Contestație act administrativ fiscal. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.09.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.20
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.01.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta " " în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A și B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat iar pentru pârâte se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtelor depune la dosar delegații de reprezentare și un înscris din care rezultă că se efectuează cercetări în dosarul penal nr.941/P/2007, un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar note de ședință, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtelor. Totodată arată că insistă în discutarea probatoriului.
Reprezentantul pârâtelor arată că se opune efectuării expertizelor în acest moment, deoarece organele fiscale nu s-au pronunțat asupra contestație ci doar au suspendat-o până la efectuarea cercetărilor penale.
Reprezentanta reclamantei arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.8 din Legea nr.554/2004, iar organele de control au luat deja o decizie.
Curtea, cu privire la probele solicitate, față de prevederile art.7 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.180 și următoarele din nr.OG92/2003, respinge cererea în probațiune și acordă cuvântul pe excepțiile invocate de pârâți și pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâților pune concluzii de admitere a excepțiilor iar pe fond respingerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepțiilor conform răspunsului la întâmpinare și a notelor scrise, pe fond pune concluzii de admitere a acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamanta " " a chemat în judecată pe pârâtele A și, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr. 40/22.02.2008 emisă de, anularea parțială a deciziei de impunere fiscală nr.449/26.XI.2007 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A, în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6552/26.11.2007 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A, pentru suma de 1.775.708 Ron, ca nelegală, reprezentând accize, TVA, impozit pe profit cu accesorii, cu cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.8 din Legea nr.554/2004.
În motivare reclamanta arată că la data de 21.12.2007 a formulat o contestație, înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr.-/2008, împotriva Deciziei de impunere nr.448/26.11.2007 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6552/26.11.2007 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul
Prin Decizia nr.40/22.02.2008, Agenția Națională de Administrare Fiscală a hotărât suspendarea contestației formulate de " " până la soluționarea plângerii penale formulate împotriva administratorului societății contestatoare. Se arată că în acord cu art.214 alin.(1), lit. a) din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, suspendarea soluționării contestației până la soluționarea laturii penale, nu este obligatorie dar se poate dispune de organul de soluționarea competent atunci când soluționarea contestației depinde în mod direct de constatările organelor de cercetare penală. Se menționează că în cazul de față, asupra contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere nr.448/26.11.2007, se putea pronunța autoritatea competentă și în lipsa unei soluții a plângerii penale. Din actele depuse se poate stabili dacă reclamanta " " și-a îndeplinit sau nu obligațiile fiscale cu privire la accize, taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit.
Astfel, în baza art.8 din Legea nr.554/2004, solicită instanței să se pronunțe asupra nelegalității Deciziei de impunere nr.448/26.11.2007 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul A în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6552/26.11.2007 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul
Reclamanta consideră nelegală impunerea în sumă de 1.775.708 lei, arătând că accizele, TVA și impozitul pe profit aferent uleiurilor minerale achiziționate de la " " și " " nu-l datorează din moment ce uleiurile minerale au fost achiziționate de societatea reclamantă cu facturi fiscale și au fost în măsură să prezinte originalele facturilor; nimeni nu a contestat autenticitatea acestor facturi; întreaga cantitate de marfă achiziționată a fost achitată de societatea reclamantă furnizorilor sau altor persoane juridice în contul furnizorilor, astfel încât din punctul lor de vedere nu mai au nici o obligație de plată.
Se învederează că la stabilirea ca nedeductibilă a TVA aferentă facturilor emise de " ", în sumă de 182.965,02 lei și a celor emise de " ", în sumă de 38,687 lei, organul de control nu indică nici o bază legală, doar elemente de fapt, iar aceste elemente privesc de fapt alte societăți. Se arată că dreptul la deducerea TVA-ului aferent achizițiilor realizate de societate este dat următoarelor elemente: achiziția este destinată utilizării în folosul realizării de operațiunii taxabile (art.145 alin.3 lit. a) Cod fiscal); existența facturii care să conțină informațiile prevăzute la art.155 alin. (8) (art.145 alin.8 lit. a) Cod fiscal). Se precizează că societatea reclamantă îndeplinește ambele condiții, respectiv a realizat operațiunii taxabile cu uleiuri minerale achiziționate de la " ", a prezentat facturi fiscale care conțin elementele prevăzute la art.155 alin.(8) Cod fiscal (indicarea datelor de identificare a persoanei care efectuează livrarea nu este menționată de art.155 alin.8 cod fiscal).
Mai arată că, societatea reclamantă a realizat venituri din vânzarea uleiurilor minerale achiziționate, cheltuielile cu achiziționarea acestor uleiuri minerale sunt deductibile, în baza art.21 alin.2 Cod fiscal. Dacă organul de control a considerat că cheltuielile cu achiziția de uleiuri minerale de la " ", în sumă de 962.974,85 lei, și de la " ", în sumă de 203.617,22 lei, sunt deductibile, pentru motive care nu țin de societatea reclamantă, ci de o terță persoană, atunci trebuia să înlăture de la calculul impozitului pe profit și veniturile realizate din vânzarea acestor uleiuri minerale.
