Contestație act administrativ fiscal. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 188/R-CONT
Ședința publică din 11 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERATIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, jud.D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.404/CF din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata TRANS SRL, cu sediul comuna, nr.110, jud.A.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului de față;
Constată că prin contestația formulată la 24.07.2008, contestatoarea SC TRANS SRL, județul A, a solicitat în contradictoriu cu Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A anularea raportului de inspecție fiscală nr.17091/12.06.2008 și a deciziei de impunere fără număr, prin care i s-a stabilit obligația de plată a sumelor de 151.818 lei, cu titlu de accize și de 57.596 lei, majorări de întârziere aferente lunilor octombrie - noiembrie 2006 și ianuarie - februarie 2007.
În motivarea contestației, a arătat că mențiunile din raportul fiscal nu corespund realității faptice, deoarece produsul "motorină ecologică" realizat de societate din ulei vegetal de soarelui nu este ulei mineral și, ca atare, nu se încadrează în prevederile art.175 din Legea nr.571/2003.
Regimul suspensiv se aplică produsului purtător de accize, însă, motorina ecologică din ulei vegetal se încadrează în rândul produselor energetice cuprinse la art.175 lit.h) care sunt scutite de plata accizelor, conform art.201 alin.1 Cod fiscal și pct.23.8 din HG nr.44/2004 privind normele de aplicare a Codului fiscal.
Interpretarea făcută de organele de control referitoare la faptul că pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor este necesară deținerea de către beneficiarul scutirii a autorizației de utilizator final este eronată și fără bază legală, scutirea operând pentru biocarburanți și nicidecum de la caz la caz, iar producția de biocarburanți a fost pentru o perioadă scurtă și cu intermitențe, până când s-a adus instalația la performanțe, urmând a se efectua probe de laborator, probe care nu s-au mai putut realiza deoarece a fost somată să elibereze spațiul închiriat.
În acest fel, societatea nu a mai continuat procedura de autorizare, care a rămas fără obiect.
Prin urmare, ținând cont de faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu, că activitatea desfășurată nu prezintă grad de pericol social fiind realizată cu bună-credință, se impune anularea actelor emise de intimată.
Prin încheierea din 20 octombrie 2008, instanța a dispus conceptarea - în calitate de intimată - a Autorității Naționale a Vămilor
Ulterior, prin cererea precizatoare, înregistrată la 02.11.2009, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.89/2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care s-a dispus respingerea ca neântemeiată a contestației formulate de contestatoare împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința nr.404/09.11.2009- a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr.89/2008 emisă de intimata Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și a dispus exonerarea contestatoarei de la plata sumei în cuantum de 851.818 lei - accize și a sumei de 57.596 lei reprezentând penalități.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală din 11.06.2008 (4-14), s-a instituit în sarcina reclamantei, obligația de plată a sumei de 151.818 lei accize și 57.596 lei penalități de întârziere, reținându-se că în perioada noiembrie 2006-ianuarie 2008 a folosit produsul biodiesel, fără a plăti accizele aferente.
Or, în conformitate cu art.63 din Normele metodologice ale Codului fiscal, astfel cum au fost modificate prin HG nr.1861/2006, peratorii economici producători de produse supuse accizelor armonizate, pentru care începând cu data de 1 ianuarie 2007, intervine obligația autorizării locului de producție ca antrepozit fiscal, pot desfășura în continuare activitatea de producție până la autorizarea locului respectiv ca antrepozit fiscal de producție, dar nu mai târziu de 31 martie 2007.În consecință, în cazul în care, anterior datei de 31.03.2007, s-au produs de către o persoană produse armonizate, pentru a beneficia de scutirea de plata accizelor nu era necesară, autorizarea prealabilă a antrepozitului fiscal, această cerință fiind obligatorie de abia după data de 31.03.2007. O astfel de concluzie este dedusă din faptul că art.168 alin 1 Cod fiscal impunea autorizarea prealabilă ca antrepozit fiscal, doar în cazul produselor accizabile.
