Contestație act administrativ fiscal. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 218/CA/2009-
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului contencios administrativ declarat de recurent - pârâtPRIMARUL MUNICIPIULUI S- S M, P-Ța 25 Octombrie, Județ SM. în contradictoriu cu intimat - pârâtPRIMĂRIA MUNICPIULUI S M - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE - PRIN PRIMAR- S M, P-Ța 25 Octombrie, Județ S și intimata reclamantă SRL - S M, Str. -, -., Județ S M, împotriva sentinței nr. 445/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare - având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 2 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 9 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 445/CA/2008 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" SRL cu sediul în S M, str. - nr. jud. SMî mpotriva pârâților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE cu sediul în SMP -ța - - parter prin PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie intrarea
A anulat Dispoziția nr. 5430/20.06.2008 emisă de pârât privind modul de soluționare a contestației nr. 6129/2008 formulată de reclamantă și a admis contestația reclamantei în sensul că a anulat Decizia de impunere nr-/30.04.2008 emisă S M ca nelegală.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr-/30.04.2008, în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008 întocmit de către Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului S M, organele fiscale locale au stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 226.792 reprezentând impozit pe clădiri datorat bugetului local al municipiului SMp entru anii 2003-2007.
Prin contestația înregistrată la pârâtă sub nr. 6129/04.06.2008, reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere de mai sus, contestație respinsă prin Dispoziția nr. 543/20.06.2008 emisă de Primarul Municipiului S
Potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. 997/08.09.2005 - filele 25-27 din dosar - reclamanta a fost supusă inspecției fiscale în anul 2005, pentru verificarea obligațiilor fiscale datorate de reclamantă la bugetul local al municipiului S M, perioada supusă verificării fiind 01.01.2002-30.06.2005.
Din Raportul de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008, rezultă că, organele fiscale au supus societatea comercială reclamantă la verificări privind "respectarea reglementărilor legale privind respectarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului față de bugetul local al municipiului S M", perioada supusă verificării fiind 01.01.2003-31.03.2008.
Raportul de inspecție fiscale nu cuprinde nici o referire la faptul că efectuarea inspecției fiscale ar fi fost dispusă de conducătorul inspecției fiscale sau că aceasta ar constitui o reverificare, urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute organelor fiscale cu ocazia primei verificări.
Prin dispozițiile sale OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, a stabilit principiile generale și cele speciale care guvernează procedura fiscală în general și principiile inspecției fiscale în special.
Astfel în Capitolul II din acest act normativ intitulat "Principii generale de conduită în administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat"sunt legiferate printre altele, principiile aplicării unitare a legislației fiscale pentru stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, a exercitării dreptului de apreciere al organului fiscal, al rolului activ al organului fiscal ( potrivit acestui principiu, organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz; acesta are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul; să decidă asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege), dreptul contribuabilului de a fi ascultat, obligația de cooperare a acestuia.
În ce privește inspecția fiscală se constată că, potrivit art. 105 alin. 5 proc.fiscală,se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
Principiului unicității inspecției fiscale, presupune potrivit art. 105 alin. 3 faptul că, " inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
Termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
Potrivit alin. 2 și 3 al art. 98 "la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1).
La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat."
Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Rezultatul inspecției fiscale se consemnează într-un raport scris, în care se prezintă constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal, raport care stă la baza emiterii deciziei de impunere prin care se stabilesc diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt se stabilește printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, instanța a apreciat că motivele de nelegalitate a inspecției fiscale, respectiv a Raportului de inspecție fiscală și a actului administrativ fiscal emis în baza acestuia invocate de reclamantă sunt temeinice și legale.
Astfel, instanța de contencios administrativ a constatat că, în speță, obligațiile fiscale ale reclamantei datorate bugetului local pentru perioada 01.01.2002 - 30.06.2005, perioadă în care s-au realizat reamenajările și construcțiile în discuție, au fost verificate și stabilite în urma inspecției fiscale finalizate cu Raportul de inspecție fiscală nr. 997/08.09.2005. Constatările din acest raport, stabilite în baza tuturor actelor deținute de către societate, exprimă cu valoare de manifestare unilaterală de voință a organului fiscal, lipsa oricărei obligații de plată cu titlu de impozit local.