În esență, reclamanta susține că organul fiscal a sancționat-o cu obligații fiscale pentru faptele unor terțe persoane, cu care a avut relații comerciale.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, și anume: decizia de impunere nr.448/26.11.2007, raportul de inspecție fiscală nr.6552/26.11.2007, fișele conturilor de furnizori, contestația formulată împotriva deciziei de impunere, decizia nr.40/22.02.2008, adresa nr.50.814/03.03.2008 a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul B și adresa nr.95.049/28.02.2008 a Serviciului Cercetări Penale din cadrul
Prin întâmpinare pârâta Aas olicitat, în principal, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată iar cu privire la al doilea capăt de cerere ca prematură pentru că contestația în procedura prealabilă nu a fost soluționată pe fond, dispunându-se suspendarea în condițiile art.214 alin.1 lit. a) Cod procedură fiscală pentru cercetări penale.
Examinând acțiunea pe fond și pe excepția prematurității petitului având ca obiect anularea deciziei de impunere, Curtea constată următoarele:
Acțiunea are ca obiect solicitarea de anulare a deciziei nr.40/22.02.2008 emisă de, precum și anularea parțială a deciziei de impunere fiscală nr.448/26.XI.2007 emisă de Activitatea de Inspecție fiscală A, emisă în temeiul Raportului de inspecție fiscală nr.6552/2007, cu privire la impunerea în sumă de 1.775.708 lei, cu titlu de TVA, accize, impozit pe profit cu accesorii.
Potrivit art.218 Cod procedură fiscală poate fi atacată la instanța de contencios administrativ numai decizia emisă în procedura prealabilă.
Prin decizia emisă de către A nr. 40/22.02.2008 s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de către reclamantă împotriva deciziei de impunere mai sus menționate.
Curtea constată că potrivit art.184 din nr.OG92/2003 organul fiscal de soluționare a contestațiilor poate suspenda prin decizie motivata soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Regula de drept mai sus menționată a fost statuată tocmai pentru a clarifica toate indiciile privind săvârșirea unei fapte penale a căror constare ar avea o influență directă asupra soluției pronunțate în procedura administrativă, prealabil emiterii deciziei de către organele administrativ fiscale.
Constatăm că sesizarea organelor de urmărire penală vizează furnizori ai societății reclamante (societăți care nu sunt autorizate ca fiscale de producție și nu sunt înregistrate ca plătitori de accize), precum și pe administratorul societății reclamante (filele 24-37 dosar). Raportul de cauzalitate între caracterul infracțional posibil al faptei și soluționarea pe fond a contestației formulate constă în obligativitatea de a stabili realitatea operațiunilor comerciale evidențiate prin facturile emise și înregistrate de către reclamantă cu efect direct asupra modului de stabilire a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei și contestate de către aceasta. Astfel fiind, se constată că întrucât unele firme furnizoare către societatea reclamanta sunt societăți tip fantomă, care au fraudat bugetul de stat, taxa pe valoare adăugată aferenta înscrisă în facturile emise nu poate fi dedusă întrucât aceasta nu a fost plătită la bugetul de stat, și pe cale de consecința TVA-ul ar fi dedus eronat de către reclamantă.
Curtea constată că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a dovedit împrejurarea că pârâta a respectat prevederile legale în momentul în care a pronunțat soluția de suspendare a soluționării cauzei. Astfel fiind, pârâta a motivat în decizia atacată că există o legătură strânsă între potențialul caracterul infracțional al faptei săvârșite de către administratorul societății reclamante și soluționarea contestației formulate de către reclamantă pe cale administrativă.
În ceea ce privește petitul privitor la anularea deciziei de impunere fiscală emisă sub nr.448/26.XI.2007, Curtea constată ca fiind suspendată soluționarea contestației formulate de către reclamantă pe cale administrativă împotriva deciziei de impunere fiscală menționată este prematură cererea formulată în fața instanței de solicitare a anularii acestei decizii. Procedura administrativă de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale, reglementată de art.175-187 Cod procedură fiscală este o procedură administrativă prealabilă iar nu o jurisdicție specială administrativă, în sensul prevederilor art. 21 alin 4 din Constituție, la care partea ar putea renunța. Ea are un caracter obligatoriu, iar nu facultativ, nerespectarea acesteia atrăgând inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ. În speța de față soluționarea contestației a fost suspendată, nefiind pronunțată o soluție pe fondul contestației, astfel că acțiunea introdusă de către reclamantă având drept obiect anularea deciziei de impunere este prematur introdusă.
Pentru considerentele expuse anterior, raportat la dispozițiile art.218 Cod procedură fiscală, Curtea va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta "L & C " în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Agenția Națională de Administrare Fiscală
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.01.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/05.02.09
TEHNORED:/05.02.09
5.ex./SM/emis 3 com.
Se comunică:
- reclamantă - " ", -, DN 7, nr.49, jud.
- pârât 1 - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, - A,-, jud.
- pârât 2 - B, - B,-, Sector 5
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
