Contestație act administrativ fiscal. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.196/CA
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăP- cu sediul în T,- Bis, jud.T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SA - cu sediul în T,-, jud.T și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - cu sediul în T,-Bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2803/24.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă și intimata-pârâtă pentru Contribuabili Mijlocii, în baza delegației depusă la dosar și consilier juridic, pentru intimata-reclamantă, fără delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; totodată, mai învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Reprezentantul recurentei arată că a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că aceasta nu îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie, aspecte evidențiate în motivele de recurs. Hotărârea instanței de fond are la bază concluziile raportului de expertiză, potrivit cu care toate lipsurile în gestiunea intimatei-reclamante sunt urmare unei erori de înregistrare în contabilitate, însă acest aspect nu este confirmat. Bunurile constatate lipsă în gestiune, potrivit Codului Fiscal, sunt asimilate livrării de bunuri cu plată. Expertul spune că în anul 2005 la erau 7.337.921 kg.util și au ieșit 7.331.268 kg.util, deci la inventar s-a constatat o lipsă în gestiune. La porumb, în iulie 2005, erau 982.445 kg.util și au ieșit 750.000 kg.util. Expertul menționează ce cantități se aflau la intrarea și la ieșirea din gestiune. In contabilitate și fizic exista o lipsă în gestiune. Contestatoarea nu a făcut dovada că întreaga cantitate achiziționată a ieșit din gestiune. Din evidențele contabile rezultă o diferență de 367.569 lei între valoarea intrată și cea ieșită. Consideră că în mod greșit s-a reținut că această sumă ar fi provenit dintr-o eroare de înregistrare în gestiune. Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea fondului și respingerea cererii ca nefondată.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele precizate și dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Se arată, în esență, că a făcut dovada că suma de 367.569 lei nu reprezintă un minus în gestiune, asimilat cu o livrare de bunuri cu plată pentru care Codul fiscal impune colectarea TVA, ci corectarea unei erori contabile de descărcare valorică de gestiune la livrarea mărfii. Această eroare a fost consemnată în procesul-verbal din 2006. Contabilitatea cerealelor este diferită. Astfel, gestiunea cerealelor impune atât o evidență pentru cantitatea utilă (STAS) care rămâne neschimbată până la livrare, cât și o evidență pentru cantitatea fizică care suferă modificări pe timpul depozitării. de calcul a costului stocului nu a fost schimbată, ci prețul a fost eronat calculat prin raportare la valoarea de intrare la cantitățile fizice și nu la cele utile. Aceste aspecte rezultă din raportul de expertiză, iar recurenta avea posibilitatea să îl conteste.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 1940/88/9 iulie 2008, Tac ontestat Decizia de impunere nr. 22/31 martie 2008, raportul de inspecție fiscală parțială nr. 2980 din 31 martie 2008, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 2980/31 martie 2008, decizia nr. 28/27 mai 2008 și Decizia nr. 5281 din 3 iunie 2008, emise de către Direcția Generală a Finanțelor T, solicitând anularea în parte, numai cu privire la suma de 69.839 lei reprezentând aferentă sumei de 367.569 lei.
In motivare, contestatoarea arată că organul de control fiscal a considerat greșit că suma de 69.8329 lei ar reprezenta aferentă unui pretins minus din gestiunea de marfă în valoare de 367.569 lei, ce ar fi fost reținut prin procesul verbal de inventariere din 15 septembrie 2006, în gestiunea silozurilor și B, deoarece această sumă a fost înregistrată pe costuri în contabilitatea societății în luna septembrie 2006, atunci când s-a realizat și inventarierea și când nu s-au constatat lipsuri, ci erori de înregistrare contabilă a valorii stocurilor rezultate din faptul că valorile aferente stocurilor produselor respective depășeau valoarea mărfii din stoc, neavând corespondent în valorile reale de marfă, ceea ce a fost corectat, conform Ordinului nr. 1752/2005 - anexa nr. 1 secțiunea 7, pct. 63.
Se precizează, în continuare, că, în septembrie 2006, s-a constatat că, în intervalul 2004 - 2005, nu s-a înregistrat în conformitate cu nr. 1752/2005 - anexa nr. 1 secțiunea 7 pct. 61 descărcarea valorică de gestiune aferentă cantităților STAS (utile) de, rapiță și porumb vândute, în sensul că s-a înregistrat pe cheltuieli la data livrării produselor, o valoare mai mică decât cea corectă și care trebuia să fie aferentă cantităților utile de marfă livrate din gestiune, cu 367.569 lei.