De asemenea, s-a reținut că, în conformitate cu art.201 lit.l) Cod fiscal, raportat la art.23.8 alin 3 din Normele metodologice, în cazul produselor energetice produse în totalitate de biomasă, acestea sunt scutite în totalitate de plata accizelor.Ca urmare, în cazul produselor obținute din biomasă, înainte de data de 31.03.2007, nu era necesară autorizarea prealabilă ca antrepozit fiscal, pentru ca producător să poată beneficia de scutirea totală de plata accizelor. Instanța de fond nu a reținut nici susținerea intimatelor, potrivit căreia un producător trebuia să obțină, mai întâi, un buletin de analiză, emis de organele competente, pentru a beneficia de scutirea totală de plata accizei, întrucât, art.23.8 din Normele metodologice (în forma în vigoare la data producerii biodiselului), nu impune o astfel de formalitate pentru a se putea beneficia de scutirea de plata accizelor prevăzută de art.201 lit.l fiscal. Or, având în vedere că scutirea de plată, reprezintă, o aplicare a prevederilor comunitare, respectiv a Directivei 2003/96/CE de restructurare a cadrului comunitar pentru impozitarea electricității și a produselor energetice, în jurisprudența comunitară dată în aplicarea acestei directive (cauza C‑201/08, decizia din 8 mai 2008,& Co. KG împotrivaHauptzollamt, 46) s-a reținut că "principiul securității juridice, care are drept corolar principiul protecției încrederii legitime, impune, pe de o parte, ca normele să fie clare și precise și, pe de altă parte, ca aplicarea acestora să fie previzibilă pentru justițiabili".
Instanța de fond a concluzionat că, din probele dosarului, rezultă că produsul biodiesel a fost produs de către reclamantă, în perioada octombrie 2006-februarie 2007, când nu avea obligația de a se autoriza ca antrepozit fiscal pentru a beneficia de scutirea legală de plata accizelor și nici nu avea obligația legală de a obține, mai întâi, un buletin de analiză pentru a beneficiat de scutirea mai sus menționată, având în vedere că la data respectivă, legea nu impunea o astfel de cerință, iar, după data de 1.03.2007, a folosit biodiesel, obținut anterior și care era, deja, scutit de plata accizelor, împrejurare față de care nu datora plata accizelor.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.307 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond, a admis contestația reclamantei, fără a observa că obiectul contestației îl reprezintă anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr.3/14.07.2008- privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de A, iar prin hotărârea pronunțată este anulată decizia nr.89/2008 dată de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale atunci când a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr.3/2008, prin aceasta instanța schimbând natura obiectului cu care a fost învestită;
- în altă ordine de idei, în raport de actul anulat, instanța de judecată, în baza rolului activ, nu a verificat dacă acțiunea vizând anularea deciziei nr.89 este sau nu formulată în termenul legal;
- de asemenea, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, care statuează că hotărârea se dă în numele legii și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților;
- or, motivarea hotărârii de față nu este clară și nu reprezintă un rezumat al probelor administrate și din care să rezulte temeinicia susținerilor societății în ceea ce privește actele contestate, ci doar o înșiruire de fapt și argumente, dar care nu răspund în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți;
- în ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond, a încălcat dispozițiile art.107 pct.1 din HG nr.1050/2004 și art.206 alin.2 Cod procedură civilă, în ceea ce privește actul împotriva căruia se poate face contestație la organul fiscal. Sub acest aspect, instanța de fond era obligată să analizeze precizarea la contestație, din punct de vedere al dispozițiilor legale cărora li se supune, atât în ceea ce privește termenul de contestare, cât și titlul de creanță supus contestării.; în speță, contestația formulată de contestatoare împotriva deciziei nr.89/2008 nu este depusă în termenul legal, fiind tardiv introdusă, împrejurare peste care instanța de fond a trecut.
- cu privire la reținerea instanței, vizând scutirea de la plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de Inspecția Fiscală, de asemenea, aceasta a ignorat dispozițiile art.162 lit.g din Legea nr.571/2003, atunci când a considerat că nu trebuie să existe buletin de analiză al produsului biodiesel realizat de către contestatoare, exprimând opinia că autoritatea vamală trebuie să acorde "încredere agentului economic" și să considere că acel produs este un produs scutit total de accize.
