Contestație act administrativ fiscal. Decizia 194/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 194
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă DGFP D împotriva sentinței nr. 773 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC VIDEO SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a lipsit recurenta pârâtă DGFP D și intimata reclamantă SC VIDEO SRL C, fiind reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen și motivat.
Avocat pentru intimata reclamantă SC VIDEO SRL C având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă DGFP D și menținerea sentinței instanței de fond.
Arată că intimata reclamantă SC VIDEO SRL Cas olicitat instanței de fond anularea deciziei nr. 131/14.08.2008 cu consecința anulării raportului nr. 6235/31.10.2006 și exonerarea de plata sumelor reținute în sarcina sa, iar recurenta pârâtă prin recursul său în pagina 2 motivelor de recurs aliniatul 6 arată că. "cele 28 de facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC VIDEO SRL
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 773 din 7 aprilie 2009 Tribunalul Dolja admis contestația formulată de SC VIDEO SRL C - PRIN REPREZ., în contradictoriu cu pârâta DGFP D,
A anulat decizia nr. 131/14.08.2008 și decizia de impunere nr. 6235/31.10.2006 emise de DGFP D și exonerează reclamanta de plata obligațiilor fiscale în cuantum de 576 RON.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia contestată organul de soluționare fiscal D - Serviciul de Soluționare Contestații a respins contestația societății reclamante împotriva deciziei de impunere nr. 6235 din data de 31 octombrie 2006 fiind contestată suma de 576 RON reprezentând impozit pe venituri microîntreprinderi, majorări de întârziere și penalități precum și taxa pe valoare adăugată, majorări de întârziere aferente.
Reclamanta a contestat suma de 576 lei reprezentând impozit pe venituri microîntreprinderi și taxa pe valoare adăugată împreună cu majorările de întârziere și penalități aferente, sumă stabilită de organele de control ca urmare a neînregistrării în contabilitate a 2 facturi de aprovizionare cu mărfuri emise de
La data de 10 ianuarie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a administratorului cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit. din Legea nr. 241/2005 respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
S-a reținut faptul că cele două facturi nu sunt legal întocmite și nu reflectă operațiuni economice reale care s-ar fi desfășurat între societatea reclamantă și Pentru acest motiv administratorul a declarat nule și pierdute respectivele facturi la Monitorul Oficial și la cotidianul local " de Sud " facturile respective nefiind înregistrate în evidența contabilă a societății reclamante.
Organul de urmărire penală a reținut faptul că facturile fiscale au fost întocmite de către învinuitul așa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, persoană ce nu poate reprezenta societatea nefiind administrator.
În acord cu organul de urmărire penală instanța de judecată a apreciat faptul că neevidențierea facturilor fiscale în evidența contabilă a societății reprezentată de administratorul apare ca nejustificată în contextul faptic descris cu atât mai mult cu cât acesta le și declarase ca pierdute.
Având în vedere faptul că cele două facturi nu cuprind semnătura reprezentantului societății reclamante iar ștampila aplicată nu este lizibilă s-a reținut faptul că operațiunile economice nu au avut loc în realitate astfel că societatea reclamantă nu a înregistrat profit care să fie impozitat și nici nu există obligația de colecta TVA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat situația de fapt.
S-a mai precizat că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat că înregistrarea facturilor fiscale nu este justificată deoarece acestea fuseseră declarate pierdute.
La data de 28.09.2009 intimata reclamantă a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței recurate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, apreciind pe baza probelor administrate că actele contestate de reclamantă sunt nelegale, în sensul că reclamanta nu datorează sumele menționate în raportul de inspecție fiscală, în temeiul căruia a fost emisă decizia de impunere.
Susținerea recurentei că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile cuprinse în art. 15 alin. 1 din Codul d e pr. Fiscală, conform căruia "în cazul în care eludându-se scopul legii fiscale obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și respectiv creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate", este neîntemeiată.
Astfel, cele două facturi fiscale nr. -/16.11.2005 și -/01.12.2005, menționate în raportul de inspecție fiscală nu au fost legal întocmite și nu reflectă operațiuni comerciale reale care să se fi desfășurat între SC VIDEO SRL și SC
Facturile fiscale nu emană de la reprezentantul societății, reclamante nu cuprind semnătura acestuia, iar ștampila aplicată este ilizibilă.
În atare condiții neînregistrarea celor două facturi în evidența contabilă a societății apare ca fiind justificată,cu atât mai mult, cu cât acestea fuseseră declarate pierdute de către administratorul SC VIDEO SRL.
Față de aceste considerente, constatând că nu este întemeiat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, Curtea în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. Civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DGFP D împotriva sentinței nr. 773 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC VIDEO SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.2//10.02.2010
Jud. fond C
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
