Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2148/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2148
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 2090 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară - Secția
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentata avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, lipsind intimata pârâtă Garda Financiară - Secția
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL depune la dosarul cauzei procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din data de 05 iulie 2007.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru apune concluzii:
Avocat pentru recurenta reclamanta - SRL solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2090 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Garda Financiară - Secția
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut din probatoriul administrat în cauză că Garda Financiară - Secția Gae fectuat în perioada 2 iulie 2007 - 5.07.2007 o verificare operativă, inopinată și prin sondaj la sediul reclamantei - SRL, dând curs adresei Direcției Naționale Anticorupție cu nr. 40331 din 11.06.2007 și vizând atribuirea unui contract de achiziție publică cu nr. 1209 din 28.10.2005 de către - ENERGETIC SA.
În urma verificării s-au consemnat concluziile în nota de constatare, în sensul încheierii contractului de achiziție publică nr. 1209 din 28.10.2005 între cele două părți, fără respectarea OG 60/2001, că reclamanta a încasat necuvenit suma de 60.219,68 lei ce nu se regăsește înregistrată în evidența contabilă ca element de cheltuială pe baza documentelor justificative. S-a încheiat procesul verbal de contravenție seria F nr. - din 5.07.2007, confiscându-se această sumă și aplicându-se o amendă contravențională de 4.000 lei pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea, utilizarea și înregistrarea documentelor justificative în contabilitatea societății.
În finalul notei de constatare s-a prevăzut că a fost încheiat înscrisul în 3 exemplare, unul înaintat ca mijloc de probă în temeiul art. 4 alin. 11din OUG 91/2003, aprobată prin Legea nr. 132/2004 cu modificarea prevăzută la art. 7 de OUG 195/2005, un exemplar rămânând la organul constatator și unul fiind înmânat societății verificate.
Prin sentința civilă nr. 6282 din 27.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- s-a declinat în favoarea Gărzii Financiare G plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare iar pârâta a emis decizia nr. - din 16.11.2007 prin care a respins contestația ca neîntemeiată.
În motivarea deciziei, pârâta Garda Financiară Gar eținut că prin procesul verbal de constatare se face o analiză privitor la modul de încredințare, de rulare și recepționare a contractului de execuție nr. 1209/2005 pentru construirea Școlii Generale Noi, beneficiarul fiind - ENERGETIC SA, fără să se stabilească în sarcina societății verificate sancțiuni sau măsuri complementare acesteia. Procesul verbal de constatare nu reprezintă un document de verificare fiscală, nu calculează impozite, taxe, contribuții, majorări, penalități, nu constituie titlu executoriu, conform art. 206 pct. 2 Cod pr. fiscală "obiect al contestației îl reprezintă numai sume și măsuri stabilite și înscrise de organul fiscal în actul administrativ atacat".
Din motivarea deciziei emisă de pârâtă s-a reținut și că a fost respinsă contestația ca inadmisibilă.
Raportat la această stare de fapt s-a arătat că OUG 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, în forma actualizată până la 28 dec. 2005 prevede că aceasta este instituție publică de control, conform art. 1 al. 3 "exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, cu excepția stabilirii diferențelor de impozite, taxe și contribuții, a dobânzilor și penalităților aferente acestora, a urmăririi, încasării veniturilor bugetare și soluționării contestațiilor".
De asemenea, în art. 4 al actului normativ, pct. 11se stipulează că, la solicitarea procurorului, Garda Financiară poate să efectueze constatări cu privire la faptele ce constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează (prevăzute în art. 4 al. 1 lit. a - d) întocmindu-se procese verbale care constituie mijloace de probă conform legii. Art. 7 din OUG 91/2003 detaliază atribuțiile comisarilor Gărzii Financiare.
În speță s-a reținut incidența art. 4 al. 11din OUG 91/2003 în sensul că urmare adresei (nr. 40331 din 11.06.2007) Garda Financiară - Secția Gae fectuat un control operativ și inopinat în ceea ce privește fapta de evaziune fiscală, atribuție prev. de art. 7 din actul normativ, rezultatele verificărilor fiind consemnate în procesul verbal de constatare (fără număr) din 3 iulie 2007 ce constituie mijloc de probă, așa cum se stipulează în art. 4 al. 11și art. 7 lit. j din OUG 91/2003.
Prin nota de constatare nu s-a stabilit de către reprezentanții pârâtei diferențe de impozite, taxe și contribuții, dobânzi și penalități aferente și nici nu s-a dispus asupra urmăririi, a încasării veniturilor bugetare, într-adevăr art. 1 al. 3 din OG 91/2003 consemnând că această atribuție nu este în competența Gărzii Financiare.