Contestatoarea susține că A aferentă sumei de 367.569 lei a fost deja colectată prin emiterea facturilor de vânzare a stocului de mărfuri, care apoi a fost descărcat eronat din gestiune iar prin refuzul rambursării pentru aceeași sumă se realizează o dublă impozitare.
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, decizia de impunere nr. 22 din 31 martie 2007, raportul de inspecție fiscală parțială nr. 2980 din 31 martie 2008, dispoziția nr. 2980 din 31 martie 2008, contestația înregistrată la nr. 19347 din 25 aprilie 2008, decizia nr. 28 din 27 mai 2008, decizia nr. 5281 din 3 iunie 2008, alte înscrisuri, și a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
In apărare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare și, la solicitarea instanței, a anexat la dosar întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actelor contestate.
Prin sentința civilă nr. 2803/24.12.2008, Tribunalul Tulceaa admis contestația formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generala a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T; a anulat în parte, numai în ceea ce privește suma de 69839 lei reprezentând TVA-ul aferent sumei de - lei, următoarele acte administrativ-fiscale: decizia de impunere nr. 22/31.03.2008, raportul de inspecție fiscală parțială nr. 2980/31.03.2008, dispoziția nr. 2980/31.03.2008, decizia nr. 28/27.05.2008 și decizia nr. 5281/3.06.2008, emise de către T, iar, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta T la plata către reclamantă a sumei de 3004,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin raportul de inspecție fiscală parțială nr. 2980 din 31 martie 2008, întocmit de către - T - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, s-au constatat diferențe la soldul sumei negative a la 31 iulie 2007 de 591.338 lei, rezultate din erori de declarare și din nerespectarea prevederilor legale, din care suma de 69.839 lei (contestată în cauză reprezentând aferent minusului în gestiune în sumă de 367.569 lei, reieșit în urma inventarierii efectuate în baza deciziei nr. 70/23 august 2006, pentru care nu s-au aplicat dispozițiile art. 128 alin. 4 lit. d) din Legea nr. 511/2003 conform cu care sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată bunurile constatate lipsă din gestiune.
In baza raportului de inspecție fiscală parțială s-au emis decizia de impunere nr. 22din31 martie 2007 și dispoziția nr. 2980 din 31 martie 2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, cele trei acte fiind contestate de către agentul economic controlat T, la data de 25 04 2008.
Prin Decizia nr. 28 din 27 mai 2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar espins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de impunere și nu s-a investit cu soluționarea dispoziției nr. 2980/31 martie 2008.
S-a concluzionat că organele fiscale de control au considerat în mod legal suma de 69.839 lei ca fiind cheltuieli nedeductibile pentru că nu s-a menținut metoda aplicată și modul de calcul al costului stocului nu a fost în conformitate cu prevederile legale incidente.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a stabilit că, în perioada 23 august 2006 - 11.09.2006, s-a efectuat inventarierea cantităților de cereale și plante tehnice, depozitate în silozul B și silozul de către o comisie de inventariere numită în baza deciziei nr. 70 din 23 august 2006 emisă de către T, folosindu-se metoda cantităților utile, comisie ce a constatat, printre altele, că, în evidența contabilă de gestiune - există stocuri fizice de, rapiță pentru ulei și porumb, rămase cu valoarea contabilă, deoarece până la 31 decembrie 2005, descărcarea gestiunilor de marfă vândută se efectua prin calculul prețului mediu raportat la cantitatea fizică achiziționată și nu la cantitatea utilă achiziționată, motiv pentru care s-a aprobat înregistrarea în conturile analitice de cheltuieli a sumei de 367.568 lei.
Din verificarea documentelor contabile a rezultat că suma de 367.568 lei nu reprezintă minus în gestiune, ci doar corectarea unei erori contabile de descărcare valorică a gestiunii la livrarea mărfii, determinată de calculul eronat, dar și că nu au fost înregistrate în totalitate pe cheltuieli costurile de achiziție la produsele, rapiță pentru ulei și porumb, diferența de 367.568 lei fiind evidențiată ulterior și în creditul contului 371 - mărfuri.
De altfel, raportul de expertiză menționat și la care nu s-au formulat obiecțiuni de organul fiscal confirmă situația reținută și de organul de control în raportul de inspecție fiscală parțială contestat și respectiv decizia nr. 28/7 mai 2008 (fila 39) respectiv că diferența rezultată din metoda de calcul aplicată greșit a fost tratată și înregistrată ca o lipsă în gestiune
Inregistrarea greșită din speță nu poate fi considerată strict ca o lipsă în gestiune, fără a avea în vedere circumstanțele relevate anterior și, în consecință, ca o cheltuială nedeductibilă fiscal care să atragă o recalculare a soldului negativ a, în raport de situația dată și, implicit, la diferențe de achitat de către societate.
