Contestație act administrativ fiscal. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 195/R-
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Judecător: -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta - contestatoare SOCIETATE COOPERATIVĂ, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1104 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Rm., str. G-ral nr. 17, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenta - contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale și consilier juridic, pentru intimată, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin chitanța nr. 3566, din data de 18.02.2008, emisă de Primăria Pitești, în sumă de 2.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat în scris, arătând că a cerut să poată depune declarații rectificative pentru a se determina sumele corecte, dar această cerere le-a fost refuzată. Totodată, arată că deciziile de impunere nu au fost comunicate, iar la data de 01.02.2007, a fost comunicată somația nr. 38/30.01.2007 și titlurile executorii ce cuprind deciziile contestate. În privința acestor decizii, arată că a făcut contestație potrivit procedurii fiscale, iar aceasta a fost respinsă. De asemenea, arată că Vac onsiderat contestația ca tardiv introdusă, dar singurul înscris depus de intimată este mandatul poștal din 15.12.2006, mandat din care nu rezultă ce comunicări s-au făcut. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătând că decizia de calcul accesorii nr.345/11.12.2006 a fost comunicată contribuabilei la data de 15.12.2006, conform confirmării de primire aflată la dosarul cauzei.
Obligațiile de plată au fost evidențiate în contabilitatea petentei, răspunderea pentru conducerea contabilității îi aparține, iar organele fiscale sau instanțele nu pot fi obligate a corecta greșelile din evidența petentei. Totodată, arată că declarațiile depuse de petentă pot fi rectificate în termen de 5 ani, iar în urma comunicării unui răspuns, putea să facă contestație în termen de 30 zile de la comunicare.
CURTEA
Deliberând asupra recursul de față, constată următoarele:
La data de 26 iunie 2007, SOCIETATE COOPERATIVĂ, prin reprezentantul său legal, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 13 din 3.04.2006, emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și a actelor administrative emise de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Mun. Rm. V, respectiv decizia nr. - din 21.12.2006, decizia nr. 345 din 11.12.2006, decizia nr. - din 25.01.2007, decizia nr. 354 din 11.12.2006, solicitând anularea acestora ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivarea contestației, se arată că prin deciziile emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. V s-a stabilit greșit în sarcina reclamantei sume cu titlu de contribuții la bugetul consolidat al statului, respectiv asigurări sociale pentru accidente de muncă, asigurări pentru șomaj, asigurări sociale, asigurări de sănătate reținute de la asigurați și angajatori, contribuții pentru concedii și indemnizații de la persoane fizice sau juridice, impozit pe venitul microintreprinderilor, pe venitul din salarii, sume datorate din protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, care totalizează suma de 11.350 lei.
Se precizează că aceste decizii nu au fost comunicate până în prezent petentei, iar la data de 01.02.2007, au fost comunicate somația și titlurile executorii împotriva cărora s-a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 13 din 03.04.2007.
Decizia menționată este nelegală și netemeinică, întrucât nu a verificat dacă sumele la care face referire a Mun. Rm. V, prin deciziile aflate în dosarul fiscal nr. 932, sunt reale și în ce măsură apărările formulate de petentă se justifică, în sensul dacă datorează sau nu suma de 11.350 lei bugetului consolidat al statului.
Prin întâmpinarea de la filele 57-59 dosar, Vas olicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Astfel, se arată că obiectul contestației a fost suma de 11.350 lei RON stabilită prin decizia nr. 345 din 11.12.2006, întocmită de organele de impunere din cadrul Administrației Finanțelor Publice V, prin care au fost stabilite ca sume accesorii 9844 lei, aferente obligațiilor declarate și neachitate de către petentă.
De asemenea, se precizează că declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat al statului nr. - din 21.12.2006, nr. - din 25.01.2007 și 25994 din 25.01.2007 depuse de contribuabilă la. a Mun. Rm. V, au fost completate de aceasta.
Prin urmare, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de petentă împotriva deciziei nr. 13 din 3 aprilie 2007.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.1104 din 27.11.2007, a respins acțiunea formulată de SOCIETATE COOPERATIVĂ, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a contestat actele administrativ fiscale, prin cererea înregistrată sub nr. 10394 din 20.02.2007, având ca obiect suma de 11.350 lei.
Contestația a fost formulată de, în calitate de administrator al Societate Cooperativă din Rm. V, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 177 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Astfel, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii obligațiilor fiscale nr. 345/11.12.2006, a fost comunicată contribuabilei, Societate Cooperativă, la data de 15.12.2006, conform confirmării de primire existente în copie la dosar.
Împotriva acestei decizii, petenta a formulat contestație înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Județului V sub nr. 10394/20.02.2007.
Potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, termenele se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
La rândul său, art. 177 alin. 1 din OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, menționează că cel nemulțumit de actul administrativ fiscal poate depune contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii.
Dacă actul administrativ fiscal nu conține elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 lit. i din OG nr. 92/2003, contestația poate fi depusă în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, organului de soluționare competent.
Conform dispozițiilor legale citate, actul administrativ fiscal trebuie să cuprindă printre alte elemente și posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere al contestației și organul fiscal la care se depune contestația.
În raport de dispozițiile legale menționate, petenta avea obligația să formuleze contestație până la data de 15 ianuarie 2007, întrucât decizia nr. 345/11.12.2006, referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, i-a fost comunicată la data de 15.12.2006.
Susținerea petentei că această decizie nu i-a fost comunicată ci numai somația nr. - și titlurile executorii în care se face mențiunea despre această decizie este neîntemeiată.
În consecință, petenta a formulat contestația cu depășirea termenului prevăzut de lege și în mod justificat organul cu atribuții administrativ-jurisdicționale i-a respins-o ca fiind tardiv introdusă.
În ceea ce privește capătul de cerere al contestației formulată de SOCIETATE COOPERATIVĂ împotriva declarațiilor nr. - din 21.12.2006, nr. - din 25.01.2007, intimata nu l-a analizat pe fond, întrucât potrivit art. 175 alin. 2 din OG nr. 92/2003, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Declarația fiscală este asimilată, potrivit art. 84 alin. 4 din același act normativ, unei decizii de impunere și ca atare reprezintă titlu de creanță în ceea ce privește obligația de plată a sumelor declarate pe propria răspundere de contribuabil, aceasta nefiind susceptibilă de contestație potrivit principiului că petenta nu poate să-și invoce propria culpă.
Petenta avea posibilitatea să conteste propriile obligații declarate la bugetul general consolidat al statului, pentru cazuri bine justificate, așa cum dispune art. 175 alin. 2 din OG nr. 92/2003, atunci când a fost lezată în drepturile sale și nesocotit un interes legitim.
Susținerea petentei că a solicitat o verificare din partea intimatei pentru eliminarea erorilor ca urmare a constatării unei discrepanțe între declarațiile societății, înregistrările fiscale și veniturile sale reale nu au relevanță în cauza dedusă judecății, întrucât aceasta avea posibilitatea să se adreseze instanței pe calea recursului grațios prevăzut de legea contenciosului administrativ împotriva răspunsurilor date de V, prin care i-au fost refuzate aceste solicitări.
Mai mult, obligațiile la bugetul de stat au fost evidențiate în contabilitatea petentei, iar răspunderea pentru conducerea contabilității îi aparține și ca atare, organele fiscale sau instanțele judecătorești nu pot fi obligate a corecta erorile din propria evidență și din declarațiile întocmite.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public".
Pentru considerentele arătate, contestația formulată de reclamantă cu privire decizia nr. 13/3.04.2007 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Verificând și din oficiu legalitatea actului administrativ fiscal contestat, tribunalul nu a constată că organul cu activitate administrativ-jurisdicțională a nesocotit dispoziții legale de ordine publică, care să justifice modificarea sau anularea acesteia.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea SOCIETATE COOPERATIVĂ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul contestatoarei nu este motivat în drept, dar după modul cum este formulat poate fi încadrat în disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cui aplicarea greșită legii.
În motivarea recursului, contestatoarea susține că în mod greșit i-a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr.13 din 03.04.2006 emisă de ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice V și a actelor administrative emise de V, respectiv decizia nr.- din 21.12.2006, decizia nr. 345 din 11.12.2006, decizia nr. - din 25.01.2007, decizia nr. 354 din 11.12.2006, deși până la data de 01.02.2007, nu i-a fost comunicată nici una din deciziile enumerate, la data de 01.02.2007 fiindu-i comunicată pentru prima dată somația nr.-/1607 și titlurile executorii ce cuprind deciziile contestate. Arată că, singurul înscris depus de intimată la dosar este mandatul poștal din 15.12.2006, dar din acest mandat nu rezultă ce comunicări s-au făcut la data respectivă.
