Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2006/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2006
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
-- - JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 588 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este timbrat legal.
S-a arătat că intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecare și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 397 lei și 64 lei cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice O, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 588 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul desfășoară activitate de expert tehnic agricol iar potrivit dispoz. art. 84 din codul fiscal - impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal - în temeiul declarației de venit prin aplicarea cotei de l6 % asupra venitului net anual.
Ori, conform art. 52 s-a reținut la sursă impozitul reprezentând plăți anticipate pentru unele venituri din activități independente - obligație ce incumbă plătitorilor iar potrivit activității desfășurată de reclamant, impozitul reținut și virat de către Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului Olt reprezintă plăți anticipate.
Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din activități independente este de 16 % aplicată asupra venitului impozabil corespunzător potrivit art. 43 din. 57l/2003 ori raportul de inspecție fiscală nr. 3364/18.06.2008 a vizat faptul că potrivit declarației speciale pentru veniturile realizate pe anul 2006, contribuabilul a declarat venit brut 5021 lei, cheltuieli deductibile 246 lei, venit net 4775 lei, și venit net aferent activităților cu reținere la sursă 4221 lei.
Venitul net din activitățile independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, concluzionându-se că venitul brut in sumă de 5490 lei a fost stabilit prin însumarea veniturilor încasate din expertizele judiciare cu veniturile încasate din expertizele extrajudiciare iar cheltuielile deductibile în sumă de 7l5 lei, s-au stabilit prin însumarea contravalorii cheltuielilor profesionale - cota de 10% achitată la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile conform art. 25 din OG 2/2000.
Începând cu 1.01.2003 a intrat în vigoare Legea 500/2002 privind finanțele publice, iar potrivit art. 10(2) veniturile reținute și utilizate în sistem extrabugetar se introduc in bugetul de stat iar cota de 10% aplicată onorariilor experților tehnici judiciari potrivit OG 2/2000 aprobată prin Legea l56/2002, se virează cu Ordin de plată în contul MEF și nu al Ministerului Justiției.
Concluzionând, s-a constatat că impozitul pe venitul net anual în sumă de 764 lei corespunde cu cel stabilit prin decizia de impunere anuală a anului 2006, organele de inspecție fiscală nestabilind obligații suplimentare de plată iar faptul că reclamantul contribuabil a solicitat restituirea sumei de 397 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat nu este fondat, raportul de inspecție fiscală nr. 3364/l8.06.2008 fiind legal întocmit.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia nr. 280 din 15 august 2008 DGFP Oaî ncălcat Legea 571/2001 prin care se aprobă OUG nr. 50/2001 pentru prelungirea OUG 4/2001, art. 83 alin. 1 lit. a, b și c și alin. 2 art. 84 și 87 din Legea 571/2003, art. 62 alin. 1 pct. a din Legea 500/2003 și HG 1861/2006 prin care se stabilește cota unică de impozitare de 16%.
S-a susținut și că în mod netemeinic prima instanță a reținut ca aplicabile în speță dispozițiile OG 2/2000 care a devenit caducă după intrarea în vigoare a HG 1861/2006
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Pe lângă cele reținute în mod întemeiat de prima instanță referitoare la calculul impozitului pe venitul net anual și care sunt pe deplin justificate prin prisma legislației aplicabile în speță se mai constată și că reclamantul prin acțiunea introductivă solicită restituirea sumei de 397 lei reprezentând impozitului pe venitul net anual pentru anii 2005, 2006 achitat nejustificat.
La data de 14.09.2007 organele fiscale au emis decizia de impunere anuală pe anul 2006 privind pe reclamant, pentru suma de 764 lei reprezentând impozitul pe venitul net anual.
Această decizie a avut ca temei declarația specială privind veniturile realizate de reclamant pe anul 2006, întocmită de acesta și înregistrată sub nr. 26851/09.05.2006.
Decizia de impunere a fost comunicată reclamantului la data de 21.09.2007 iar acesta nu a contestat-o în termenul prevăzut de art. 207 cod procedură fiscală, ci mai mult, a efectuat plata obligațiilor în contul impozitului pe venit.
Ulterior, urmare a controlului efectuat în data de 18.06.2008 organele fiscale au concluzionat că reclamantul nu are obligații suplimentare de plată în contul impozitului pe venit în afara obligațiilor stabilite prin decizia de impunere anuală pe anul 2006, motiv pentru care s-a emis decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 3365/18.06.2008.
Prin urmare reclamantul nu are obligații de plată privind impozitul pe venit dar nici nu beneficiază de restituirea sumei solicitate.
Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului privind caducitatea OG 2/2000 ca urmare a intrării în vigoare a HG 1861/2006 deoarece ieșirea din vigoare a unei legi se face prin abrogarea sa iar nu prin caducitatea dispozițiilor acesteia.
În consecință, văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 588 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex/25.05.2009
18 Martie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Carmen Ilie