Suma de 60.219,68 lei a făcut obiectul confiscării, însă prin procesul verbal de contravenție seria f nr. - din 5.07.2007 prin care s-a aplicat și amenda de 4.000 lei, reprezintă încasare necuvenită, suma neregăsindu-se înregistrată în evidența contabilă ca element de cheltuială pe baza documentelor justificative, deci nereprezentând "impozit, taxă sau contribuție" datorată statului.
Procesul verbal de constatare din 3 iulie 2007 reprezintă doar un mijloc de probă ce va fi avut în vedere la întocmirea unui act administrativ ce poate fi într-adevăr contestat în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Deși pârâta a soluționat contestația reclamantei îndreptată împotriva procesului verbal de constatare printr-un act intitulat "decizie", s-a arătat că aceasta nu este emisă în temeiul Codului d e procedură fiscală, deoarece soluționarea contestațiilor nu aparține Gărzii Financiare, așa cum este prevăzut de art. 1 al. 3 din OUG 91/2003.
Conținutul unui înscris - s-a precizat - este dat nu de titulatura acestuia, ci de consemnările din cuprinsul său, așa cum s-a reținut și în "decizie" prin procesul verbal de constatare nu s-au aplicat petentei sancțiuni, constatându-se doar o stare de fapt și deci aflându-ne în situația în care această decizie este asimilată unui răspuns al instituției publice, ce nu produce nici un efect juridic și care nu poate fi interpretat ca un act administrativ în definiția date de disp. art. 2 pct. c din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă în conformitate cu Legea nr. 554/2004, arătându-se că, în condițiile emiterii unui act administrativ fiscal, reclamanta are posibilitatea să uzeze de contestația formulată potrivit disp. art. 205 și urm. Cod pr. fiscală, însă la acest moment instanța nu a fost investită cu o asemenea cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța a respins contestația formulată în cauză ca inadmisibilă, deoarece actul contestat reprezintă un act administrativ de control, așa cum a apreciat și Judecătoria Tg. J când a disjuns acest capăt de cerere.
În același sens s-a susținut că procesul verbal este un act administrativ fiscal, emanând de la o unitate purtătoare de putere statală, iar contestația vizează concluziile acestui act de control fiscal.
S-a susținut și că problema competenței organului de soluționare a plângerii prealabile a reclamantei nu este de asemenea de natură a califica contestația ca inadmisibilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 10.03.2009 intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului formulat în cauză, susținând în esență legalitatea și temeinicia sentinței recurate și arătând că prin procesul verbal de constatare nu s-au aplicat petentei sancțiuni, prin acest act stabilindu-se doar o stare de fapt ce nu produce nici un efect juridic și care nu poate fi interpretat ca un act administrativ în definiția dată de dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Precizând motivele de recurs la data de 01.04.2009, recurenta a susținut că procesul verbal de constatare, fără număr, din data de 3 iulie 2007 este un act administrativ care nu este exceptat de la controlul instanțelor de contencios administrativ.
În acest sens s-a susținut că Legea nr. 554/2004 stabilește competența generală a instanțelor de contencios administrativ de a controla orice act administrativ cu două excepții expres și limitativ prevăzute în art. 5 di aceeași lege, și anume actele ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul și actele de comandament cu caracter militar, iar actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză nu se încadrează în niciuna din aceste două excepții.
S-a susținut și că prin respingerea acțiunii formulate în cauză ca inadmisibilă, practic s-a refuzat să se analizeze fondul acțiunii, această împrejurare constituind o încălcare a liberului acces la justiție a reclamantei în sensul art. 21 din Constituție și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil.
În acest sens s-a arătat că accesul la justiție nu presupune numai înregistrarea dosarului, ci presupune pronunțarea de către instanța de judecată a unei soluții pe fondul cauzei. Or, în prezenta cauză instanța de fond a apreciat că nu ar putea să soluționeze acțiunea.
Într-un ultimă dezvoltare a motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile sentinței civile nr. 6289 din 27 septembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Gorj în dosarul nr. Nr-, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Astfel, recurenta a precizat că la controlul efectuat la aceasta s-au întocmit atât procesul verbal de constatare din 3 iulie 2007 cât și un proces verbal distinct de constatare a contravențiilor purtând data de 5 iulie 2007.
Inițial, reclamanta a formulat plângere contravențională contra ambelor procese verbale, ce a format obiectul dosarului nr-. În acest dosar, pârâta a invocat excepția inadmisibilității plângerii cu privire la procesul verbal de constatare din 3 iulie 2007.
Prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2007, instanța a respins excepția inadmisibilității și a disjuns cauza cu privire la procesul verbal de constatare din 3 iulie 2007, formându-se dosarul nr-. În acest dosar, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei către Garda Financiară G, considerând plângerea recurentei ca o procedură prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri Garda Financiară G nu a formulat recurs și în aceste condiții problema admisibilității acțiunii îndreptate împotriva procesului verbal de control din 3 iulie 2007 a fost soluționată definitiv și irevocabil.
