Contestație act administrativ fiscal. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.208/CA/2008-
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenta reclamantă - "" SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M și de către recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M- în nume propriu și în numele AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ,cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimata pârâtă ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL S M, cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M, împotriva sentinței nr.407/CA din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 29 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 5 iunie 2008.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.407/CA din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" SRL cu sediul în SMs tr. - - - nr. 11. 7, cu sediul procesual ales în S M,- jud. SMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA B cu sediul în B,-, sector 5, și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5.
A anulat Decizia nr. 54396/11.10.2006 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 54396/25.07.2006 formulată de reclamantă, admite contestația reclamantei în sensul că, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 281/23.06.2006 și Raportul de inspecție fiscală nr. 47228/23.06.2006 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, ca nelegale cu privire la suma de 328.627 lei reprezentând: 269.323 lei taxa pe valoare adăugată, 53.889 lei dobânzi aferente și 5415 lei penalități.
Totodată, a respins restul capetelor de cerere și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 5695,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma inspecției fiscale desfășurată la sediul reclamantei în perioada 20.09.2005-23.06.2006 (9 luni) privind modul de calculare, evidențiere și vărsare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului consolidat al statului la - "" SRL pentru perioada supusă verificării 01.07.2001-31.03.2006 (impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende, fond învățământ, risc, respectiv 01.01.2002-31.03.2006 contribuții sociale, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. -/23.06.2006. Constatările cuprinse în acest raport se află la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 281/23.06.2006, titlu de creanță a cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune în contencios administrativ.
Partea din Raportul de inspecție fiscală () contestată de către reclamantă se referă la capitolul 2, Taxa pe Valoare.
În acest capitol s-a arătat că "sumele cuprinse în procesul verbal anterior încheiat în data de 30 septembrie 2005 de inspector din cadrul Serviciului Fiscală, proces verbal înregistrat la. S M - Activitatea de Control Fiscal cu nr. 8464/10.10.2005 sunt cuprinse în acest raport de inspecție fiscală, deoarece sumele respective nu au fost cuprinse în decizia de impunere, inspecția fiscală fiind amânată".
Astfel, pentru perioada supusă verificării s-a constatat că societatea a efectuat o serie de cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal și pentru care nu era îndreptățită nici la rambursarea TVA aferent facturilor prin care s-au efectuat plățile aferente.
De asemenea, la data de 08.05.2006 inspectorii fiscali au procedat la inventarierea faptică a mărfurilor la reclamantă.
Datorită faptului că valoarea de intrare unor mărfuri a fost "ireal de M", s-a procedat la ridicarea de mostre din aceste produse în vederea stabilirii valorii reale ale acestora.
În urma investigațiilor efectuate, în baza prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, a art. 6 și art. 66 alin. 1 din OG nr. 92/2003, organul fiscal procedat la estimarea valorii de piață unor mărfuri, utilizând metoda comparării prețurilor, care au la bază comparația prețului tranzacției analizate cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Urmare acestor operațiuni, organele fiscale au constatat că, pentru mărfurile găsite la inventar cu valoare de intrare ireal de M, s-a dedus TVA nejustificat, în cuantum total de 270.611,14 lei.
În total, s-a constatat că reclamanta, pentru perioada supusă verificării datorează TVA stabilit suplimentar în sumă de 282.327 lei, respectiv 53.889 lei dobânzi aferente TVA de plată și 5.415 lei penalități de întârziere aferente TVA de plată.
În esență, s-a reținut că, organul fiscal a apreciat că, în perioada 2001-2006, reclamanta a dedus în mod nejustificat anumite sume de bani cu titlu de TVA și se poate doar presupune că aceste sume au fost incluse în deconturi de TVA anterioare, însă nu se cunoaște la ce dată și dacă deconturile lunare respective erau pozitive sau negative. Prin urmare, organul fiscal a stabilit că aceste sume reprezintă TVA de plată suplimentar la care s-au adăugat accesorii.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că, Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere obiecte ale prezentei acțiuni nu au fost emise în urma unei cereri de rambursare a TVA din partea reclamantei, iar TVA de plată stabilit suplimentar prin aceste acte administrativ fiscale este o creanță fiscală nouă a cărei existență a fost constatată de către inspectorii fiscali cu ocazia controlului general efectuat la societate pe perioada 2001-2005.
Astfel, reclamanta se află în eroare în ce privește natura creanței fiscale stabilite în sarcina sa, nu este vorba de un TVA de rambursat, respectiv nu e vorba de o sumă de bani la care reclamanta ar fi îndreptățită de la bugetul de stat, ci de o sumă de bani pe care aceasta ar trebui să o plătească bugetului de stat.
