Contestație act administrativ fiscal. Sentința 217/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚEI NR. 217
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
GREFIER - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind acțiunea formulată de reclamanții, Mari, și G în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 22 mai 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 05 iunie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Reclamanții, Mari, și, au chemat în judecată pe pârâții DGFP D și Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei privind atragerea răspunderii solidare a contribuabililor, decizie emisă de pârâta DGFP D, sub nr. -/22.03.2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că la data de 26.07.2006 s-a încheiat de către pârâta DGFP D un raport de inspecție fiscală prin care s-a constatat că SC SRL datorează bugetului o sumă de bani.
Ulterior, în baza acestui raport s-a emis decizia de impunere nr. 399/31.07.2006 în persoana debitoarei SC SRL
Împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală s-a formulat contestație înaintată ANAF
Pârâta DGFP Daf ormulat plângere penală împotriva SC SRL, fără a nominaliza în concret nici o persoană și nici o infracțiune de care s-ar face vinovată.
S-a speculat în acest sens posibilitatea pârâtei ANAF de a suspenda soluționarea contestației pe fond, avându-se în vedere portița instituită de art. 184 Cod pr. fiscală.
În acest fel organul de control fiscal sprijinit de poziția DGFP D blocat soluționarea pe fond a cauzei, dispunând suspendarea deciziei nr. 259/20.12.2006.
Pârâtele DGFP și ANAF au încheiat un proces verbal de insolvabilitate a reclamantei, fără însă a se trece la nici un act de executare silită și încercarea de valorificare a patrimoniului societății. De altfel, în stabilirea patrimoniului s-a umblat la două măsuri, respectiv s-a stabilit că pe de o parte s-a făcut o vânzare a terenurilor la un preț inferior, fără a se realiza o nouă reevaluare a acestuia, însă când s-a pus problema determinării valorii suprafeței de teren rămasă în vecinătatea și patrimoniul societății debitoare, s-a luat de bună voie valoarea contabilă nereactualizată.
Împotriva acestui proces verbal de insolvabilitate s-a formulat contestație înregistrată sub nr. 20359/22.02.2007 la DGFP D, contestație care nu primit nici un răspuns până în prezent.
De asemenea, a fost sesizat Tribunalul Dolj cu o cerere de suspendare a acestui proces verbal de insolvabilitate, cerere care însă nu fost soluționată până în prezent.
DGFP și au trecut la emiterea unei decizii de instituire a măsurilor asiguratorii împotriva persoanelor fizice, deși organul fiscal și de executare silită nu a făcut în nici un fel dovada unei culpe a acestora în nașterea stării de insolvabilitate a societății în modalitatea condiționată de art. 27 Cod pr. fiscală.
Acest act a fost contestat la Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Acest sechestru a fost notat în CF ca să se ceară din partea registratorilor o copie a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii pentru se cenzura limitele măsurii dispuse și implicit limitarea actelor efectuate de organul de executare fiscală.
La data de 22.03.3007 DGFP Dae mis în temeiul art. 27 Cod pr.fiscală decizia de antamare a răspunderii solidare a persoanelor fizice fără a se face nici cea mai mică dovadă a relei credințe a contestatorilor în provocarea unei închipuite stări de insolvabilitate și a prejudicierii societății debitoare.
La dosarul cauzei s-au depus:decizia de impunere emisă de DGFP D, adresa nr. 4545/4.08.2006 emisă de DGFP D, adresa nr. -/20.12.2006 emisă de ANAF, decizia nr. 295/20.12.2006 emisă de MFP, contestația reclamantei adresată Curții de Apel Craiova, proces verbal de constatare din 6.11.2006, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 19.01.2007 emis de ANAF, contestație la executare formulată de reclamantul, încheierea nr. 13499/2007 a ANCPI, decizia nr. 30037/22.03.2007 emis de MFP, chitanța privind taxa de timbru.
