Contestație act administrativ fiscal. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 205/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-reclamantă M, împotriva sentinței civile nr. 579 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ-fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 579/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Inspecție Fiscală B, acțiune având ca obiect anularea deciziei nr. 41/5.02.2008 și a deciziei de impunere nr. 4878/471/26.11.2007 și să se constate că reclamanta nu datorează suma de 32.911 lei suplimentar, respins la rambursare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La cererea reclamantei pentru rambursare, Activitatea de Inspecție Fiscală Bae fectuat un control fiscal pentru perioada 01.05.2001 - 31.03.2007.
S-a stabilit că reclamanta datorează la bugetul statului suma de 32.911 lei și accesorii aferente pentru perioada 01.07.2002 - 31.12.2004 reprezentând calculat suplimentar.
Cu privire la prescripția dreptului organelor de control de a efectua inspecție fiscală s-a constatat că acesta s-a efectuat la cererea reclamantei iar - ul suplimentar a fost stabilit pentru perioada 01.07.2002 - 31.12.2004.
Conform art. 89 coroborat cu art. 96 Cod procedură fiscală termenul de prescripție începe să curgă de la data de 01.01 anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23.
Perioada de inspecție fiscală a fost prelungită prin Ordinul Președintelui nr. 708/2006 cu suspendarea inspecției fiscale pentru verificări încrucișate astfel încât raportul de inspecție fiscală din 26.11.2007 este emis în termenul de prescripție de 5 ani.
Cu privire la modul de stabilire a - ului suplimentar s-a constatat că dată fiind marfa înscrisă în facturi, respectiv material lemnos, reclamanta avea obligația să respecte norma specială în materie, respectiv nr.HG 735/1998 și nr.HG 427/2004 privind achizițiile de material lemnos și nu numai norma generală reprezentând Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Cum reclamanta nu a făcut nici o dovadă a faptului că Avizele de însoțire a mărfii au îndeplinit condițiile normelor speciale, s-a constatat că pentru cele 10 facturi pentru care s-a stabilit de plată suplimentar măsura este legală, în mod corect fiind respinsă contestația reclamantei prin decizia nr. 41/2008.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 218 Cod procedură fiscală acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M, legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă judiciară de timbru de 2 lei, anulate la dosar - filele 3, 20.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, în condițiile în care a reținut că perioada pentru care a fost stabilită obligația de plată a suplimentar este de 1.07.2002 - 31.12.2004, în loc de perioada indicată în raportul de inspecție fiscală - 1.05.2001 - 31.03.2007. Pe de altă parte s-a susținut că documentul justificativ pe baza căruia se calculează este factura fiscală, dar nu avizul de expediție, acesta având rolul strict de a justifica proveniența materialelor lemnoase, nefiind un document justificativ ce poate sta la baza unor înregistrări în contabilitate. Lipsa avizului de expediție sau completarea lui necorespunzătoare poate atrage o sancțiune contravențională, fără a avea relevanță asupra stabilirii ori asupra dreptului de deducere a
Legal citate, intimatele au fost reprezentate în fața instanței fără a formula cereri în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Motivele indicate în acțiunea introductivă de către reclamantă au vizat natura avizelor de expediție, care nu sunt documente justificative, doar factura fiscală îndeplinind această condiție potrivit dispozițiilor Legii nr. 345/2002 și ale art. 145 din Legea nr. 571/2003. De asemenea, facturile fiscale ce au făcut obiectul inspecției fiscale îndeplineau mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Față de aceste motive, ce reprezintă cauza acțiunii, instanța de recurs constată că prima instanță nu a analizat situația de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei și nu a apreciat asupra naturii juridice a documentelor avute în vedere de organele fiscale pentru a statua asupra legalității și temeiniciei actelor administrativ-fiscale contestate.
Referitor la situația de fapt ce caracterizează litigiul dedus judecății se constată că deși în raportul de inspecție fiscală se menționează că are anexate situațiile privind modul de calcul al, diferențelor constatate, accesoriilor calculate, acestea nu se regăsesc la dosar cu consecința aprecierii că judecata cauzei nu a stabilit situația de fapt reținută succint având în vedere actele contestate în totalitatea acestora. Situația este similară în ceea ce privește avizele de expediție, instanța apreciind că acestea nu îndeplinesc condițiile normelor speciale deși acestea nu au fost depuse la dosar de niciuna din părțile cauzei.
Referitor la dispozițiile legale incidente, prima instanță a reținut că nu au fost respectate dispozițiile nr.HG 735/1998, nr.HG 427/2004 și Legea nr. 571/2003, deși față de perioada supusă verificării și de data întocmirii documentelor examinate erau aplicabile în materia și dispozițiile Legii nr. 345/2002 cu modificările și completările ulterioare, în vigoare până la data de 31.12.2003.
Față de considerentele arătate, instanța de recurs apreciază că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ în sensul și limitele dispozițiilor art. 129 alin. 4, 5 Cod procedură civilă, pentru a lămuri situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile pentru soluționarea fondului litigiului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3, 5 coroborate cu art. 304, 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi casată sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs, privind fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă M, cu sediul în M- bis. județul B, împotriva sentinței civile nr. 579 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ B, ambele cu sediul în B,--3, județul
Casează sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red. - 05.03.2010
Tehnored. - ex. 6
08 martie 2010
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