În concluzie, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației ca tardiv formulată, iar în subsidiar respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Curtea, în raport de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției invocate de către intimate, sens în care se apreciază că recursul acestora este fondat.
Astfel, se reține că în raport cu obiectul cauzei deduse judecății, judecătorul fondului nu a dat dezlegarea corectă pricinii, prin modul în care a interpretat dispozițiile legale în vigoare în materie fiscală.
Ca atare, conform prevederilor în materie fiscală, după încheierea controlului fiscal la societatea comercială supusă verificării, se întocmește un raport de inspecție fiscală, raport ale cărui mențiuni sunt valorificate la emiterea deciziei de impunere, ce constituie titlul de creanță privind obligația de plată, stabilite în sarcina persoanei răspunzătoare.
În speță, la data de 12 iunie 2008, s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.17091, prin care s-a constatat că reclamanta a înregistrat diferențe de taxe suplimentare, în cuantum 151.818 lei și majorări întârziere de 57.596 lei, pe perioada octombrie - noiembrie 2006, ianuarie - februarie 2007.
Ca urmare a acestor rețineri, a fost emisă decizia de impunere nr.3/14.07.2008, decizie, care a fost comunicată reclamantei împreună cu raportul de inspecție fiscală, la data de 22.07.2008, comunicare ce poartă semnătura reprezentantului societății;
Reclamanta a formulat, contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere sub nr.21458/25.07.2008, soluționată prin decizia nr.89/8.09.2008 (fila 86-89).
Ulterior, contestatoarea s-a adresa instanței de judecată formulând contestație tot împotriva celor două acte administrative, respectiv raport de inspecție fiscală și decizie de impunere, acte administrative supuse, deja, procedurii administrative prevăzute de legislația fiscală.
Or, potrivit art.210 din OG nr.92/2003, decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac, iar, potrivit art.218 din același act normativ decizia emisă în soluționarea contestației poate fi atacată de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Ca atare, singurul act administrativ supus controlului instanței judecătorești, conform reglementării menționate, îl reprezintă decizia dată de intimate în soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.
Dispozițiile art.205, 218 din Codul d e procedură fiscală, instituie o procedură administrativă specială peste care părțile nu pot trece, aceasta neavând caracter facultativ, sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, din prevederile textului art.218 Cod proc.fiscală, rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra măsurilor dispuse prin actul administrativ fiscal, decât după finalizarea procedurii administrative, materializate în decizia asupra contestației, care analizează fondul raportului juridic fiscal, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat, împrejurare ce face justificată critica recurentelor referitoare la depășirea limitelor investirii instanței de fond.
Logica raționamentului legat de modul de desfășurare a procedurii urmate de reclamantă, conduce la temeinicia criticii cu privire la greșita admitere a cererii de anulare a deciziei nr.89/2008 și, ca atare, în lipsa contestației împotriva acesteia, decizie ce face corp comun cu celelalte acte administrative contestate în procedura administrativă, în mod greșit, s-a apreciat de către instanța de judecată asupra dispozițiilor art 132 al 2 Cod procedură civilă, neaflându-ne într-o asemenea ipoteză admisă de acest text, ci într-o modificare a însuși obiectului cererii, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acesteia.
Din înscrisurile aflate la 164-166, se constată că decizia nr.89/2008 a fost comunicată intimatei-reclamante la data de 17.09.2008, însă, cererea introductivă nu privește și anularea acesteia, ci solicitarea s-a făcut la termenul când instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei.
Prin urmare, în mod greșit, instanța de fond a trecut la soluționarea completării contestației, împrejurare în raport de care este incidentă critica vizând motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Având în vedere modul în care a fost soluționată prezenta cale de atac, prin admiterea excepției invocate de intimate, celelalte critici nu se mai impun a fi supuse controlului juduciar.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile OG nr.92/2003, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința în sensul că va respinge contestația ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERATIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.404/CF din 9 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC TRANS SRL, cu sediul comuna, nr.110, județul A.
Modifică în tot sentința, în sensul că pe fond respinge contestația ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.IB/22.02.2010
EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