Pârâta DGFP Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Se invocă de către pârâtă excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, având în vedere că actele administrativ fiscale contestate sunt emise de pârâta DGFP
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece la data întocmirii procesului verbal de insolvabilitate societatea SC SRL înregistra față de bugetul de stat o creanță în cuantum de 34.412.616 RON, iar în patrimoniu deținea un singur bun imobil reprezentat de un teren în suprafață de 15.000. situat în C, Zona.
La termenul de judecată din 22.02.2008 reclamanții au formulat o precizare la acțiune, prin care au arătat că înțeleg să atace și decizia nr. 51229 din 20.06.2007 a DGFP D, prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr. 30037 din 22.03.2007, contestată în acțiunea inițială.
S-a invocat în aceeași precizare la acțiune excepția nulității absolute a actului administrativ fiscal, pentru că a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative prev. De art. 28 alin. 3 și art. 43 alin. 2 din OG nr. 92/2003, modificată și completată.
A formulat întâmpinare și pârâta ANAF - DGFP D, prin care s-a invocat excepția prescripției dreptului de a contestat actul administrativ fiscal, decizia contestată fiind emisă la 20.06.2007, iar cererea de completare a acțiunii a fost depusă la instanța, acela 22.02.2008, fiind încălcat astfel termenul legal de contestație.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrație și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 13.06.2007, reclamanții reclamanții, Mari, și G au solicitat anularea deciziei emisă de DGFP cu nr. 30037/22.03.2007 privind atragerea răspunderii solidare a reclamanților.
La data de 22.03.2007 DGFP D, în temeiul art. 27 Cod pr. fiscală a emis decizia de atragere a răspunderii solidare a reclamanților contestatori în cauză. Reclamanții afirmă că decizia a fost contestată la data de 24.04.2007, dar că nu s- primit nici un răspuns la această contestație, astfel încât au atacat decizia DGFP D direct la instanță, considerând că se află sub incidența dispoz. art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Din considerentele deciziei contestate se reține că, aceasta a fost emisă în conformitate cu dispoz. art. 27 alin. 1 din OG nr. 92/2003, modificată și completat.
Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile dispozițiilor legale menționate mai sus, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
- Persoanele fizice sau juridice, care în cei trei ani anterior, datei declarării insolvabilității, cu rea credință dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea.
- Administratorii, asociații, acționarii, și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Este de reținut că li s-a făcut cunoscut reclamanților debitori că actul administrativ fiscal se contestă în condițiile art. 179 alin. 2 din OG nr. 92/2003, modificată, iar contestația se depune în termen de 30 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sancțiunea decăderii.
Se constată, de asemenea, că decizia de atragere a răspunderii solidare, contestată în cauză a avut la bază acte administrativ fiscale neanulate până în prezent, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 4323 din 27.07.2006, nr. 3715/30.06.2006 și nr. 4325 din 27.07.2005 încheiate la SC SA, LA SC SA și la SC SRL.
Prin actele administrativ fiscale arătate mai sus s-a constatat de fapt, valoarea de valoarea de piață a terenurilor tranzacționate.
La data de 22.02.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să conteste, în prezenta cauză și decizia nr. 51229 din 8.06.2007 a DGFP D, prin care s-a respins contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei nr. 3007 din 22.03.2007 contestată în cererea inițială și prin care reclamanții au fost obligați la plata în solidar a sumei de 34.412.616 lei RON, reprezentând obligații fiscale ale debitoarei SCN. SRL
A fost admisă proba cu expertiză tehnică pentru evaluarea terenurilor în litigiu, ce au făcut obiectul deciziilor contestate, fiind întocmite două rapoarte de expertiză tehnică de evaluare, respectiv expertiza întocmită de expert și cea întocmită de expert evaluator.
Prin întâmpinările depuse de pârâți au fost invocate lipsa calității procesuale pasive a ANAF și a prescripției dreptului de a contesta actul administrativ fiscal.
De asemenea, fost invocată excepția nulității absolute a actului administrativ fiscal, prin contestația depusă la 22.02.2008 de către reclamanții Mari și
În temeiul dispoz. art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură invocate de părți și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la excepția nulității absolute a actului administrativ fiscal invocată de reclamanți se privește ca neîntemeiată.
