Contestație act administrativ fiscal. Decizia 219/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 219
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D împotriva sentinței nr. 769 din data de 17 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu contestatoarea - -, cu sediul în com.,-, jud. D.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin.1 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la 9 februarie 2010, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 6.03.2009 - - a solicitat anularea deciziei nr. 86/09.2008 și a deciziei nr. l78/16.02.2006, ambele emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, acte administrativ-fiscale apreciate ca nelegale și netemeinice.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că în urma raportului de inspecție fiscală încheiat la 14.02.2006 de către organele de inspecție fiscală din cadrul D, i s-a refuzat rambursarea sumei de 28.533 lei pe motiv că reclamanta nu avea dreptul să factureze lucrări de amenajări interioare preluate de la o altă societate, - SRL și reactualizate în baza unui contract de preluare, deși în spațiul proprietatea reclamantei s-au executat lucrări de amenajare și modernizare, pentru care s-au întocmit devize de lucrări către cealaltă societate ce atestă operațiunile comerciale desfășurate între cele două societăți.
Pârâta Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulate în cauză pe motiv că s-a refuzat rambursarea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată în valoare de 28.533 lei întrucât nu s-a încheiat contract de execuție între reclamantă și - SRL, nefiind astfel stabilită valoarea lucrărilor ce trebuiau executate. S-a mai susținut că lucrările de amenajări în sumă de 178.500 lei facturate de - SRL în anul 2005 nu au fost executate de această societate, în fapt aceasta facturând reactualizarea prețurilor aferente lucrărilor executate în anul 2000 de către - SRL.
După administrarea probelor (înscrisuri și expertiză), instanța de fond a pronunțat sentința nr. 769 din data de 17 noiembrie 2009, prin care a admis acțiunea formulată de contestatoarea - - în contradictoriu cu intimata D, a anulat decizia nr. 86/09.2008 emisă de D și decizia de impunere nr.78/16.02.2006 emisă de D - Activitatea de Inspecție Fiscală, obligând pârâta la plata sumei de 28.533 lei reprezentând și la suma de 37.848 lei penalități de întârziere către reclamantă, precum și la plata sumei de 500 lei - onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în raport de probele administrate, de înscrisurile depuse la dosar și de concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă, că cererea formulată de reclamantă este întemeiată întrucât suma de 28.533 lei reprezentând se datora societății reclamante, întrucât, așa cum rezultă din raportul de expertiză, în suma totală de 535.500 lei calculată pentru perioada 2005- 2007 ca și contravaloare a modernizărilor potrivit facturilor emise de reclamantă în aceeași perioadă, din care 85.500 lei este inclusă și suma de 178.500 lei din care 28.500 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr.-/29.12.2004.
Facturile examinate de expertul contabil au fost emise în baza contractului încheiat la data de 1.03.2004 între reclamantă și - SRL, astfel că plățile cuvenite reclamantei, având o bază legală, urmează au fost acordate acesteia conform raportului de expertiză.
Totodată, pârâta a fost obligată și la plata penalităților de întârziere de 0,15 pe zi eferente sumei de 28.533 lei, calculate pentru perioada 25.01.2006- 15.09.2009 în valoare de 37.848 lei, ținând cont de faptul că societății reclamante i s-au calculat și reținut penalități pentru întârzierea la plata datoriilor, astfel cum a reținut și expertul contabil în raportul depus la dosar.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, în practicaua sentinței intimata-reclamantă solicită obligarea pârâtei și la plata sumei de 33.848 lei, reprezentând penalități de întârziere, dar instanța a obligat pârâta la plata unei sume mai mari, în cuantum de 37.848 lei.
