Contestație act administrativ fiscal. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B împotriva sentinței civile nr. 1172/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-,în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente DGFP A consilier juridic, în reprezentarea celorlalți recurenți se prezintă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea reclamantului intimat, câte un exemplar de pe aceasta comunicându-se cu reprezentantele recurenților, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauze în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurenților Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B - consilier juridic solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de pârâta DGFP A, pune aceleași concluzii de admitere a recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente DGFP A - consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la celelalte recursuri declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale A în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, pune concluzii de admitere a acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 07.05.2009 sub dosar nr- constată că reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ fiscal, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, pentru anularea Deciziei de regularizare a situației nr. 73/5.02.2009, prin care a fost obligat la plata sumelor de 7.742 lei din care 4.725 lei accize, 1.410 lei TVA și 1.607 lei majorări de întârziere și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, pentru anularea Deciziei nr. 278/10.04.2009 de respingere a contestației împotriva decizie de regularizare.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în anul 2005 introdus în țară, în regim de leasing, autoturismul Mercedes Benz, fabricat în anul 2000. Conform dispozițiilor nr. 687/2001, prin nr. 78313/14.09.2005, s-a stabilit valoarea de intrare în țară a autoturismului la 27.680 lei. În data de 16.05.2008 reclamantul arată că a închis operațiunea de import temporar și a achitat taxele vamale de import, aplicate la valoarea de intrare în țară a autoturismului, cu CO A 4 Nr.207/16.05.2008.
Verificând ulterior închiderea operațiunii de leasing, organele de control vamal au procedat la reclacularea drepturilor vamale considerând că greșit stabilirea bazei de impozitate pentru calculul accizei a fost stabilită prin luarea în calcul a valorii de catalog instituită prin 687/2001 și nu prețul efectiv plătit, potrivit contractului de leasing și documentele de derulare a contractului.
Reclamantul mai arată că măsura dispusă de organele de control și recalcularea drepturilor vamale, în baza art. 28, 29 alin. 1 și 3 lit. a din regulamentul CEE nr. 2913/2002 și obligarea lui la plata suplimentară a accizelor, TVA-ului și majorărilor de întârziere prin decizia de regularizare nr. 73/ 05.02.2009, este nelegală pentru că operațiunea de leasing a fost inițiată înainte de aderarea României la UE și încheiată ulterior la data de 16.05.2008. Măsura încalcă dispozițiile punctului 4 alin. 16 din Anexa Va L egii nr. 157/2005 privind Tratatul de aderare a României la UE, Ordinul nr. 84/2007 și art. 161 alin. 16 cod fiscal, potrivit cărora, în cazul în care declarația de plasare a mărfurilor sub regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste taxe se calculează conform reglementărilor în vigoare la data intrării în vigoare a contractului, iar în conformitate cu pct. 37 al art. I din Legea nr. 163/2005, în cazul autoturismelor, introduse în țară, inclusiv cele rulate, baza de impozitare pentru accize este valoarea de intrare la care se adaugă cuantumul taxelor vamale și alte taxe speciale, după caz datorate la momentul închiderii operațiunii de import.
De asemenea, decizia nu ține seama de prevederile art. 208 Cod procedură fiscală și normele de aplicare a acestuia aprobate prin HG 44/2004 care prevăd la punctul 301că în cazul autoturismelor achiziționate în leasing accizele se calculează în funcție de starea autoturismului din momentul introducerii în țară. Poziția tarifară a autoturismului, menționat în declarație, face parte din grupa tarifară 87.03, stabilită conform anexei nr. 3 din nr. 687/2001 și în consecință valoarea de intrare în țară a autoturismului, în cuantum de 27.680 lei, menționată în declarația vamală de import temporar este corectă și legală, și nu există nici un temei legal care să o modifice ulterior.
Prin întâmpinări, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod corect, organele de control că la expirarea termenului de leasing și punerea în liberă circulație a autoturismului, baza de impozitare pentru calculul accizei a fost greși stabilită la valoarea de catalog, conform nr. 687/2001 și nu la valoarea de intrare în țară înscrisă în contractul de leasing, în sumă de 20.172, 41 euro, astfel cum se dispune în art. 2 lit. a rap. la art. 27 alin. 4 din OG nr. 51/1997, 84/2007 și art. 2211cod fiscal.
