Contestație act administrativ fiscal. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- DECIZIA Nr. 205/2008 ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 7 MARTIE 2008
PREȘEDINTE: Loredana Albescu judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă- ""împotriva sentinței civile nr.340 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic Poane, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind reprezentantul intimatei-pârâte.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Cu privire la excepția de ordine publică prevăzută de art.129 Cod procedură civilă, ce a fost invocată din oficiu de către instanță la termenul anterior, reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea acesteia întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind excepția prematurității fără ca aceasta să fi fost pusă în discuția părților. Consideră că excepția prematurității a fost greșit invocată de către instanța de fond întrucât aceasta s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind suma de 864 lei.
În concluzie, solicită respingerea excepției prematurității și admiterea plângerii formulată la fond, așa cum a fost formulată.
Referitor la cele două ordine de plată nr.544/2004 și 901/2004, arată că în mod greșit recurenta-reclamantă a fost obligată să achite obligațiile fiscale accesorii.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMNISTRAERE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A CONTRIBUABILI pentru anularea deciziei n 95/30.10.2006 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 1955/24.03.2006, referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, emisă de către Direcția Generală a Contribuabili și împotriva Notei nr. 41736/12.05.2006, privind compensarea impozitelor, taxelor contribuțiilor, a altor obligații de plată către bugetul de stat pentru: compensarea, cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat, aferentă lunii februarie 2006, a dobânzilor calculate pentru plata cu întârziere a vărsămintelor de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate, în sumă de 681 lei; compensarea, cu taxa pe valoare adăugată de rambursat, aferentă lunii februarie 2006, a penalităților calculate pentru plata cu întârziere a vărsămintelor de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate. În sumă de 183 lei; rambursarea sumei de 864 lei compensată din taxa pe valoare adăugată, aferentă lunii februarie 2006.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 24.03.2006 Direcția Generală de Administrare a Contribuabili a emis decizia nr. 1955 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, decizie prin care a fost obligată la plata sumei de 569 lei reprezentând dobândă și penalități de întârziere aferente vărsămintelor pentru persoane cu handicap, pentru perioada 25.02.2004 - 26.04.2004. iar la data de 12.05.2006 a fost întocmită Nota nr. 41736/12.05.2006 privind compensarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații de plată către bugetul statului, prin care au fost reținute prin compensare sumele de 681 lei, respectiv 183 lei reprezentând dobânzi și penalități aferente vărsămintelor pentru persoane cu handicap, aferente aceleiași perioade, respectiv 25.02.2004 - 26.04.2004.
Împotriva deciziei nr. 1955/24.03.2006 emisă de a formulat contestația nr. 7673/27.06.2006 care a fost soluționată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - serviciul de soluționare a Contestațiilor, prin decizia nr. 95/30.10.2006.
Decizia nr. 1955/24.03.2006 și Nota nr. 41736/12.05.2006 nu sunt în concordanță cu Raportul de Inspecție fiscală nr. 5421 din 30.11.2005 deoarece, în conformitate cu Anexa nr. 4 a acestui raport rezultă că reclamanta a achitat cu P nr. 544/10.05.2004 și nr. 901/25.06.2004 sumele reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente vărsămintelor pentru persoane handicapate neîncadrate și care se regăsesc la ultimele două poziții din Nota nr. 41736/12.05.2006.
La data de 12.05.2006, data întocmirii Notei nr. 41736, suma de 864 lei era nedatorată, deoarece conform anexei nr. 4 la Raportul de inspecție fiscală nr. 5421/30.11.2005, organul de inspecție fiscală a constatat plata cu întârziere a vărsămintelor de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate pentru lunile ianuarie și februarie 2004 și a calculat dobânzi în sumă de 937 lei și penalități de 305 lei, accesorii calculate și pentru perioada la care face referire in decizia nr. 1955/24.03.2006 și achitate cu ordinele de plată nr. 544/10.05.2004 și -C 1/25.06.2004. Acest fapt a fost constatat chiar de organul de inspecție fiscală, în aceeași anexă 4 a Raportului de inspecție fiscală nr. 5421 din 30.11.2005.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.
La data de 19.04.2007 și 16.08.2007 cauza a fost suspendată.
