Contestație act administrativ fiscal. Sentința 211/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. --

SENTINȚA NR.211/CA/2009-

Ședința publică din 2 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător

GREFIER: - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță, formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ O TRANSPORT LOCAL - -RA cu sediul în O,- județul, în contradictoriu cu pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCIIcu sediul în O, strada - nr. 2-4, județul șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂcu sediul în B,-, sector 5 având ca obiectanulare act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamantaREGIA AUTONOMĂ O TRANSPORT LOCAL - -RAprin consilier juridic în baza delegației speciale nr.10644/5.10.2009, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂB, ambele prin consilier juridic în baza delegației nr.248/2.11.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin factura fiscală nr.- din 9.09.2009 plus 0,3 lei timbru judiciar precum și faptul că pârâta ANAF a depus întâmpinare și concluzii scrise, după care:

Reprezentanta reclamantei depune la dosar concluzii scrise pe care le susține arătând în ce privește excepția de necompetență materială a curții de apel în soluționarea cauzei că totalul sumei contestate este de până la 500.000 lei dar organul emitent al actului atacat este o autoritate publică centrală încadrându-se în teza II a alin.1 din art.10 a Legii 554/2004 solicitând respingerea excepției de necompetență materială ca nefondată.

Reprezentanta pârâților, arată că, într-adevăr în cauză este vorba despre anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența revenind astfel Curții de Apel Oradea solicitând respingerea excepției necomptenței materiale invocată din oficiu de instanță.

CURTEA D APEL

Deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată la instanță la data de 8.09.2009, reclamantaREGIA AUTONOMĂ O TRANSPORT LOCAL - -RAO a chemat în judecată pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCIIșiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂB, solicitând anularea punctului 2 al deciziei nr.67 din 04.03.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și anularea deciziei de impunere nr.73/28.05.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția Fiscală B și dispoziția de măsuri nr.74868/28.05.2008 precum și obligarea pârâților la restituirea sumei încasate necuvenit în baza deciziei nr.73/28.05.2008.

În motivarea acțiunii se arată că în urma unui control financiar și de inspecție fiscală organul de control a întocmit decizia de impunere nr.73/28.05.2008 dispoziția obligatorie nr. 74868/28.05.2008 și nr.74870/28.05.2008 prin care a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit de debit suplimentar pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2007 în sumă de 372.563 lei și majorări de întârziere calculate de la data de 25.04.2007 la 15.05.2008 în sumă de 50.587 lei cu motivarea că acest impozit s-ar datora ca urmare a înregistrării greșite în contabilitate a lucrărilor de reparații și lucrări de drenare a apelor pluviale la linia de tramvai pe tronsonul - - Nufărul efectuat în anul 2007 și înregistrate pe contul de cheltuieli dar că aceste lucrări ar fi, de fapt de natura investițiilor care se recuperează pe calea amortizării, prin majorarea valorii mijlocului fix iar în baza acestor interpretări privind natura lucrării a reconsiderat cheltuielile ca fiind investiții și a calculat un impozit pe profit pentru anul 2007 suplimentar și majorări de întârziere.

Împotriva acestor acte de control reclamanta a formulat contestația cu nr. 5299/02.07.2008 soluționată de ANAF prin decizia 67/04.03.2009 prin care se desființează decizia de impunere nr.73/28.05.2008 pentru sumele de la pct.3 (34.669 lei + 6.463 lei) pentru a fi reanalizate iar capătul de cerere privind fondul contestației în sumă de 337.894 lei și majorări de întârziere de 44.124 lei considerate impozit pe profit debit suplimentar a fost respins.

Reclamanta mai arată că actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale deoarece starea de fapt a fost greșit reținută de către organul de control financiar, care a făcut o aplicare eronată a prevederilor legale în materie financiar contabilă.

În ședința publică din data de 5.10.2009, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea față de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Analizând excepția invocată instanța reține următoarele:

Prin decizia de impunere nr.73 din data de 28.05.2008, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Bas tabilit în sarcina reclamantei un impozit suplimentar de plată în sumă de 372.563 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 50.587 lei, suma totală reținută în această decizie de impunere fiind de 423.150 lei.

Această decizie a fost atacată cu contestație iar prin decizia nr.67 din 04.03.2009 emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor s-a dispus respingerea contestației formulată de către RA O pentru suma de 337.894 lei reprezentând impozit pe profit și accesoriile aferente în sumă de 44.124 lei dispunându-se desființarea deciziei de impunere nr.73/28.05.2008 pentru suma de 34.669 lei reprezentând impozit pe profit și accesoriile aferente în sumă de 6.463 lei.

Potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 " litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel."

Din acest text reiese că dacă obiectul actului administrativ este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după valoare și nu după poziționarea organului emitent.

Astfel, indiferent dacă actul de impunere a fost emis de o autoritate publică situată la nivel central sau local, dacă litigiul are ca obiect o valoare mai mică de 500.000 lei, competența aparține tribunalului și nu curții de apel.

Cum în speță valoarea litigiului este mai mică de 500.000 lei instanța urmează să admită excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de necompetență materială.

Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta REGIA AUTONOMĂ O TRANSPORT LOCAL - -RA cu sediul în O,- județul, în contradictoriu cu pârâteleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCIIcu sediul în O, strada - nr. 2-4, județul șiAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂcu sediul în B,-, sector 5, în favoarea Tribunalului Bihor.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.sent.

Tehnored.

2 ex.în 11.11.2009.

Președinte:Daniela Sotoc
Judecători:Daniela Sotoc

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Sentința 211/2009. Curtea de Apel Oradea