Confuzia reclamantei este justificată de existența a încă unui Raport de inspecție fiscală, cu nr. 42.289 din 31 2006 și a Deciziei de impunere nr. 243/31.05.2006 emise de același Serviciu de control fiscal. Aceste din urmă acte administrativ fiscale au fost emise în urma inspecției fiscale ce vizează numai TVA în vederea soluționării decontului cu suma negativă a TVA nr. 40656/27.06.2005 (perioada supusă verificării 01.08.2001-31.05.2005) la - "" SRL, suma solicitată la compensare fiind 599.337 RON.
În urma controlului amănunțit al activității - "" SRL cu influențe asupra Taxei pe Valoare, inspecția fiscală a constatat că societatea a dedus în mod nejustificat diferite sume cu titlu de TVA și s-a constatat că, această societate are TVA de plată în plus față de cel declarat de aceasta.
În final, suma solicitată la rambursare a fost respinsă și s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit total de 835.443 lei plus accesorii.
Comparând cele două rapoarte de inspecție fiscală, instanța a constatat că, pentru perioada 01.08.2001-31.05.2005, - "" SRL a fost supusă unei duble verificări cu privire la Taxa pe Valoare, atât cu ocazia controlului general (obiect al prezentei acțiuni), cât și cu ocazia controlului specializat, exclusiv pe TVA.
Pornind de lamecanismul complex al operațiunilor pe care le implică calculul Taxei pe Valoare, în special în care decontul de TVA întocmit de agentul economic nu este recunoscut ca fiind corect, respectiv în situația în care inspecția fiscală exclude de la deducere anumite sume și stabilește în plus TVA de plată suplimentar;reținând cănr. 47228/23.06.2006 și Decizia de impunere nr. 281/23.06.2006 obiect al prezentei sunt ulterioare nr. 42289/31.05.2006 și a Deciziei de impunere nr. 243/31.05.2006, care nu face obiectul prezentei (nici măcar pe calea excepției de nelegalitate invocată în cauză), prevederile art. 105 alin. 3.proc.fiscală " inspecția fiscală se efectuează o singură dată, pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și, alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării"și căreclamantei i s-a creat un prejudiciu evident, constând: în confuzia acesteia cu privire la taxele datorate la bugetul general consolidat al statului pentru o anumită perioadă de timp și cu privire la actele administrativ fiscale atacate de aceasta, instanța a apreciat că, actele administrativ fiscale contestate prin prezenta acțiune sunt evident nelegale pentru constatările vizând TVA stabilită pentru perioada verificată de două ori, respectiv până la data de 31.05.2005.
Pentru perioada ulterioară, instanța a reținut ca fiind relevante constatările de fapt din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert contabil, în urma verificării la sediul reclamantei a evidențelor contabile ale acesteia, a documentelor justificative și a înscrisurilor prezentate acestuia, fișa - " " SRL eliberată de ORC B (filele 50-52) și cea a - "" SRL (filele 54-55), facturile fiscale emise de reclamantă către - ".NC" SRL S M în perioada 04.12.2006-19.12.2006 cu privire la mărfurile precizate de inspecția fiscală ca fiind "ireal de mari".
Coroborând aceste probe, s-a constatat că reclamanta a achitat furnizorului său contravaloarea mărfurilor care se aflau în inventarul său, între aceasta și furnizorul său - "" SRL nu există nici o legătură din punct de vedere al identității de asociați, nici una din societăți nu este asociată în cealaltă societate și că marfa care a fost cumpărată la un preț "ireal de M", a fost revândută de către reclamantă - societate comercială având ca obiect de activitate principal comerț cu amănuntul unei alte societăți comerciale (cu privire la care nu există indicii de afiliere) la un preț mai M decât cel de cumpărare.
Instanța a apreciat că nu se pot reține aprecierile organelor fiscale că, operațiunea de cumpărare de mărfuri de către reclamantă nu a avut un scop economic, că acestea au fost efectuate doar pentru a solicitat la rambursare o pe Valoare mai M decât cea achitată și că pentru aceste operațiuni ar fi necesară reflectarea conținutului economic special ca real prin estimarea bazei de impunere, întrucât, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada realității tranzacțiilor efectuate, scopul economic al acestora, dovada fiind revânzarea acestora și un TVA de încasat mai M decât cel dedus, care însă se reflectă în decontul lunii în care s-a efectuat vânzarea.