In atare condiții, se impune anularea în parte a actelor administrativ-fiscale atacate numai în ceea ce privește suma de 69.839 lei reprezentând A-ul aferent sumei de 367.569 lei.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată T la plata sumei de 3004,3 lei cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei soluții, a declarat recurs pârâta, susținând că în mod greșit s-a anulat suma de 69.839 lei reprezentând TVA aferent minusului de gestiune, fără a se avea în vedere disp.art.128 al.4 lit.d din Legea nr.571/2003, instanța însușindu-și greșit concluziile expertului contabil.
De asemenea, suma de 367.569 lei reprezintă un minus în gestiune, rezultată din aplicarea greșită a metodei pentru evidențierea stocurilor.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
de 367.569 lei nu reprezintă un minus în gestiune, asimilat cu o livrare de bunuri cu plată pentru care Codul fiscal impune colectarea TVA, așa cum susține intimata-recurentă, ci corectarea unei erori contabile de descărcare valorică de gestiune la livrarea mărfii, rezultată din calculul eronat al prețului mediu ponderat prin raportarea valorii de intrare la cantitățile fizice și nu la cantitățile utile (STAS), fapt ce rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă.
In urma inventarierii dispusă prin decizia nr.70/23.08.2006, la inventarierea faptică a cantităților de marfă din stoc din gestiunea silozurilor și B, prin procesul-verbal de inventariere din data de 15.09.2006, s-a reținut existența unor stocuri fizice la, porumb și rapiță care au rămas doar cu valoarea contabilă de 367.569 lei, așa cum rezultă din actele justificative de lichidare a stocurilor avute.
de gestiune s-a efectuat prin calculul prețului mediu raportat la cantitatea fizică achiziționată și nu la cantitatea utilă achiziționată, motiv pentru care s-a procedat la înregistrarea în conturile analitice de cheltuieli a sumei de 367.568 lei.
Această sumă nu reprezintă un minus în gestiune, ci o corectare a evidențelor contabile cu privire la prețul mărfurilor aflate în depozit.
Această rectificare a intervenit întrucât în anul 2005, prețul mediu utilizat la ieșirea din gestiune a produselor în discuție s-a făcut prin împărțirea valorii produsului din gestiune la cantitatea fizică existentă, ceea ce a determinat să se înregistreze o cheltuială mai mică cu suma de 367.567 lei, iar după livrarea stocurilor să rămână în evidențe cu o valoare fără cantități utile de plată.
De altfel, chiar prin decizia nr.28/7.05.2008 s-a reținut că diferența este rezultatul folosirii metodei de calcul.
Această situație este evidențiată și de expertul contabil desemnat de instanță și împotriva lucrării sale recurenta nu a formulat obiecțiuni.
Lucrarea expertului a fost analizată de instanța de fond prin prisma documentelor existente, dar și dispozițiilor legale, fiind neîntemeiată susținerea că raportul de expertiză a fost însușit fără argumente.
In raport de cele arătate mai sus, instanța corect a reținut că suma de 367.569 lei reprezintă o rectificare a erorilor de calcul cu privire la circulația mărfii și nicidecum o lipsă în gestiune.
De altfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că nu sunt diferențe sub aspectul cantității efective de marfă (intrările și ieșirile), ci din punct de vedere al stabilirii prețului care a avut în vedere prețul mediu ponderat prin raportarea valorii la cantitățile fizice și nu a valorii de intrare la cantitățile utile de plată (STAS).
Intrucât s-au efectuat rectificări doar sub aspectul prețului produselor (în funcție de metoda de evaluare) și nu s-au constatat diferențe cantitative în minus, nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de art.128 al.4 lit.d din Legea nr.571/2003, respectiv, nededucerea TVA aferent sumei corespunzătoare mărfurilor lipsă.
înregistrărilor contabile cu privire la prețul mărfurilor a avut loc cu mult timp înainte de verificarea de către organul fiscal, astfel că această situație trebuie apreciată ca atare și nicidecum ca o lipsă în gestiune pentru care s-ar putea aplica deducerea TVA corespunzător valorii acesteia.
In atare condiții, deducerea TVA aferentă sumei de 367.569 lei (obținută în urma recalculării prețului mărfurilor) este stabilită corect de către instanța de fond, astfel că, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăP- cu sediul în T,- Bis, jud.T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SA - cu sediul în T,-, jud.T și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - cu sediul în T,-Bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2803/24.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
18.06.2009
Tehnored.-gref.
2ex./29.06.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu