, recurenta își incubă propria culpă. Obligațiile contractuale au fost clar stabilite, reclamanta a făcut precizările referitoare la ce reprezintă cheltuielile. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul G, achiesează la concluziile colegului. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului în Contencios Administrativ Fiscal
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta " FOOD" G, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G, a solicitat anularea Deciziei nr.98/3.05.2007 prin care i-a fost respinsă contestația și menținute ca fiind datorate obligațiile fiscale stabilite prin Decizia G nr.26086/2006.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței următoarea situație de fapt:
Pârâta G își întemeiază decizia pe o adresă a Autorității Naționale a Vămilor - adresa nr.12422/10.04.2007 - fără a ține cont de argumentele și înscrisurile depuse de către aceasta odată cu contestația deciziei de regularizare.
Astfel, după ce se face un istoric al operațiunilor derulate de aceasta, după ce se ia act de contractele de intermediere încheiate cu societățile exportatoare, fără a ține cont de serviciile prestate către aceasta de cele două firme străine se concluzionează fără nici o legătură cu realitatea de fapt, că sumele virate de aceasta societăților exportatoare nu corespund definiției de la nota relativă la art.8 paragraful 1 lit.a, i și că trebuie incluse în valoarea în vamă a mărfurilor importate. Nici și nici organul fiscal nu ține cont de contractele intermediare care au fost anexate ( și în traducere legalizată) a căror obiect îl constituie foarte clar consultarea de specialitate într-un domeniu de management, marketing și financiar, obiect care se încadrează strict în activitatea de comisionare în vederea cumpărării, comision care potrivit art.8.1 a), i) din Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului General pentru și Comerț, ratificat prin Legea nr.133/1994 nu se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate.
Mai mult, în timpul controlului efectuat de inspectorii vamali, a solicitat precizări de la cele două societăți prin care să se determine cu exactitate serviciile prestate de aceștia către noi pentru a stabili exact natura juridică a comisioanelor. Atât organul vamal cât și organul de soluționare al contestației a continuat să susțină că natura comisionului nu este aceea de comision-cumpărare neținând cont de aceste precizări care reflectă voința reală a părților contractante.
În adresa citată de în motivarea deciziei se susține contrar realității că de fapt societățile care au livrat marfa, au acționat în nume propriu controlând tranzacția și prețul de vânzare al mărfurilor și că facturile comision au fost emise în aceeași zi sau la diferență de o zi de facturile de cumpărare. Nu se ține cont de facturile cu care firmele exportatoare au achiziționat bunurile de la producători. Dacă s-ar fi analizat prețurile cu care firmele exportatoare au cumpărat marfa în numele său s-ar fi observat că acestea sunt identice cu cele cu care i-a fost refacturată marfa, neputând fi vorba de un control al tranzacției și al prețului de vânzare, simpla refacturare neputând duce la concluzia transformării comisionarului în vânzător.
Societatea reclamantă a furnizat organului vamal toate elementele pe care le-a avut la dispoziție pentru a lămuri natura comisionului și, mai mult a efectuat toate demersurile pentru a obține de la exportatori documente suplimentare în susținere ( precizări, facturi de achiziție de la producători).
În drept, și-a întemeiat contestația pe prevederile 8.1 ) i) din Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru și Comerț ratificat prin Legea nr.133/1994 pe prevederile art.115 din nr.OG92/1993 republicată pe prevederile legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
În susținerea cererii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinare depusă pârâta Direcția Regionala Vamală Gas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1749/31.07.2007 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de Contencios administrativ și Fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta " FOOD" G, în contradictoriu cu pârâtul G și Direcția Regională Vamală G, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință s-a avut în vedere următoarele:
Pentru determinarea valorii pe vamă se vor adăuga la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, comisioanele și cheltuielile de intermediere, cu excepția comisioanelor de cumpărare, în măsura în care acestea sunt suportate de compărător dar nu au fost incluse în prețul efectiv de plătit pentru mărfuri.
Potrivit art.77 alin.2 Cod vamal, la valoarea în vamă, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preț se includ cheltuielile de transport, cheltuieli de încărcare, descărcare și de manipulare precum și costul asigurării pe parcursul extern.
Împotriva sentinței civile nr.1749/31.07.2007, pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Comercială și de Contencios Administrativ-Fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta " FOOD" G, criticând sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată de reclamantă.