Prin urmare, instanța a constatat că, organele de inspecție fiscală au aplicat în speță în mod eronat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 571/2003 și au procedat în mod eronat la aplicarea dispozițiilor art. 6 și 66 din OG nr. 92/2003 atunci când au reîncadrat forma tranzacțiilor încheiate de către reclamantă și au trecut la estimarea taxei de impunere și au stabilit că reclamanta datorează TVA de plată suplimentar pentru perioada supusă verificării în cuantum total de 282.327 lei (fila 18 din, fila 38), plus accesorii de 53.889 lei dobânzi și 5415 lei penalități de întârziere.
În considerarea celor de mai sus, instanța a constatat că nr. 47228/23.06.2006 care a stat la baza Deciziei de impunere nr. 281/23.06.2006 sunt parțial nelegale, reclamantei neputându-i-se imputa plata sumelor de mai sus cu titlu de TVA de plată suplimentar.
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei având ca obiect anularea parțială a acestor acte administrativ fiscale contestate este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală și a textelor de lege amintite urmează să o admită sub acest aspect.
În ce privește solicitarea reclamantei de a fi obligată pârâta la restituirea sumei de 269.323,69 lei cu titlu de TVA de rambursat cu dobânzile legale aferente, aceasta a fost respinsă având în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, reclamanta se află în eroare cu privire la natura juridică sumelor stabilite în sarcina sa. Fiind vorba de o sumă de bani stabilit ca TVA de plată și nu de un TVA de rambursat, deci de un TVA neîncasat de către pârâți, aceștia nu pot fi obligați la restituirea către reclamantă.
Chiar dacă, acțiunea reclamantei, a fost admisă doar în parte, având în vedere faptul că instanța a admis cererea principală a reclamantei privind anularea parțială actelor administrativ fiscale contestate, a făcut în totalitate aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, în sensul că a obligat pârâții la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă, reprezentând taxe judiciare și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, precum și reclamanta - "" SRL.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală Bas olicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca netemeinică și nelegală.
Sentința recurată este rezultatul unei aprecieri eronate, ca urmare a comparării celor două raporturi de inspecție fiscală, întrucât soluționarea decontului cu sumă negativă de plată de TVA s-a finalizat prin raportul de inspecție fiscală nr.42289/31 mai 2006, prilej cu care s-a emis decizia de impunere nr.243/31 mai 2006. La reînceperea inspecției fiscale s-a procedat la efectuarea inventarierii bunurilor petentei, încheindu-se în acest sens procesul verbal din 9 mai 2006, înregistrat la. SMs ub nr. 38704/12 mai 2006.
Astfel, arată recurenta, prin raportul de inspecție fiscală nr.42289/31 mai 2006, organul fiscal a efectuat doar o inspecție fiscală parțială cu privire doar la solicitarea rambursării de TVA. Prin raportul de inspecție fiscală nr.47228 din 23 iunie 2006, organele de control au efectuat o inspecție fiscală generală privind modul de calculare, evidențiere și vărsare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor la bugetul consolidat al statului. În acest din urmă raport de inspecție fiscală, s-a constatat că societatea își încarcă cheltuielile în scopul diminuării profitului cu o serie de facturi aferente perioadei supuse verificării, respectiv 2001 - 2006 (o parte din acestea fiind reluate din procesul verbal încheiat la 30.09.2006), cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, stabilindu-se impozit pe profit suplimentar în sumă de 103.953 lei.
Aceste cheltuieli nedeductibile au determinat neadmiterea la deducere a TVA-ului aferent. La punctul 2 din același raport de inspecție fiscală, sunt reluate aceste constatări a deductibilității acestor cheltuieli, ceea ce înseamnă că nu poate fi reținută dubla verificare, întrucât organele fiscale nu s-au suprapus decât în privința timpului de lucru cu organul fiscal care a efectuat inspecția privind solicitarea rambursării TVA.
Cu ocazia formulării punctului de vedere exprimat odată cu formularea obiecțiunilor la raportul de expertiză, recurenta a explicitat pe larg aceste aspecte.
Pentru perioada ulterioară, instanța a ținut seama exclusiv de constatările de fapt din raportul de expertiză contabilă, respectiv nu a ținut seama de obiecțiunile pârâtei și nici de punctul de vedere legat de răspunsul la obiecțiuni.
Cu privire la valoarea de intrare a unor achiziții de bunuri, apreciată de organele de inspecție fiscală ca fiind ireal de M, arată recurenta că, în temeiul art.11 din Legea nr.571/2003 și art.6 și 66 din nr.OG92/2003, s-a estimat valoarea de piață a acestor achiziții de bunuri, utilizându-se metoda comparării prețurilor. Cât vreme această estimare a bazei de impunere are temei legal, instanța de fond nu putea reține argumentele contestatoarei conform cărora în condițiile unei economii de piață funcțională, prețurile se stabilesc liber, în raport de cerere și ofertă, deoarece diferențele de preț a produselor cuprinse în inventarul reclamantei și produsele similare la producătorii tradiționali, sunt foarte mari.
Expertiza contabilă efectuată în cauză conține mai multe inadvertențe, cum este aceea prin care expertul contabil, făcând confuzie între două acte de inspecție fiscală, se referă la începutul raportului, precum și la concluzii, la solicitarea de rambursare TVA și mai apoi la dreptul de rambursare TVA.
Mai susține expertul că, actul supus expertizării este cel din 31 mai 2006, prin care nu a fost acceptată compensarea cu un anumit furnizor, deși respectivul raport de inspecție fiscală nici măcar nu face referire la aceste aspecte.
Recurenta - "" SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii și a petitelor nr.2 și 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv: obligarea pârâtei la rambursarea TVA în sumă de 269.323,69 lei (RON) și a dobânzilor legale aferente conform art.120 Cod procedură fiscală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, neîncadrat în drept, această recurentă apreciază ca nelegală sentința în partea prin care s-a respins capetele 2 și 3 de cerere, apreciind că se constată contradicție între motivarea instanței și dispozitivul hotărârii.
Astfel, prin raportul de inspecție fiscală nr.47228/23.06.2006, s-a materializat inspecția fiscală privind impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende, fond învățământ, risc, contribuții sociale. Perioada supusă verificării a fost 1.07.2001 - 31.03.2006.
Împotriva raportului de inspecție fiscală, reclamanta recurentă a formulat contestație cu privire la cele stabilite pentru intervalul 1.06.2005 - 31.03.2006, în ceea ce privește TVA, care cuprinde achiziții de bunuri, ce reprezintă TVA deductibil și livrări de bunuri și servicii, care reprezintă TVA colectat. Prin scăderea din TVA deductibil a TVA colectat, rezultă suma de 269.323 lei, reprezentând TVA, la care este îndrituită la rambursare.
Este greșită, arată recurenta, reținerea instanței cum că s-ar afla în eroare în ceea ce privește creanța fiscală, întrucât este vorba de TVA de rambursat, rezultat din operațiuni economice legale, admise chiar de instanța de fond prin hotărârea recurată, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile prevederile art.23 pct.1 și 2 Cod procedură fiscală.
Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost emise din inițiativa S M, astfel că nu au legătură de interdependență cu o cerere de rambursare de TVA, formulată de reclamantă.
Ca urmare a estimării abuzive a valorii de piață a mărfurilor achiziționate de la - " " SRL, pârâta a diminuat TVA deductibil (din achiziții), iar prin menținerea TVA-ului colectat din livrări a stabilit un TVA suplimentar în sumă de 282.327 lei.
Fiind reținut de către instanță că, inspectorii fiscali au aplicat eronat dispozițiile legale, atunci când au reîncadrat forma tranzacțiilor încheiate și au efectuat estimarea bazei și a TVA deductibil aferent, stabilind că reclamanta datorează TVA suplimentar de 282.327 lei plus accesorii, aspecte necontestate nici prin expertiza efectuată și nici de reprezentanții pârâtei, înseamnă că s-a confirmat realitatea și legalitatea înregistrărilor din evidența contabilă referitor la TVA deductibil, TVA colectat și TVA de rambursat, înregistrat în contabilitate la data controlului în sumă de 269.323 RON.
În aceste condiții, este evident că reclamanta este îndreptățită la rambursarea de TVA în suma mai sus arătată, astfel că se justifică admiterea recursului.
În sensul mai sus arătat este și concluzia raportului de expertiză care stabilește că, reclamanta are dreptul la rambursarea TVA-ului în sumă de 273.500,84 RON, iar prin retragerea din aceasta a sumei acceptată la deducere de către organul de control, respectiv 4177,84 lei, rezultă exact suma solicitată.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală Baf ormulat întâmpinare la recursul declarat de - "" SRL, solicitând respingerea ca nefondată a acestuia.
O parte din constatările privind TVA sunt o consecință a determinării cheltuielilor nedeductibile din punct de vedere fiscal la impozitul pe profit, iar cealaltă parte este ca urmare a inventarierii stocurilor petentei. Nu s-a refuzat rambursarea vreunei sume solicitată de petentă, ci TVA în cuantum de 269.323 RON este TVA-ul stabilit suplimentar în timpul inspecției fiscale, sumă anulată prin sentința civilă nr.407/16.11.2007, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Satu Mare.
Recurenta - "" SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, solicitând respingerea ca nefondată a recursului.