Codul d e pr. fiscală prin dispoz. art. 46 prevede în mod expres cauzele
de nulitate a actului administrativ fiscal, iar motivele invocate nu se regăsesc în aceste dispoziții legale, care fac referire la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele,ori de numirea contribuabilului, a obiectul actului administrativ care atrag nulitatea acestuia.
Motivele invocate de reclamanți referitoare la excepția nulității absolute a actului administrativ fiscal nu se regăsesc în dispoz. art. 46 Cod pr.fiscală, astfel încât nu poate fi reținută excepția de către instanță.
În ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinările formulate de pârâți referitoare la lipsa calității procesuale a ANAF se constată că este întemeiată, în raport de dispoz. art. 179 alin. 1 lit. c Cod pr. fiscală, care stabilește competența de soluționare a contestațiilor de către ANAF.
În mod corect ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a înaintat la data de 8.05.2007 către DGFP contestațiile reclamanților, deoarece decizia de atragere a răspunderii solidare se încadrează în categoria altor acte administrativ fiscale, fiind incidente dispoz. art. 179 alin. 2 Cod pr. fiscală.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, sub aspectul prematurității și al prescripției de a contesta actul administrativ fiscal se privește ca fiind fondată.
Se constată că, decizia nr. 51229 din 20.06.2007 emisă de pârâta DGFP Daf ost contestată direct la instanță, la termenul de judecată din 22.02.2008.
Pe de altă parte, prin acțiunea inițială, fost contestată decizia nr. 30037 din 22.03.2007, emisă de aceeași pârâtă înainte de soluționarea contestației formulate împotriva acesteia, așa cum susțin însăși reclamanții prin acțiune.
Instanța de contencios administrativ și fiscal poate fi sesizată și poate soluționa acțiuni, având ca obiect un act administrativ fiscal, numai după soluționarea pe fond de către organele administrativ fiscale a contestației formulate în termenul și condițiile prev. de Codul d e pr. fiscală, acțiunea formulată cu nerespectarea acestor condiții fiind inadmisibilă.
Instanța nu are competența de a analiza direct un act administrativ fiscal, ci după soluționarea contestației împotriva actului administrativ, prin decizie emisă de autoritatea fiscală.
În raporturile juridice fiscale, sunt aplicabile dispoz. Codului d e pr. fiscală ca lege specială, acestea prevalând asupra cadrului normativ general, stabilit de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocată în mod greșit de către reclamanți prin acțiune.
La dosar s-au depus de către pârâți confirmările de primire a deciziei nr. 51229 din 20.06.2007, care atestă că reclamantul a primit actul administrativ la 8.06.2007, Mari la 21.06.2007, la 21.06.2007, la 22.06.2007.
În raport de dispozițiile legale prev. de Codul d e pr. fiscală în temeiul art. 176 alin. 1 din OG nr. 92/2003, modificată și completată, termenul de contestație este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ.
Prin urmare, se constată că reclamanții nu au urmat procedura administrativ fiscală, instanța fiind direct sesizată, fără a urma procedura administrativă prev. de Codul d e pr. fiscală și în ce privește decizia mai întâi contestată nr. 30037 din 22.03.2007.
Nu pot fi reținute susținerile reclamanților în sensul că nu s-a răspuns la contestație de către organul fiscal emitent, întrucât DGFP Das oluționat contestația formulată, fiind emisă decizia nr. 51229 din 20.06.2007, contestată prin precizarea la acțiune, așa cum s- arătat mai sus la data de 22.02.2008, cu încălcarea termenului legal de 30 de zile de la comunicare.
Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile legale aplicabile mai sus expuse, se va respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, domiciliat în loc. C,-, jud. D, Mari, domiciliată în loc. C,-, jud. D, domiciliat în com., satul, jud. G, domiciliat în loc. C, str. - nr. 7, jud. D și G, domiciliată în loc. C, str. B,. 13C,. 1,. 20,jud. D, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în loc. C, str. - - nr. 2, jud. D, și Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun. B,-, sector 5, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2009.
Președinte, |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.9//17.07. 2009
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu
