Contestație act administrativ fiscal. Sentința 190/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 190
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea, după casare, formulată în contencios administrativ de reclamanta - - M DISTRIBUȚIE SA I în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE - P N, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr. 991/32/29.08.2007 reclamanta - - M DISTRIBUȚIE SA - a chemat în judecată pârâta Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului PNp entru anularea deciziei de impunere 3828 DI/26.06.2007 și suspendarea aplicării deciziei.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxe judiciare de timbru de 14 lei, anulate la dosar (filele 8,9) și timbre judiciare de 4,5 lei (fila 56).
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia de impunere s-au stabilit obligații fiscale nedatorate precum: impozit pe clădiri în valoare de 116.859 lei, din care pentru trimestrul I - 58.431 lei, taxă folosire reclamă - 135 lei, din care 68 lei pentru trimestrul I, impozit și taxă teren - 3.895 lei, din care 1948 lei pentru trimestrul I, în condițiile în care la data întocmirii deciziei toate obligațiile aferente trimestrului I erau achitate cu ordinele de plată nr. 6305, 6306, 6307/29.03.2007. Cu privire la taxele speciale, taxa edilitară și pentru protecție civilă, în cuantum de 6.291 lei și dobânzi de 32 lei, s-a arătat că nu pot fi instituite asupra concesionarilor de utilități publice, ținând seama de dispozițiile art. 282 alin. 4 Cod fiscal. Taxa pe teren în cuantum de 208 lei a fost stabilită fără a fi indicate terenurile la care se referă, iar pentru cele ocupate de clădirile posturilor și stațiilor de transformare, de rețelele aeriene și cabluri electrice subterane reclamanta este scutită conform dispozițiilor art. 16 alin. 12 din Legea nr. 13/2007 și ale art. 257 pct. g din Codul fiscal modificat. Cu privire la taxa ocupare teren fără forme legale în sumă de 6.423.765 lei și dobânzi de 67.450 lei, s-a susținut că nu e reglementată de dispozițiile art. 248 Cod fiscal, nefiind indicată și suprafața de teren la care s-a calculat, iar în cazul în care se referă la terenul aferent zonei de protecție și siguranță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 1-3, art. 16 alin. 12 din Legea nr. 13/2007 și ale art. 257 lit. i Cod procedură fiscală.
S-a arătat că procedura prealabilă a fost îndeplinită cu nr. 5271/11.05.2007 fără a primi vreun răspuns până la data formulării acțiunii.
Pentru susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri: decizia de impunere nr. 3828 DI/26.04.2007, contestația la decizia de impunere nr. 5271/10.05.2007, declarațiile de impunere nr. 986/31.01.2007 (11546/D/28.03.2007), 698/27.03.2007 (- D/28.03.2007, 11546 D/28.03.2007), ordinele de plată nr. 6305, 6306, 6307/29.03.2007, contractul de împrumut nr. 7246/11.05.2007 încheiat cu BANK - Sucursala BA1 /5487/21.08.2007 a reclamantei, sentința civilă nr. 24/CA/2006 a Tribunalului Neamț, sentința civilă nr. 73/2006 a Curții de APEL BACĂU, decizia civilă nr. 3878/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința 164/2007 Curtea de APEL BACĂUa admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia de impunere exonerând reclamanta de taxa ocupare teren în cuantum de 67.450 lei și taxă teren de 208 lei. Împotriva acestei sentințe ambele părți au declarat recurs, iar prin decizia 3423/2009 admițând recursurile a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe, cauza fiind înregistrată sub nr-. Soluționând recursul, a reținut că prima instanță a analizat numai decizia de impunere procedând astfel nelegal, în considerente reținându-se că instanța avea obligația să se pronunțe numai în raport de ceea ce s-a soluționat prin decizia nr.78/2007 ținând cont că prin aceasta organul fiscal nu s-a pronunțat pe fondul obligațiilor fiscale contestate, ci a respins contestația ca fiind formulată și depusă de către o persoană lipsită de capacitate de exercițiu și calitatea de a contesta.
Investită în rejudecare cu soluționarea cauzei, această instanță este ținută de îndrumările date de instanța de recurs chiar dacă reclamanta apreciază considerentele instanței supreme ca fiind nelegale.
Astfel, potrivit art.315 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În acest context urmează a fi analizată acțiunea în rejudecare. Astfel, în fapt, instanța reține că prin decizia de impunere nr.3828/2007 Consiliul Local Nas tabilit următoarele taxe și impozite pentru anul 2007: taxă edilitară - 448 lei și 5 lei dobânzi, impozit pe clădiri - 116.859 lei și 19 lei dobânzi, taxă folosire reclame și publicitate - 135 lei, impozit și taxă teren - 3895 lei și 1 leu dobânzi, taxă teren - 208 lei și 2 lei dobânzi, taxă ocupare teren fără forme legale - 6.423.765 lei și 67.450 lei dobânzi și taxă protecție civilă - 5843 și 61 lei dobânzi. Împotriva deciziei de impunere reclamanta a înțeles să formuleze contestație uzând de dispozițiile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală, alegând astfel calea administrativă de atac, iar prin decizia 78/27.09.2007, pârâta a respins contestația ca fiind formulată de către o persoană lipsită de capacitate de exercițiu și calitatea de a contesta.
Potrivit art.218 din nr.OG92/2003 actul administrativ fiscal supus controlului de legalitate în fața instanței de contencios este decizia emisă în soluționarea contestației, în acest sens fiind dezlegată această chestiune și de instanța supremă. Prin urmare, instanța este ținută a verifica dacă soluționarea pe excepție a contestației a fost legală. Analizând decizia nr.78/2007 se reține că organul fiscal a apreciat că șeful serviciului juridic a depus contestația în nume propriu, că directorul general nu a notificat demersul inițial de consilierul juridic așa încât contestația a fost respinsă pe excepție ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu și calitate de a contesta.
Decizia nr.78/2007 este nelegală. Astfel, contestația (fila 12 dosar -) a fost formulată de - și Furnizare a Energiei Electrice - M SA reprezentată de directorul general fiind semnată de șeful serviciului juridic. Așadar, contestația nu a fost formulată în nume propriu de șeful serviciului juridic, ci de Societatea -, în discuție putând fi pusă doar calitatea de a semna contestația și nicidecum capacitatea ori calitatea de a formula contestația. Din hotărârea nr.6/2006 - pct.7 (fila 27 doar) rezultă că șeful serviciului juridic a fost împuternicit de societate să emită delegație inclusiv pentru șeful departamentului juridic, pentru reprezentare, inițierea și semnarea tuturor documentelor legale aferente proceselor cu o valoare mai mare de 10.000 Euro și pentru toate procesele împotriva autorităților publice. Așadar, legitimarea șefului serviciului juridic de a semna contestația formulată de - - M SA este dată de consiliul de administrație prin Hotărârea nr.6/24.02.2006 la pct.7.
Prin urmare, respingerea pe excepție a contestației apare ca nelegală, nelegalitatea având drept consecință anularea decizia nr.78/2007. Deși reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.78/2007 și a deciziei de impunere, față de considerentele reținute în recurs și potrivit cărora instanța este ținută a verifica doar legalitatea deciziei nr.78/20007 neputând trece la analiza fondului câtă vreme organul fiscal nu a soluționat contestația pe fond, urmează ca în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 anulând decizia de soluționare a contestației, să oblige organul fiscal (ca o consecință firească a anulării acesteia) să soluționeze pe fond contestația, legalitatea deciziei de impunere putând fi analizată doar după ce contestația formulată în calea administrativă de atac va fi soluționată pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea, după casare, formulată în contencios administrativ de reclamanta - - M DISTRIBUȚIE SA I, cu sediul social în municipiul I,--150, județul I în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE - P N, cu sediul în P N,-, județul
Anulează decizia nr.78/2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr.3828 DI/26.04.2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.-
Tehnored. - - ex.4
12 ianuarie 2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