Perioada 1.08.2001 - 31.05.2005 a fost verificată de două ori, în ce privește TVA, ceea ce înseamnă că s-au încălcat dispozițiile art.105 Cod procedură fiscală.
În ce privește critica de nelegalitate formulată de S M cu privire la TVA, aceasta urmează a fi înlăturată, întrucât acceptând la deducere suma de 4177,84 RON, rezultă că i se cuvine reclamantei exact suma solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor mai sus arătate, au fost apreciate ca nefondate, astfel că au fost respinse.
Criticile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, privind nelegalitatea sentinței, ca urmare a greșitei aprecieri de către instanța de fond, a împrejurării că - "" SRL ar fi fost supusă unei duble verificări cu privire la TVA, respectiv atât cu ocazia controlului general, cât și cu ocazia controlului specializat - exclusiv TVA de rambursat pentru perioada 1.08.2001 - 31.05.2005, sunt nefondate, raportat la dispozițiile art.105 alin.3 Cod procedură fiscală.
Raportul de inspecție fiscală nr.47228/23.06.2006 și decizia de impunere nr.281/23.06.2006 au stabilit în sarcina contestatoarei o taxă pe valoare adăugată suplimentară, în valoare de 282.327 lei, însă fiind vorba de o creanță fiscală nouă, neconstatată de către inspectorii fiscali cu ocazia controlului general efectuat la societatea reclamantă pe perioada 2001 - 2005, este evident că pe perioada de referință - "" SRL a fost supusă unei duble verificări cu privire la taxa pe valoarea adăugată.
Reținerea unei duble impozitări este justificată în condițiile în care ambele decizii de impunere emise de S M, atât 241/31 mai 2006, cât 281/23.06.2006 cuprind ca perioadă verificată 1 august 2001 - 3 mai 2005, respectiv 1 iulie 2001 - 31.03.2006, ceea ce înseamnă că TVA -ul a fost dublu verificat în intervalul 1 august 2001 - 31 mai 2005.
Raportat la cele de mai sus, este întemeiată reținerea potrivit căreia actele administrativ fiscale ce formează obiectul prezentei cauze sunt nelegale în partea referitoare la TVA, stabilită până la 31 mai 2005.
În ce privește perioada ulterioară este nefondată critica acestor recurente prin care se susține greșita aplicare și interpretare de către instanța de fond a prevederilor art.11 alin.1 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, deoarece din coroborarea probelor administrate s-a reținut că societatea comercială cumpărătoare a achitat furnizorului său contravaloarea mărfurilor după care le-a revândut unei alte societăți comerciale la un preț mai M decât cel de cumpărare, astfel că este nedovedită susținerea potrivit căreia operațiunile au fost efectuate doar în scopul solicitării la rambursare a unei TVA mai M decât cea achitată.
Motivele de recurs ce vizează inadvertențele raportului de expertiză și nulități relative determinate de nerespectarea prevederilor art.208 Cod procedură civilă, nu se justifică a fi analizate câtă vreme recurentele nu au înțeles să solicite constatarea nulității raportului de expertiză la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității, așa cum cer prevederile art.108 alin.3 Cod procedură civilă, sau ulterior pe calea unei lucrări de contraexpertiză.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta - "" SRL, prin care se aduc critici referitoare la greșita respingere a capetelor 2 și 3 de cerere și acesta este nefondat.
Consecința admiterii capătului 1 din acțiune, indiferent de calificarea dată de judecătorul fondului TVA-ului și respectiv anularea în parte a deciziei și a raportului de inspecție fiscală, este modificarea bazei de impunere a TVA - aspect nerecurat de această recurentă.
Pe de altă parte, restituirea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată cade în competența organului fiscal, evident tot ca o consecință a anulării în parte a deciziei de impunere și aceasta se va face în temeiul prevederilor art.147/3 Cod fiscal.
Aceasta, deoarece soluționarea decontului - ce constituie în fapt cerere de rambursare, în conformitate cu art.143/3 alin.6 Cod fiscal, cade în competența organului fiscal, care va proceda la restituire în condițiile și potrivit procedurii stabilite prin normele în vigoare, astfel cum prevăd dispozițiile legale prevăzute la art.147/3 alin.9 din Legea nr.571/2001.
Reținând ca nefondate susținerile recurentei - "" SRL, potrivit cărora raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, emise din inițiativa S M, nu ar avea nici o legătură de interdependență sau de condiționare cu o cerere de rambursare TVA, câtă vreme o astfel de rambursare se face doar cu respectarea cerințelor textelor legale mai sus arătate, urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ și - "" SRL S M, împotriva sentinței nr.407/CA din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
-
Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - - 2 ex.
- 02.07.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