Fără a avea la bază vreo dispoziție de reverificare a conducătorului inspecției fiscale întemeiată pe un referat în care să fie descrise vreuna din împrejurările expres prevăzute de lege în care este admisibilă efectuarea unei noi inspecții fiscale cu același obiectiv și pentru aceiași perioadă, pe o perioadă mai M decât ultimii trei ani anteriori datei controlului, controlul fiscal efectuat de organele fiscale la societatea comercială reclamantă în anul 2008, pentru o perioadă mai M de trei ani anteriori controlului este nelegal întrucât prin acesta s-a încălcat principiul unicității inspecției fiscale, al caracterului definitiv al deciziei de nemodificare a bazei de impunere, cel al bunei credințe al contribuabilului și, în cele din urmă al securității raporturilor juridice în general și cel al raporturilor juridice de drept fiscal în special.
Practic se constată că inspectorii care au efectuat noul control, au înțeles să interpreteze în mod diferit față de colegii lor dispozițiile Codului fiscal privind data de la care se datorează impozitul pe clădiri pentru reamenajările și construcțiile noi edificate de către reclamantă, după cum prin apărările formulate se interpretează de către pârâți în mod unilateral și greșit dispozițiile legale privind posibilitatea efectuării unui nou control fiscal pentru aceiași perioadă și pentru același tip de impozit pentru a da un aspect de legalitate controlului efectuat ulterior.
Indiferent de corectitudinea sau incorectitudinea constatărilor inspecției fiscale anterioare, în lipsa unei situații expres prevăzute de lege, organul fiscal nu poate proceda în mod unilateral la modificarea concluziilor primei inspecții decât cu încălcarea principiilor de drept anterior amintite, încălcare care atrage în mod evident nelegalitatea inspecției fiscale precum și a actelor administrativ fiscale încheiate în urma acesteia.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că actele administrativ fiscale contestate prin prezenta acțiune în contencios administrativ sunt nelegale și că prin prisma existenței motivelor de nulitate anterior constatate cercetarea celorlalte motive de nelegalitate privind greșita reținere a stării de fapt este inutilă astfel că instanța va omite analizarea acestora.
În consecință,în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2,.proc.fiscală, art. 274.proc.civ și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis acțiunea reclamantei, a anulat actele administrativ fiscale contestate, respectiv decizia de soluționare a contestației și decizia de impunere emisă din oficiu pe anul 2008, și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate și dovedite de către reclamant reprezentând taxe judiciare și onorariu de avocat, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurentul Primarul Municipiului S M, solicitând modificarea în totalitate a sentinței și în consecință respingerea acțiunii reclamantei
În motivare, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond apreciat că inspecția fiscală, respectiv Raportul de Inspecție Fiscală și actul administrativ fiscal emis în baza acestuia sunt nelegale.
În primul rând, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile articolul105 alineat 3 din OG nr.92/2003(R), potrivit căruia "Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale, competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data prescripției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
Or, în timpul inspecției fiscale din anul 2005, după cum reiese chiar din declarația societății anexă la raportul de inspecție fiscală nr.997/2005, nu a fost pusă la dispoziția inspectorilor fiscali Autorizația de construire nr. 171 din 17 mai 2002.
Din declarația anexă la Raportul de Inspecție Fiscală nr. 57/30.04.2008 reiese fără dubiu că singurul act pe care societatea la pus la dispoziția inspectorilor fiscali în timpul inspecției fiscale din anul 2005 este " de verificare".
În al doilea rând, instanța de fond, la pronunțarea sentinței, nu a avut în vedere, dispozițiile articolul 91 alineat 1 și 2 din OG 92/2003(R) potrivit cărora " (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alineat1 începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit articolul23, dacă legea nu dispune altfel."
Perioada supusă inspecției fiscale efectuate în anul 2008 cuprinde intervalul 01.01.2003 - 31.03.2008, după cum reiese chiar din raportul de inspecție fiscală nr.577/30.04.2008, or, având în vedere dispozițiile articolului 91 alineat 1 și 2 din OG 92/2003(R), termenul de prescripție începe să curgă cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.
De asemenea prin inspecția fiscală efectuată în anul 2008 nu s- reverificat întreaga perioadă cuprinsă în inspecția fiscală din anul 2005, ci doar anii fiscali 2003, 2004, 2005.
Cu privire la impozitul suplimentar pe clădiri stabilit de către organul fiscal, societatea a efectuat lucrări de reamenajare la clădiri existente și construcții noi potrivit Autorizațiie de construire nr. 171 din 17.05.2002, autorizație valabilă 12 luni de la data emiterii (potrivit articolului 7 alineat 5 din Legea 50/1991 republicată, actualizată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții), iar durata executării lucrărilor, stabilită în cuprinsul autorizației, a fost 18 luni.
Societatea nu a solicitat prelungirea autorizației de construire (potrivit articolul7 alineat7 /1991), nu a comunicat către Inspectoratul Teritorial în Construcții și către autoritatea emitentă data începerii lucrărilor de construcții, așa cum o cer, în mod imperativ, prevederile articolului 7 alineat 8 din Legea 51/1991, situație în care, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizației.
Astfel, potrivit dispozițiilor HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii 571/2003 privind codul fiscal coroborate cu cele din HG 1278/2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea ordonanței guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, data dobândirii este data expirării termenului de execuție al lucrărilor autorizate, prevăzut în autorizație, cu obligativitatea întocmirii procesului verbal de recepție, dată de la care societatea datorează impozit pe clădire.
Cu privire la aplicarea cotei de impozitare de 10 %, întrucât societatea a făcut reevaluarea clădirilor și a înregistrat-o în evidența contabilă în luna iulie 2007, impozitul pe clădiri pentru perioada cuprinsă în intervalul 01.01.2007 - 31.07.2007 a fost calculat cu cota de impozitare aplicată în cazul construcțiilor nereevaluate 3 ani anteriori anului fiscal de referință, adică 10 %, iar, din momentul în care societatea a făcut reevaluarea clădirilor și a înregistrat-o în evidența contabilă, adică luna iulie 2007, impozitul a fost calculat cu cota de impozitare aplicată în cazul construcțiilor reevaluate adică 1,5 %.
În drept a invocat prevederile articolului 299 și următoarele cod procedură civilă și celelalte dispoziții la care a făcut referire.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în apărare că, astfel cum s-a reținut prin hotărârea instanței de fond, prin Raportul de Inspecție Fiscală nr. 577/30.04.2008 s-a stabilit un impozit suplimentar în sarcina intimatei, de 226.792 lei, reprezentând diferențe de impozit pe clădiri pentru perioada 01.01.2003 - 31.03.2008, respectiv obligații accesorii.
Conform acestui raport de inspecție fiscală, perioada supusă verificării a fost intervalul 01.01.2003 - 31.03.2008, procedura de control utilizată având același obiect ca și cel din prezent, întocmindu-se cu acea ocazie Raportul de Inspecție Fiscală nr. 997/08.09.2005, din cuprinsul căruia rezultă că obiectul verificărilor făcute, a fost impozitul pe clădiri și pe teren, iar perioada supusă controlului era 01.01.2002 - 30.06.2005.
Față dea ceste aspecte, instanța de fond, în mod corect a reținut încălcarea prevederilor legale în materia controlului fiscal și anume a prevederilor articolelor 105 și 98 cod procedură fiscală și a unor principii de drept cum a fi principiul unicității controlului fiscal, principiul securității raporturilor juridice de drept fiscal, cel al bunei credințe a contribuabilului și al caracterului definitiv al deciziei de impunere și de nemodificare a bazei de impunere.
Conform prevederilor articolului 105 alineat 3 cod procedură fiscală, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuție, iar conform normelor metodologice aferente acestora, reverificarea unei anumite perioade poate fi dispusă de conducătorul organului fiscal competent, în baza unui referat motivat, doar în cazul în care apar date suplimentare, necunoscute organelor de inspecție fiscală la dat efectuării controlului, cum ar fi date obținute dintr-un control încrucișat, date obținute de la alți contribuabili cu ocazia inspecțiilor fiscale sau solicitări ale organelor de urmărire penală.
Intimata nu se încadrează în nici una din a ceste situați și nici măcar într-o situație similară. Inspectorii fiscali, de la începutul controlului, au stabilit că perioada supusă verificării, este intervalul 01.01.2003 - 31.03.2008, încălcând astfel, textele legale de mai sus și ignorând existența controlului fiscal anterior.
Oricum, în opinia intimatei, dacă s-ar impune admiterea recursului în temeiul primului motiv de recurs, sentința ar trebui casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Satu Mare, pentru a se analiza acțiunea reclamantei prin prisma tuturor aspectelor care țin de temeinicia raportului fiscal atacat.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este fondat, impunându-se casarea în parte a sentinței, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008, întocmit de Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului S M, s-a reținut în sarcina contribuabilului obligația de plată a sumei de 155.273 RON, cu titlu de diferență impozit pe clădiri, pe perioada 2003-2007, perioada supusă verificării cuprinzând intervalul 01.01.2003-31.03.2008.
Același contribuabil a mai fost supus unei inspecții fiscale în cursul anului 2005, fiind întocmit Raportul privind rezultatul inspecției fiscale nr. 997/08.09.2005. La capitolul "Constatări" privind impozitul pe clădiri, s-a reținut că societatea supusă inspecției fiscale a achitat cu întârziere impozitul aferent trim. II 2005, fapt care a generat dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 86 lei. Perioada supusă inspecției fiscale prin acest raport a fost 01.01.2002-30.06.2005.
Față de prevederile art. 105 alin. 3 și 5 din OUG 92/2003, instanța de recurs reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale.
Astfel, se va reține că, potrivit art. 105 alin. 3 din OUG 92/2003, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.
Prin această dispoziție legală se consacră principiul unicității inspecției fiscale, prevăzut expres și la alin. 5 al art. 105.
Rezultă, așadar, că, pentru a se putea relua inspecția fiscală, conducătorul inspecției fiscale trebuie să dea o decizie prin care să dispună reverificarea unei anumite perioade, decizie care este supusă cerinței motivării inclusiv sub aspectul indicării în cuprinsul ei a uneia din cele două ipoteze prevăzute de lege pentru justificarea reverificării.
Din înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă, însă, că o asemenea decizie nu există, inspecția fiscală efectuată în aprilie 2008 având la bază doar ordinul de serviciu nr. 24, în care nu se face nici o referire la necesitatea reluării inspecției fiscale pentru o anumită perioadă și în aceste condiții ordinul invocat nu poate înlocui decizia la care se referă art. 105 alin. 3 din OUG 92/2003.
Pentru a se putea justifica îndeplinirea condițiilor legale de reluare a inspecției fiscale, organele de control au sarcina de a justifica care sunt elementele noi care le îndreptățesc să reia inspecția fiscală și, de asemenea, cum au fost descoperite aceste elemente noi. Astfel, în măsura în care elementele situației de fapt au fost accesibile organului de inspecție fiscală cu ocazia controlului efectuat inițial, acesta analizând impozitul respectiv pentru o anumită perioadă, nu există nici o justificare pentru reluarea inspecției fiscale.