Mai mult, în dosarul inițial instanța a respins excepția inadmisibilității prin încheierea din data de 27 septembrie 2007 iar Garda Financiară G nu a formulat recurs nici împotriva acestei încheieri.
În consecință, s-a arătat că soluția adoptată de către instanța de fond este o încălcare a autorității de lucru judecat.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Analizându-se recursul formulat în cauză în raport de motivele acestuia precum și în raport de actele și lucrările dosarului se reține că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, reanalizându-se procesul verbal de constatare a cărui anulare se solicită în prezenta cauză se reține că în mod temeinic instanța de fond a constatat că prin acesta se face o analiză privitor la modul de încredințare, de rulare și recepționare a contractului de execuție nr. 1209/2005 pentru construirea Școlii Generale Noi, beneficiarul fiind - ENERGETIC SA, fără să se stabilească în sarcina societății verificate sancțiuni sau măsuri complementare acesteia.
Acest înscris nu poate fi reținut ca fiind un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, de esența actului administrativ fiind aptitudinea acestuia de a produce efecte juridice, respectiv să nască, modifice sau raporturi juridice.
Înscrisul analizat nu produce efecte juridice fiind întocmit urmare a adresei (nr. 40331 din 11.06.2007) și reprezintă doar un mijloc de probă ce poate fi avut în vedere la întocmirea unui act administrativ așa cum se prevede în art. 4 al. 11și art. 7 lit. j din OUG 91/2003.
În consecință, nu poate fi reținut argumentul recurentei în sensul că procesul verbal contestat este un act administrativ, care să declanșeze controlul judecătoresc al acestuia de către instanța de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei în sensul că soluția pronunțată de prima instanță pe cale de excepție ar constitui o încălcare al liberului acces la justiție al reclamantei, deoarece orice sistem procedural coerent presupune și existența excepțiilor de fond sau de procedură.
Dacă s-a reține ca fondat argumentul recurentei s-ar ajunge la concluzia că numai prin pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei ar fi respectat dreptul acesteia la un proces echitabil, or, această concluzie ar exclude existența oricărei excepții de fond sau procedurale, concluzie ce în mod evident nu poate fi acceptată.
De asemenea, nu poate fi reținut ca fondat nici argumentul potrivit căruia prin sentința recurată s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6282 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- prin care s-a declinat în favoarea Gărzii Financiare G plângerea formulată de reclamantă împotriva procesului verbal analizat în prezenta cauză, deoarece, chiar după declinarea competenței, instanța în favoarea cărei s-a declinat competența este ținută să-și verifice competența sa potrivit art. 158 alin. 1 cod procedură civilă, aceasta neputând fi reținută ca o încălcare a autorității de lucru judecat a hotărârii prin care a avut loc prima declinare de competență.
De altfel, dacă s-ar ajunge la concluzia că hotărârea de declinare a competenței se bucură de autoritate de lucru judecat în sensul argumentat de recurentă nu s-ar mai justifica posibilitatea instanței învetită prin declinare de competență de a-și analiza competența sa și nici existența instituției conflictului de competență (art. 20 și următoarele cod procedură civilă).
Or, desfășurarea procesului în speța dedusă judecății este similară situației conflictului negativ de competență în care instanța învestită inițial cu soluționarea unui litigiu a apreciat că este chemată a analiza un act administrativ fiscal și își declină competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente potrivit legii să soluționeze litigiile privind actele administrativ fiscale.
Este evident că în această situație instanța ulterior învestită este în drept să își analizeze propria competență, inclusiv să aprecieze asupra caracterului de act administrativ al actului supus jurisdicției sale.
Pentru identitate de rațiune această concluzie se impune și în prezentul litigiu.
Nu se poate reține nici existența unei autorități de lucru judecat cu privire la caracterul de act administrativ sau act administrativ fiscal a înscrisului analizat în prezenta cauză, autoritate de lucru judecat determinată de pronunțarea de către Judecătoria Tg. J asupra admisibilității plângerii formulate de reclamantă împotriva procesului verbal de constatare din 03.07.2007 prin încheierea de ședință din 27 septembrie 2007, pronunțată anterior disjungerii cauzei în dosarul inițial, deoarece potrivit art. 160 cod procedură civilă, prin excepție de la dispozițiile art. 105 alin. 1 cod procedură civilă, doar probatoriile administrate în cauză vor rămâne câștigate judecății, însă nu și modul de soluționare a unor excepții de fond sau procedurale de către instanța necompetentă material în soluționarea cauzei.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 2090 din data de 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă Garda Financiară - Secția
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. jud.
06 Mai 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