Prin sentința civilă nr.1172/13.06.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și în consecință a anulat Decizia nr.73/5.02.2009 de regularizare a situației, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Decizia nr. 278/10.04.2009 de soluționare a contestației, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, obligând pârâtele să-i plătească reclamantului 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Reclamantul a introdus în țară, cu declarația vamală nr. I 78313/14.09.2005, în regim de leasing, un autoturism marca Mercedes Benz. Conform autorizației de admitere temporară, reclamantul a solicitat și i s-a aprobat regimul vamal de admitere temporară, iar la expirarea termenului de leasing autoturismul a fost pus în liberă circulație conform declarației vamale CO A4 nr. I 207/16.05.2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 1 din Codul vamal al României, declarația vamală de punere în liberă circulație a fost supusă controlului ulterior, ocazie cu care organele de control au constatat, prin procesul verbal nr. 1226/02.02.2009 că baza de impozitare pentru calcului accizei a fost greșit stabilită prin luarea în calcul a valorii de catalog instituită prin anexa 3 nr. 687/2001 și nu la prețul efectiv plătit, potrivit contractului de leasing și documentele de derulare a lui.
Astfel accizele au fost recalculate la valoarea de intrare în țară a autoturismului înscrisă în contract, de 20.172,41 euro și în consecință reclamantul a fost obligat la plata sumelor arătate în cele ce preced, conform Deciziei de regularizare nr. 73/05.05.2009, emisă de A, din a cărei motivare rezultă că greșit recalcularea drepturilor vamale s-a făcut în baza art. 28, 29 alin 1 și 3 lit. a și art. 78 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului de Instituire a Codului Vamal Comunitar, luându-se în considerare valoarea de catalog instituite prin nr. 687/2001 și nu valoarea de intrare, potrivit contractului de leasing, astfel cum dispune art. 208 din Codul fiscal al României și pct. 301din Normele de aplicare a lui.
Contestația reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâta DGFP a județului A prin Decizia nr. 278/10.04.2009, cu aceeași motivare.
Instanța a reținut însă nelegalitatea acestor acte administrativ fiscale pentru că atât organul vamal emitent al actelor cât și organul de soluționare a contestației făcut o aplicare greșită și trunchiată a actelor normative în cauză.
Prin Legea nr. 157/1995 România a ratificat Tratatul de aderare a Bulgariei și României la UE.
Potrivit art.4 (16) Uniunea vamală din Anexa 5 tratatului de aderare " procedura care reglementează admiterea temporară stabilită de art.84-90 și 137-14 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1003se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:
- în cazul în care cuantumul datoriei vamale se determină pe baza naturii mărfurilor de import, a încadrării lor tarifare, a cantității, a valori în vamă și a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal, iar declarația de plasare a mărfurilor sub acest regim vamal a fost acceptată înainte de data aderării, aceste elemente rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
Ca urmare, în cazul în care declarațiile de plasare a mărfurilor sub regim vamal de admitere temporară au fost acceptate înainte de data aderării, sunt instituite dispoziții speciale aplicabile României, în calitatea sa de nou stat membru.
Aceste dispoziții speciale sunt derogatorii de la procedurile care reglementează admiterea temporară stabilite în art.84-90 și 137-144 din Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 și în art.496-523 și 553-584 din Regulamentul () nr.2454/1993.
În conformitate cu dispozițiile speciale ale pct.4 alin.16 din Anexa 5 Tratatului de aderare, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din legislația aplicabilă în noul stat membru interesat înainte de data aderării.
În funcție de data declarației deplasare a mărfurilor sub regim vamal, de admitere temporară, legislația aplicabilă înainte de data aderării, este după caz, fie Legea nr. 141/1997 în vigoare până la data de 19.06.2006, fie Legea nr. 86/2006.
Cum declarația de plasare sub regimul vamal de admitere temporară pentru autovehicul, a fost acceptată înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 86/2006 Codul Vamal al României iar potrivit art.284 din această lege operațiunile vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a legii, se finalizează potrivit acelor reglementări, elementele pe baza cărora se determină cuantumul datoriei vamale rezultă din Legea nr. 141/1997 în vigoare la data admiterii declarației vamale de admitere temporară.
Potrivit art.122 din Legea nr. 141/1997în cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import.
Ca urmare instanța, a înlăturat susținerea pârâtelor că valoarea datoriei vamale se stabilește conform art.144 din Regulamentul CEE 2913/1992 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar întrucât prin Tratatul de aderare sunt prevăzute dispoziții derogatorii de la art.144.
A accepta punctul de vedere al pârâtelor ar însemna să nu se țină cont de prevederile derogatorii din Tratatul de aderare.
A fost înlăturată și susținerea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor cum că art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu poate fi aplicat pentru că ar cuprinde reglementări contrare legislației europene și că tocmai de aceea a fost adoptată Legea nr.86/2006.
Potrivit art.148(2) din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne,cu respectarea prevederilor tratatuluide aderare.
Ori, art. 122 din Legea nr. 141/1997 nu contravine prevederilor tratatului de aderare care cuprind norme derogatorii făcând trimitere la legea internă în vigoare înainte de aderare.
Este adevărat că la data aderării în vigoare era Codul Vamal al României aprobat prin Legea nr.86/2006, dar prevederile acesteia nu se puteau aplica operațiunilor vamale inițiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare intrării în vigoare a acestui cod, care se finalizează potrivit acelor reglementări.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apreciind că reclamantul nu datorează obligațiile vamale suplimentare instanța, în temeiul art.210 din Cod procedură fiscală și art. 18 din Legea nr.554/2004 a anulat Decizia de regularizare a situației nr.73/05.02.2009 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și Decizia de soluționare a contestației nr.278/10.04.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor B să-i plătească reclamantului 39,3 lei cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și pentru B câr și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Prin recursul declarat de DGFP A se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal în condițiile în care a reținut că pârâtele ar fi invocat aplicabilitatea în speță a Legii 86/2006 și a art. 144 din Regulamentul CE, 2913/1992 întrucât pârâții nu au invocat Legea 86/2006 care nu era în vigoare la momentul introducerii în țară a autoturismului în regim de leasing, respectiv 14.09.2005.
Recurenta arată că pentru această operațiune sunt incidente disp. art. 122 din legea 141/1997 și fiind vorba de autoturisme importate în regim de leasing sunt aplicabile prevederile art.2 lit. a OG 51/1997 privind operațiunile de leasing, prevederi care definesc valoarea de intrare ca reprezentând valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator respectiv costul de achiziție.
Aceste dispoziții se coroborează cu prevederile HG nr.610/2005 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 care la pct.301alin. 2 prevăd că și cota de acciză datorată este cea în vigoare la m momentul plății și se aplică asupra bazei de impozitare formate din valoarea de intrare a autoturismului stabilită la introducerea în țară a acestuia la care se adaugă cuantumul taxelor vamale și alte taxe speciale datorate la momentul încheierii regimului vamal.
Soluția este confirmată și prin apariția Ordinului MFP nr. 84/2007 în care s-a stabilit că pentru autoturismele introduse în România pe baza unor contracte de leasing inițiate înainte de data aderării, 01.01.2007 și a căror încheiere se va realiza după această dată în speță, 16.05.2008, se vor datora bugetului de stat accize calculate la nivelul valorii din contractul de leasing.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041pc.
Prin recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și pentru B câr și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate și nelegale.
Se arată astfel că hotărârea judecătorească pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât a procedat la anularea actelor administrativ vamale emise în speță, în condițiile în care acestea au luat în considerare ca și bază de impozitate pentru calculul accizei, prețul efectiv plătit potrivit contractului de leasing așa cum prevede Ordinul ANAF Nr.84/2007 coroborat cu art. 2211Cod fiscal și pct. 301alin. 2 HG 610/2005 iar nu valoarea de catalog instituită prin 687/2001.
În drept sau invocat disp.ar.299 și următoarele
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe arătând că, cota de accize trebuia calculată la valoarea în vamă stabilită potrivit Ordinului nr. 687/2001, poziția tarifară a autoturismului fiind 87.03 și ca urmare valoarea de intrare a fost stabilită conform anexei III din Ordinul 687/2001 neexistând nici un temei legal pentru modificarea ulterioară a acestei valori
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041c Cod Penal, Curtea reține că recursurile sunt neîntemeiate după cum urmează:
Prin decizia de regularizare a situației nr. 73/5.02.2009 emisă de autoritățile vamale s-a procedat la recalcularea cotei de accize datorate de reclamant pentru autoturismul marca mercedez benz an fabricație 2002 introdus în țară în regim de leasing cu Nr. 78313/14.09.2005 prin modificarea bazei de impunere a accizei stabilindu-se că, valoarea de catalog instituită prin Nr. 687/2001 nu poate fi luată în considerare la stabilirea bazei de impozitare, câtă vreme erau incidente dispozițiile cuprinse la pct.301HG 44/2004 coroborat cu art. 208 Cod fiscal, care stabileau că baza de impozitare se calculează în funcție de valoarea de intrare a autoturismului definită conf. OH nr. 51/1997.
Curtea observă astfel că, această stare de fapt nu a fost contestată de nici una dintre părți, toate părțile invocând în speță incidența dispozițiilor cuprinse în Legea 141/1997 întrucât este vorba de mărfuri aflate în regim de admitere temporară, caz în care elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import. Părțile sunt de asemenea de acord că reclamantul datorează cota de acciză și care este cea în vigoare la momentul plății aferentă stării autoturismului la momentul introducerii acestuia în țară, dar există neconcordanță între reclamant și autoritățile vamale și fiscale asupra a ceea ce reprezintă baza de impozitare pentru aplicarea accizei. Astfel reclamantul susține că baza de impozitare o reprezintă valoarea în vama așa cum este ea reglementată de 687/2001 iar, organele vamali și respectiv cele fiscale apreciază ca baza de impozitare o reprezintă valoarea de intrare a autoturismului valoare de intrare definită de art. 2 lit. a OG 51/1997 dispoziție coroborată cu pct. 301alin. 2 din HG 44/2004. mai invocat totodată prevederile 84/2007 și art. 2211Cod fiscal.
Curtea reține că, potrivit 84/2007 pentru aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxei vamale, TVA și accizelor datorate în vamă, în cazul operațiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării, în anexa Iaa cestui ordin se stabilește la punctul 1-IV că pentru mărfurile comunitare ce fac obiectul operațiunilor de leasing conf. art. 27 alin, 1 și 2 din OG 51/1997 se datorează accize conf. art. 2211Cod fiscal iar potrivit acestui din urmă articol nivelul accizelor este cel în vigoare la momentul inițierii contractului de leasing. În condițiile în care în speță nu se contestă cota de acciză datorată ci baza de impunere în funcție de care a fost calculată aceasta, Curtea constată că dispozițiile astfel invocate de recurenți nu sunt în sprijinul soluției înaintate de aceștia privind baza de impunere.
Întrucât aceste dispoziții reglementează exclusiv obligația de plată a accizei la cota stabilită prin acte normative în vigoare în momentul inițierii contractului de leasing și nu stabilesc dacă baza de impunere o constituie valoarea în vamă a autoturismului conform 687/2001 sau valoarea de intrare stabilită conform OG 51/1997 coroborat cu oct. 301alin. 2 din HG 44/2004.
Sub acest din urmă aspect instanța apreciază că acciza datorată se calculează la nivelul valorii în vamă stabilită prin 687/2001 ale cărui prevederi erau pe deplin aplicabile înainte de data aderării României la UE, care reprezintă și valoarea stabilită la introducerea în țară a autoturismului conf. dispozițiilor cuprinse la pct. 301HG 44/2004.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 alin 1 teza a -II p,c reținând că nu există un motiv de modificare sau de casare a hotărârii recurate, hotărârea fiind analizată și din perspectiva art. 3041.pc, Curtea va respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr. 1172/13.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.MB - 25.01.2010
Tehnored LM- 25.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