Or, nici măcar în cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008 nu se face nici o referire la motivele care au justificat reluarea inspecției fiscale pentru perioada deja examinată prin raportul de inspecție fiscală întocmit în anul 2005, iar în această situație, reclamanta a fost în imposibilitate de a critica în mod concret raportul de inspecție fiscală cu ocazia depunerii contestației. Abia în cuprinsul Dispoziției nr. 5430/20.06.2008, intimata a argumentat motivul reluării inspecției fiscale pentru perioada anilor 2003,2003 și 2005, respectiv împrejurarea că, la data efectuării primului raport, reclamanta nu a pus la dispoziția organului de control autorizația de construire nr. 171/17.05.2002.
Însă, în condițiile în care nu s-a făcut nici o referire nici chiar la momentul emiterii dispoziției arătate, la modul în care organul de inspecție fiscală a luat cunoștință de autorizația de construire în baza căreia s-a reluat inspecția fiscală pentru o anumită perioadă, instanța este în imposibilitate de a examina încadrarea faptului invocat de recurentă în cele două situații de excepție arătate la alin. 3 al art. 105, care pot justifica reluarea inspecției fiscale.
Prin urmare, critica recurentei este nefondată sub aspectul vizând legalitatea reluării inspecției fiscale pentru perioada deja supusă inspecției fiscale în anul 2005.
Hotărârea instanței de fond este, însă, nelegală sub aspectul anulării integrale a raportului de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008 și a deciziei de impunere nr-/30.04.2008, în condițiile în care raportul de inspecție fiscală cuprindea ca perioadă verificată 01.01.2003-31.03.2008, perioadă care se suprapune doar parțial perioadei deja verificate prin raportul de inspecție fiscală nr. 997/08.09.2005, care cuprindea perioada 01.01.2002-30.06.2005.
Față de aceste aspecte, se impune menținerea soluției instanței de fost privind anularea raportului de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008, a deciziei de impunere emise în baza acestuia și a dispoziției nr. 5430/20.06.2008 doar pentru perioada 01.03.2003-30.06.2005, iar pentru restul perioadei supuse verificării prin raportul de inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008, respectiv 01.07.2005-31.03.2008, se impune în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, casarea parțială a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării fondului sub aspectul arătat, dat fiind că instanța a soluționat întreaga cauză doar în temeiul constatării nelegalității actelor administrativ-fiscale arătate, nefiind analizate pe fond susținerile reclamantei vis-a-vis de perioada care nu a făcut obiectul verificării in cadrul primului raport de inspecție fiscală, încheiat în anul 2005.
În consecință, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, se va reduce și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei la fond, pârâta fiind obligată să-i plătească acesteia doar suma de 2504,3 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, precum și onorariul avocațial parțial, iar pentru partea din hotărâre care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cheltuielile de judecată urmează a fi avute în vedere la rejudecare.
Având în vedere culpa procesuală a intimatei, față de soluția de admitere a recursului, nu vor fi acordate acesteia cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de recurent - pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S - S M, P-Ța 25 Octombrie, Județ SM. în contradictoriu cu intimat - pârâtPRIMĂRIA MUNICPIULUI S M - DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE - PRIN PRIMAR- S M, P-Ța 25 Octombrie, Județ S și intimata reclamantă SRL - S M, Str. -, -., Județ S M, împotriva sentinței nr. 445/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează în parte în sensul că:
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe contestația asupra dispoziției nr. 5430/20.06.2008 emisă de Primăria Municipiului S M, Raportului de Inspecție fiscală nr. 577/30.04.2008 și deciziei de impunere nr-/30.04.2008, emise de Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului S M, vizând obligațiile fiscale stabilite pe perioada 01.07.2005 - 31.03.2008, cheltuielile de judecată aferente urmând a fi avute în vedere la rejudecare.
Menține dispozițiile sentinței recurate privind anularea actelor administrativ fiscale arătate vizând obligațiile fiscale aferente perioadei 01.03.2003 - 30.06.2005 și reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care fost obligată pârâta la suma de 2.504,3 RON.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec./27.04.2009
Jud fond
Dact./28.04.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Boța Marilena, Filimon Marcela