Prin sentința civilă nr. 340/Ad./27.09.2007 s-a respins ca nefondat capătul de cerere formulat de creditoarea în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, privind anulare decizie nr. 95/30.10.2006 EMISĂ DE INTIMATĂ.
A fost respinsă ca prematur capătul de cerere privind rambursarea sumei de 864 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată aferente lunii februarie 2006.
Instanța a reținut următoarele:
Reclamanta - Aaa rătat că atât Decizia nr. 95 /30.10.2006 cât și Decizia nr. 1955/24.03.2006 și Nota nr. 41736/12.05.2006 sunt neîntemeiate deoarece din anexa 4 a raportului de inspecție fiscală nr. 5421/30.11.2005 reiese că accesoriile aferente vărsămintelor pentru persoane cu handicap au fost achitate cu Ordinele de plată 544/10.05.2004 și 901/25.06.2004.
Reclamanta a invocat două Ordine de plată nr. 544/10.05.2004 și 901/25.06.2004 pe care însă nu le-a depus la dosar, neputând face dovada achitării obligațiilor fiscale accesorii.
Referitor la capătul de cerere privind rambursarea sumei de 864 lei compensată din aferente lunii februarie 2006 aceasta este prematură deoarece serviciul de rambursare din cadrul Direcției Generale a Contribuabili nu s-a exprimat în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, arătând privitor la primul capăt de cerere că în mod greșit a fost respins deoarece dacă instanța ar fi apreciat că se impune depunerea ordinelor de plată, în virtutea rolului activ trebuia să pună în vedere să le depună.
În ce privește al doilea capăt de cerere, s-a respins ca prematur, recurenta arată că prin decizia 61042/27 noiembrie 2006 organul fiscal s-a pronunțat cu privire la restituirea sumei de 864 lei.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și raportat la dispozițiile art. 3041și 304 Cod procedură civilă, această instanță apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins primul capăt de cerere privind anularea deciziei 95/30 octombrie 2006 fără a analiza motivele invocate de reclamantă, motive ce privesc legalitatea și temeinicia actului administrativ fiscal, reținând doar că reclamanta a invocat două ordine de plată ce nu au fost depuse la dosar. Critica recurentei în sensul că instanța de fond, dacă ar fi considerat că ordinele de plată sunt utile, concludente în soluționarea cauzei, în virtutea rolului activ trebuia să solicite depunerea acestor înscrisuri, este întemeiată având în vedere dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă.
Această instanță reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta invederează că suma de 864 lei era nedatorată solicitând efectuarea unei expertize contabile care să evidențieze modalitatea în care s-au sting obligațiile de plată, accesorii aferente obligațiilor fiscale (arătând că s-au compensat). Din analiza sentinței recurate rezultă că nu s-a cercetat fondul cauzei, considerentele nu cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, cerință prevăzută de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
De altfel, prevederile art. 261 Cod procedură civilă sunt în acord cu dispozițiile art. 6 - CEDO, din interpretarea căruia rezultă că hotărârea judecătorească, ca ultim act de procedură al instanței trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările părților și să formeze convingerea că exprimă adevărul.
În ce privește al doilea capăt de cerere, instanța de fond l-a respins ca prematur introdus fără a pune această excepție în discuția părților, încălcând principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. Mai mult, se reține că cererea de rambursare a sumei de 864 lei a fost soluționată prin decizia 61042 din 27 noiembrie 2006, așa încât la data când instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ca prematur introdusă a cererii de rambursare, organul fiscal se pronunțase prin decizia mai sus menționată.
Dacă instanța de fond ar fi respectat principiul contradictorialității, recurenta avea posibilitatea de a-și face apărări în combaterea excepției prematurității cererii.
Încălcarea garanțiilor ce se circumscriu noțiunii de "proces echitabil" face aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, consecința fiind potrivit art. 312 pct. 3, casarea hotărârii.
Având în vedere că sub aspectul primului capăt de cerere sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină iar în ce privește al doilea capăt de cerere sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5, instanța de recurs văzând prevederile art. 312 al. 3 teza finală, pentru a asigura o judecată unitară, va casa în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - reclamantă cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 340 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILIcu sediul în B,-, Sectorul 5.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,07 martie 2008.
PREȘEDINTE: Loredana Albescu | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex. 24/24 martie 2008
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