Recurenta - contestatoare mai arată că, a cerut intimatei încuviințarea depunerii unor declarații rectificative sau efectuarea unui punctaj comun, eventual chiar a unui control pentru determinarea sumelor corecte datorate în realitate, dar acest demers i- fost refuzat și de aceea, a contestat urmând procedura prevăzută de legislația fiscală, contestația fiind respinsă prin decizia nr.13/03.04.2007, împotriva căreia a formulat acțiune în instanță.
Recurenta susține că, instanța a refuzat fără temei să soluționeze contestația cu privire la celelalte decizii, făcând o aplicare greșită legii, în sensul că nu ar fi existat posibilitatea contestării declarației de impunere, care, potrivit art.84 alin.4 din nr.OG92/2003, reprezintă titlu de creanță ce nu poate fi atacat, dar art.84 din ordonanță prevede posibilitatea corectării propriei declarații; mai susține că, instanța face o aplicare greșită și prevederilor art.175 al.2 din nr.OG92/2003, arătând că propriile declarații pot fi contestate doar pentru " cazuri bine justificate".
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, în vederea administrării probelor, pentru a determina temeinicia susținerilor sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de către contestatoare, Curtea constată că recursul formulat de aceasta nu este fondat.
În mod legal, prima instanță a respins acțiunea formulată de SOCIETATE COOPERATIVĂ, împotriva deciziei nr.13 din 03.04.2007, emisă de DGFP V și a actelor administrativ fiscale emise de V, în dosar fiscal nr.932, ca nefondată.
Recurenta - contestatoare a contestat actele administrativ fiscale din dosarul fiscal nr.932, prin contestația înregistrată sub nr.10394 din 20.02.2007, ce are ca obiect suma de 11.350 lei, contestație respinsă prin decizia nr.13 din 03.04.2007 emisă de DGFP V: ca tardiv introdusă contestația pentru suma de 9.844 lei, stabilită prin decizia nr.345/11.12.2006, referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale și ca fiind lipsită de interes, privind suma de 1.506 lei, reprezentând obligații de plată la bugetul general consolidat stabilite prin declarații fiscale de către contestatoare.
Așa cum a reținut și instanța de fond, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. 345/11.12.2006 a fost comunicată contribuabilei SOCIETATE COOPERATIVĂ la data de 15.12.2006, conform confirmării de primire de la fila 65 din dosar, iar aceasta avea posibilitatea să formuleze contestația în termenul de 30 de zile, de la comunicarea actului administrativ fiscal, prev. de art.177 alin.1 din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, dar contestația este formulată abia la data de 20.02.2007, cu depășirea termenului legal mai sus menționat.
Susținerea recurentei, în sensul că această decizie nu i-a fost comunicată, ci numai somația nr.-/1607, nu este întemeiată.
Reținând formularea tardivă a contestației, în mod corect DGFP V nu a mai analizat fondul cauzei și apărările formulate de petentă.
Referitor la capătul de cerere din contestație împotriva declarațiilor nr.- din 21.12.2006 și nr.- din 25.01.2007, așa cum a reținut și prima instanță, în mod corect nu au fost analizate pe fond, întrucât potrivit art.175 al.2 din nr.OG92/2003, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, ori în speță, contestatoarea nu a făcut dovada cazului bine justificat.
Susținerea recurentei - contestatoare, în sensul că solicitat o verificare din partea intimatei pentru rectificarea erorilor, ca urmare a constatării unei discrepanțe între declarațiile societății, înregistrările fiscale și veniturile sale reale, nu au relevanță în cauză, deoarece aceasta avea posibilitatea să se adreseze instanței pe calea recursului grațios prevăzut de legea contenciosului administrativ, împotriva răspunsurilor date de DGFP V, prin care i-au fost refuzate aceste solicitări, organele fiscale și instanțele judecătorești neputând fi obligate să corecteze erorile din declarațiile întocmite de către contestatoare.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - contestatoare SOCIETATE COOPERATIVĂ, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1104 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Rm., str. G-ral nr. 17, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/17.03.2008
Jud.fond: Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