Prin motivarea cererii de recurs, reclamanta-recurentă a învederat instanței următoarele:
Serviciile celor două firme au constat în aprecierea prețului, supravegherea etichetării, a transportului. Firmele comisionare nu au efectuat activități de natura celor care se include în valoarea în vamă a mărfii, cheltuielile pentru depozitare, etichetare, transport au fost incluse și plătite prin facturile externe prezentate în vamă la momentul importului.
Consideră recurenta că nimic nu împiedică comisionarul care este același cu exportatorul să refactureze marfa fără însă ca acest lucru să-i atragă calitatea de vânzător, el a cumpărat marfa în numele recurentei-reclamante, în baza contractului de comision încheiat cu acesta, aspecte neavute în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției.
Recursul este nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu se constată că prima instanță efectuat o justă cercetare a probelor dosarului pronunțând o sentință temeinică și legală.
Reclamanta recurentă prin nr.22294/21.12.2004, a importat definitiv cantitatea de 54 tone ficat congelat de pui originar din, declarând în vamă valoarea de 21.600 USD, valoare consemnată în factura fiscală nr.-/10.12.2004 emisă de exportatorul mărfii - -Internațional. Ca urmare a verificărilor efectuate de autoritatea vamală s-a constatat că reclamanta " FOOD" G, a înregistrat în evidența contabilă a societății și o altă factură aferentă aceleiași operațiuni, de import emisă de același exportator, respectiv factura nr.-/9.12.2004 în valoare de 23.220 USD - reprezentând contravaloarea prestări servicii în baza contractului nr.1/01.10.2004.
Prin nr.14360/17.05.2005 reclamanta recurentă a importat definitiv cantitatea de 99.874 tone de sferturi de pui congelat, original - sens în care a fost emisă factura nr.110-0514 - 4 A/04.05.2005.
S-a mai constatat că societatea reclamantă mai înregistrat în contabilitate un număr de 4 facturi, reprezentând cheltuieli de păstrare la, etichetare, ambalare, asistență veterinară, transport până la portul de încărcare.
Reclamanta greșit a considerat că nu avea obligația declarării în vamă a acestor facturi - interpretând greșit disp.art. 8 paragraf 1 lit. "a", "i" din Acordul privind aplicarea art.VII rectificat prin Legea nr.133/1994.
Pentru determinarea valorii în vamă, se va adăuga prețul plătit sau de plătit pentru marfa importată - comisioanele și cheltuielile de intermediere cu excepția comisioanelor de cumpărare, în măsura în care acestea sunt suportate de cumpărător, dar nu au fost incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit al mărfii.
Contravaloarea facturii nr.-/9.12.2004 efectuată către Internațional a reprezentat plată marfă import nu contravaloarea serviciu prestat de partenerul extern și deci nu poate fi reținut ca fiind comision de cumpărare.
Prin comision de cumpărare conform Acordului privind aplicarea art.VII, rectificat prin Legea nr. 133/1994 se înțelege suma vărsată de importator agentului său pentru serviciul care a constituit reprezentarea sa în străinătate în vederea cumpărării mărfurilor de evaluat.
Prestarea de serviciu în speță a avut ca obiect "cheltuieli de păstrare la, etichetare, ambalare, asistență veterinară, transport, până la portul de încărcare.
Corect a reținut instanța de fond că aplicabile cauzei sunt dispozițiile art.77 alin.2 Cod vamal la valoarea din vamă, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preț, se includ cheltuielile de transport, cheltuielile de încărcare, descărcare și de manipulare precum și costul de asigurări pe parcursul externe.
Deci serviciile prestate, nu au cotat în reprezentare ci în prestarea efectivă activităților suscitate.
Din analiza actelor dosarului rezultă că există două contracte comerciale în cadrul cărora, atât " Internațional și Astra. au calitatea de vânzători, iar " FOOD" G, are calitate de cumpărător.
Din articolele din acord se stabilește că prețul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de cumpărător, vânzătorului sau în beneficiul acestuia pentru mărfurile importate.
În relația vânzare-cumpărare nu există o terță persoană care ar putea avea calitatea de comisionar.
Față de cele de mai sus, văzând că în cauză nu sunt întrunite disp.art.304 Cod proc.civilă, potrivit art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta " FOOD" G, împotriva sentinței nr.1749/31.07.2007 a Tribunalului Galați - Secția Comercială, maritimă și de Contencios Administrativ-Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta FOOD SRL G cu sediul în G,-, jud. G împotriva sentinței 1749/31.07.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.AC/23.01.2008
Tehno SH/29.01.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru
