Contestație act administrativ fiscal. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.191
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr.843/28.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - SRL T și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate și consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurente și intimată - autorități vamale, lipsă fiind pârâte recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și concluzii scrise iar reprezentanta pârâtelor recurente și intimată - autorități vamale depune delegație.
Reprezentantul reclamantei intimate invocă excepția nulității recursului formulat de T care nu a indicat numărul hotărârii atacate prin recurs conform dispozițiilor art.3021lit.b Cod procedură civilă.
Instanța pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită admiterea excepției și să arată că această omisiune atrage constatarea nulității recursului conform dispozițiilor din Codul d e procedură civilă indicate.
Reprezentanta pârâtelor recurente și intimată - autorități vamale solicită respingerea excepției întrucât consideră că a fost o eroare de redactare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtelor recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Arată că majorările de întârziere au fost calculate legal motiv pentru care solicită menținerea ca temeinice și legale a actelor administrativ-fiscale emise pe seama reclamantei. Totodată solicită și admiterea recursului formulat de pârâta
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată. Arată că la emiterea actelor contestate au fost încălcate prevederile art.111 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul procedură fiscală.
După dezbateri dar înainte de încheierea ședinței de judecată se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T, depune delegație și pune concluzii de admitere a recursului pentru motivele formulate în scris.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.843/28.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei - - SRL T împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a anulat Decizia nr. 4098 din 22.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Decizia nr.1712 din 30.09.2008 emisă de
În motivare s-a reținut că la data de 23.09.2005 reclamanta a prezentat, spre vămuire, la Vama T, un import de bunuri materiale, operațiune vamală desfășurată cu Declarația Vamală de Import nr. l - 90338 / 23.09.2005, bunuri materiale importate din Comunitatea Europeană, depunând totodată documentele necesare în vederea definitivării importului și stabilirii taxelor vamale aferente acestui import în conformitate cu Vamal de Import al României, operațiunea vamală menționată fiind înregistrată în Registrul Vamal de Import.
În scopul obținerii regimului tarifar preferențial pentru operațiunea vamală mai sus menționată, datorită faptului că valoarea bunurilor importate era mai mică de 6.000 EURO aceasta prezentat și factura din data de 15.09.2005 pe care era menționată declarația exportatorului în conformitate cu prevederile art. 21, aliniat 1, litera b) din Protocolul nr. 4 încheiat între România și Uniunea Europeană, document ce evidenția faptul că bunurile importate cu I nr. I-90338 din 23.09.2005 au fost fabricate în Comunitatea Europeană și în temeiul căruia a fost acordat regimul vamal solicitat.
Pentru aceste considerente Vama Tas tabilit în sarcina societății reclamante valoarea accizelor și TVA - ului, sumă pe care a achitat-o la data importului, după care i s-a acordat liberul de vamă.
La data de 21.08.2006, Biroul Vamal Tac omunicat societății reclamante actele administrative de dispoziție, identificate sub forma Procesului - Verbal de Control nr. 20787 din data de 11.08.2006 și a Deciziei pentru Regularizarea Situației nr. 20788 din 11.08.2006, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că trebuie să achite, în plus față de suma achitată la data importului, o diferență de taxe vamale, comision vamal, accize și TVA în valoare de 7.356 lei, ceea ce reprezintă 30% din valoarea în vamă aferentă importului efectuat motivându-se faptul că la controlul vamal ulterior Autoritatea vamală germană a infirmat originea comunitară a mărfurilor importate, menționând că bunurile acoperite de factura din data de 15.09.2005 nu sunt originare în sensul prevederilor Acordului dintre România și, și din aceste considerente, nu se poate confirma originea preferențială a acestor bunuri iar drept urmare a fost emis actul administrativ de dispoziție contestat prin prezenta acțiune.
Ulterior prin decizia nr. 4098 din 22.04.2008 s-au stabilit în sarcina societății reclamante majorări de întârziere, în valoare totală de 4.591,00 lei.
Astfel Tribunalul a constatat că reclamanta nu s-a sustras de la plata taxelor vamale stabilite, la data importului.
Astfel stabilirea acestor penalități de întârziere s-au făcut cu încălcarea prevederilor art. 111 aliniat (2) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală potrivit cărora pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, raportate la prevederile art. 119 din actul normativ mai sus invocat potrivit cărora neachitarea la scadență a obligațiilor de plată.
Or, în speță, intimata nu a dat posibilitatea reclamantei de a plătii diferența de debit, trecând astfel direct la calculul penalităților de întârziere.
Pentru motivele arătate mai sus tribunalul a admis acțiunea așa cum a fost formulată și în consecință a dispus anularea Deciziei nr. 4098 din 22.04.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, comunicată la data de 25.04.2008, prin care au fost obligați la plata unei sume în valoare de 4.591,00 cu titlu de majorări și penalități de întârziere și Decizia nr. 1712/213/30.09.2008 emisă de T, comunicată la data de 03.10.2008, prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă în procedură administrativă prealabilă.
În cauză au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T solicitând modificarea sentinței cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă și respingerea acțiunii.
În motivare recurentele critică prima instanță pentru anularea actelor de impunere vamală privind majorările de întârziere în sumă de 4.591 lei pentru că prin decizia nr.20788/11.08.2006 a fost contestată de către reclamantă la instanța de contencios administrativ și în urma acțiunii promovate instanța pronunțându-se în sensul respingerii acesteia.
Astfel, apreciază că în mod corect și legal organele vamale au considerat că sentința civilă nr.367/CA/17.04.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș rămasă irevocabilă prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA din dosarul nr-, constituie titlu executoriu.
Prin urmare, majorările și penalitățile în cuantum de 4.591 lei au fost calculate în sarcina contestatoarei ca urmare a aplicării art.120 din OG nr.92/2003, autoritatea vamală emițând astfel conform prevederilor legale Decizia nr.5477/14.04.2008 pentru majorările de întârziere calculate până la data de 04.01.2008, data achitării debitului principal.
Ca atare, având în vedere că debitul principal reținut prin actul constatator nu a fost achitat în termenul legal, că nu este prescris și nici nu este anulat printr-o hotărâre judecătorească, apreciază că societatea reclamantă datorează majorările de întârziere contestate în prezenta acțiune, contrar motivelor invocate de către instanța de fond.
Tot în acest sens precizează că aplicarea de majorări de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale către bugetul de stat reprezintă o măsură de sancționare instituită prin legea fiscală împotriva contribuabilului care nu își achită la termenele de scadență obligațiile fiscale constând în impozite, taxe și impozite.
Potrivit art.255 al.1 lit.b din Legea nr.86/2006 Codul vamal, dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit, se percep majorări de întârziere potrivit normelor în vigoare, iar potrivit art.119 alin.1 din OG nr.92/2003 se arată că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări și dobânzi.
Totodată, menționează recurentele că potrivit art.120 alin.1 și 7 din același act normativ se specifică "Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate.
Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Mai arată recurentele că suma în valoare totală de 4.591 lei stabilită de organul vamal reprezintă accesorii în raport cu debitul individualizat în decizia pentru regularizarea situației 20788/11.08.2006 în sumă de 7.356 lei și rămas ca obligație de plată conform deciziei nr.531/191/12.10.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin care s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată, majorările de întârziere fiind calculate pentru perioada 15.08.2006-30.04.2008.
La termenul de judecată din 9.II.2010, reprezentantul reclamantei intimate a invocat verbal excepția nulității recursului de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pe motiv că în recurs nu este indicat numărul sentinței atacate, în temeiul art. 3021lit.b Cod procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepția, Curtea o respinge ca nefondată pentru că recursul conține mențiunile privind numărul dosarului Tribunalului Timiș, și data pronunțării sentinței ceea ce face identificabilă hotărârea recurată.
Examinând recursurile pârâtelor în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate, motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr.843/28.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș și se modifică sentința în sensul că se respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - SRL T împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T și Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale T, pentru că:
Urmare a unor operațiuni vamale efectuate în anul 2005, reclamanta a fost impusă la plata unui debit vamal în sumă de 7.356 lei prin decizia nr.20788/2006 emisă de Biroul vamal T, pe care reclamanta a contestat-o la instanță și prin sentința civilă nr.367/17.IV.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins-o, soluția fiind definitivă și irevocabilă.
Reclamanta nu a achitat debitul ce a făcut obiectul sentinței susmenționate, astfel că prin decizia nr.4098/22.IV.2008 pârâta Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale Tar ecalculat pe seama acesteia majorările și penalitățile de întârziere aferente debitului principal neachitat, în temeiul art.120 alin.1 din Codul d e procedură fiscală începând cu data scadenței datoriei vamale și până la data de 30.IV.2008, decizia de impunere vamală nr.4098/2008 făcând obiectul prezentei cauze.
Prin sentință Tribunalul Timișa reținut împrejurarea neplății debitului principal, dar a admis acțiunea pe considerentul că accesoriile cu caracter fiscal, respectiv vamal se calculează de la data comunicării acestora conform art.119 și 111 Cod procedură fiscală și cum autoritatea vamală nu a comunicat actul vamal reclamantei, aceasta trebuie exonerată de plată.
Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.119 Cod procedură fiscală, referitoare la reglementarea acestor majorări, în sensul că art.119 alin.1 prevede expres că pentru neachitarea la termenul de scadență, de către debitor, a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Art.120 Cod procedură fiscală, privitor la majorări, prevede la alin.1 și 2, că acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Deci, momentul care generează, calculul majorărilor de întârziere este scadența obligației fiscale și nu data comunicării debitului principal, cum eronat se susține prin sentință, conform susținerilor reclamantei, prin invocarea prevederilor art.111 alin.2 Cod procedură fiscală.
Art.111 Cod procedură fiscală, privitor la termenele de plată ale creanțelor fiscale, dispune la alin.1 că, acestea sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care le reglementează, iar alin.2 prevede că pentru diferențele de obligații fiscale principale și cele accesorii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel lit.a din aliniat prevede că data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare".
Deci art.111 Cod procedură fiscală reglementează termenul în care trebuie plătite obligațiile fiscale principale sau accesorii, nu stabilește scadența obligației de plată, care este reglementă prin codul fiscal sau prin alte legi speciale, cum rezultă fără putință de tăgadă din textul legal suscitat.
În consecință, cum soluția Tribunalului Timiș încalcă aceste dispoziții legale, recursurile pârâtelor sunt fondate și se admit, modificându-se sentința cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă, așa cum s-a menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr.843/28.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - SRL T împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale T și Direcția județeană pentru accize și operațiuni vamale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 9.II.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./17.02.2010
Tehnored./24.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