Organele fiscale au respins cererea reclamantei de rambursare a taxei pe valoare adăugată, având în vedere documentele prezentate de intimată și următoarea situație de fapt și de drept:
- nu a fost încheiat contract de execuție/prestări servicii între - SRL și - - Târgoviște, nefiind astfel stabilită valoarea lucrărilor ce urmau a fi executate;
- nu au fost întocmite în anul 2000 (data execuției lucrărilor) situații de lucrări de către - SRL, care trebuiau confirmate de beneficiar (- -), din care ar fi rezultat cheltuielile efectuate aferente lucrărilor de amenajări interioare;
- nu a fost admisă la deducere în sumă de 28.500 lei facturile fiscale nr. -/fără dată (-15922 lei), nr. -/26.12.2005 (-12578 lei), emise de - SRL către - -, întrucât lucrările de amenajări interioare în sumă de - lei (inclusiv ) nu au fost executate de această societate.
În fapt, contravaloarea lucrărilor de amenajări interioare facturate de către - SRL reprezintă reactualizarea în anul 2005 a lucrărilor de amenajări interioare executate în anul 2000 de către - SRL și preluate în baza contractului din 1.03.2004 de către - SRL.
- nu a fost fundamentată suma reactualizată de - lei (inclusiv ), care a fost facturată în anul 2005 de - SRL către - - și înscrisă în contractul din 1.03.2004.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul modificării ei, iar pe fond, respingerea contestației și, pe cale de consecință, menținerea actelor administrativ-fiscale contestate, ca fiind temeinice și legale.
Intimata - - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
A precizat intimata că amenajările efectuate de către - SRL la un spațiu deținut de către - - Târgoviște s-au făcut în baza contractului de închiriere dintre cele 2 firme în anul 2000 în baza unor devize de execuție.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond și-a însușit raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, din care rezultă că între cele 2 firme nu s-a încheiat un contract de execuție în formă clasică, prin care să se stabilească valoarea lucrărilor ce aveau să fie executate, respectiv un proiect și devize de evaluare a lucrărilor. Însă, între cele 2 societăți s-a încheiat un contract, data 30.01.2000, prin care - - închiriază firmei - SRL spațiul proprietatea sa din Târgoviște, str. -, - parter și etaj, iar chiriașa "va efectua reparațiile, amenajările și modernizările pe care le consideră necesaredin fondurile proprii și vor fi efectuate în baza unor devize de lucrări și evidențiate în actele firmei, atât în lei cât și în valută." Așa cum precizează și expertul în răspunsul la obiecțiuni, societatea a prezentat numai contractul și devizele de lucrări în perioada ianuarie-decembrie 2000, fără o altă fundamentare.
Organul de control a ajuns la concluzia că lucrările respective nu au fost executate datorită faptului că unitatea controlată nu a prezentat documente justificative, prevăzute de reglementările financiar-contabile, din care să rezulte consumurile de materiale, manoperă, utilaje, ocazionate de realizarea acestor lucrări și când au fost efectuate: bonuri de consum pentru materiale, documente de plată a drepturilor salariale, situații de lucrări, procese de recepție
În fapt, contravaloarea lucrărilor de amenajări interioare facturate de către - SRL, reprezintă reactualizarea în anul 2005 a lucrărilor de amenajări interioare executate în anul 2000 de către - - și preluate în baza contractului din data de 1.03.2004 de către - SRL. Nu a fost fundamentată suma reactualizată de 178.500 lei (inclusiv ) ce a fost facturată în anul 2005 de - SRL către - - și înscrisă în contractul din data de 1.03.2004.
În anul 2000 nu au fost întocmite situații de lucrări de către - SRL, care trebuiau confirmate de beneficiar (- -), din care ar fi rezultat cheltuielile efectuate aferente lucrărilor de amenajări interioare.
Potrivit art. 145 din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoare adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate și pentru prestări de servicii care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Deducerea de în sumă de 28.500 lei, rezultată din facturile fiscale nr. -/fără dată (-15922 lei), nr. -/26.12.2005 (-12578 lei), emise de - SRL către - -, nu a fost admisă de către organele fiscale întrucât lucrările de amenajări interioare în sumă de - lei (inclusiv ) nu au fost executate de această societate.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamanta să beneficieze de deducere a în sumă de 28.533 lei.
Așa fiind, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința și pe fond va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D împotriva sentinței nr. 769 din data de 17 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu contestatoarea - -, cu sediul în com.,-, jud. D.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5ex./12.02.2010
Dosar fond 1024/-- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
