Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1921/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1921
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- --PREȘEDINTE SECȚIE
- - - -JUDECĂTOR
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice- O, împotriva sentinței nr.439 din data de 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind pârâta DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.439 din 25 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL și a obligat pârâta DGFP O - să dispună restituirea către reclamant a sumelor de 2971 lei, pentru autoturismul marca OPEL și de 6551 lei, pentru autoturismul marca SKODA,reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către pârâta DGFP
În motivele de recurs s-a arătat că suma a fost plătită voluntar conform dreptului intern, al legii fundamentale, fără a încălca dispozițiile comunitare, căci nu reprezintă o taxă cu efect echivalent și nu se aplică discriminator, aceasta având mai mult, caracterul unei taxe de poluare.
S-a mai arătat că dispozițiile comunitare sunt prioritare dreptului intern, dacă acesta conține reglementări vădit contrare și în măsura în care dreptul comunitar este direct aplicabil.
S-a apreciat că acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia.
Se invocă și faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată sub aspectul apărărilor formulare cu privire la invocarea dispozițiilor OUG 50/2008.
Se precizează și faptul că în prezent, pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar a fost adoptată OUG 50/2008 astfel că, potrivit acestei noi reglementări, cu ocazia primei înmatriculări contribuabilul este obligat la plata unei taxe de poluare, similare taxei prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod Fiscal, iar în situația în care există diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008, aceasta se va restitui conform art. 11 din acest ultim act normativ.
Prin urmare, această diferență i se cuvine reclamantului, care nu este prejudiciat în nici un fel.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat considerând că există o încălcare a art. 90 din Tratatul, astfel că i se cuvine restituirea taxei integral, iar OUG 50/2008 nu se poate aplica raportului juridic născut anterior acestui act normativ.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea apreciază recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente care completează pe cele ale instanței de fond în susținerea soluției privind admiterea acțiunii reclamantului.
Reclamantul a importat două autoturisme second-hand.
După introducerea bunurilor în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxele de primă înmatriculare în sumă de 2971 lei pentru autoturismul marca OPEL și de 6551 lei pentru autoturismul marca SKODA.
Reclamantul s-a adresat DGFP O, solicitând restituirea taxelor de primă înmatriculare, iar aceasta a răspuns reclamantului cu adresa nr.8453/06.05.2008 (fila 7), însă cererea sa nu a primit răspuns favorabil.
Se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități, a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
S-a explicat mai sus că dispozițiile din dreptul intern sunt contrare dispozițiilor din dreptul comunitar.
Pârâta recurentă a susținut că aceste dispoziții n-ar avea aplicabilitate directă, deoarece nu ar exista un caz concret de încălcare a dreptului comunitar și că dacă totuși ar exista o încălcare, numai instituțiile și organele comunitare ar putea să facă o astfel de apreciere.
Sub acest aspect, criticile sunt neîntemeiate.
Tratatul Comunității Europene face parte din categoria izvoarelor dreptului comunitar, constituind legislația primară în această materie.
Curtea Europeană de Justiție a consacrat pe cale jurisprudențială supremația dreptului comunitar asupra normelor naționale și a efectului direct al acestuia.
În mai multe cauze, Curtea Europeană de Justiție, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene, s-a pronunțat în sensul efectului direct al tratatului comunitar, situație în care conținutul unei prevederi din tratat poate fi invocat direct în fața instanțelor naționale pentru protecția unui drept.
De asemenea, în practica constantă a Curții s-a decis că persoanele fizice sau juridice ce au suferit prejudicii ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a dreptului comunitar de către autoritățile unui stat membru, se pot adresa instanțelor naționale pentru a obține repararea prejudiciului.
Obligația de despăgubire decurge din acțiunea statului român de a introduce o normă, respectiv art.2141Cod fiscal, contrară Tratatului Uniunii Europene.
În această situație, norma din dreptul național fiind contrară tratatului și cum prin aceasta persoanele fizice sau juridice române au achitat o taxă interzisă de tratatul constitutiv, în mod corect prima instanță a dat eficiență normelor din tratat și a obligat autoritatea pârâtă să repare prejudiciul cauzat reclamantului, respectiv să-i restituie taxa de primă înmatriculare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține că statul român nu are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu taxa de poluare percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că motivul de recurs referitor la restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior și taxa de poluare este nefondat. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate accepta că taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv de la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în considerentele prezentate anterior.
Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor de guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, instanța comunitară mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea CJCE, cazul nr. 68/79I/S re danois des impts accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05și, par. 61-70).
În ceea ce privește solicitarea intimatului reclamant referitoare la obligarea recurentei la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocat, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 274 alin. 3 CPC, aceasta este întemeiată în parte întrucât suma solicitată cu acest titlu trebuie să aibă un caracter rezonabil. Ținând seama de faptul că recursul s-a soluționat la primul termen de judecată, suma de 500 RON corespunde cu valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocat și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, urmând ca recurenta să fie obligată la această sumă către intimatul reclamant.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312, 316. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP O împotriva sentinței nr. 439 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurenta pârâtă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red.
2 ex/17.10.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
