Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2220/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2220
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
**********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței nr. 1717 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata M - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009, care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1717 din 20.10.2008 Tribunalul Mehedinția respins contestația formulata de reclamanta - SRL în contradictoriu cu parata Direcția Generala a Finanțelor Publice
În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr.17/29.06.2007 DGFP Mar espins contestația formulată pentru suma totala de 277.196 lei de - SRL înregistrată sub nr.11590/2007, ca fiind neîntemeiată pentru suma de 114.086 lei reprezentând impozit pe profit și pentru suma de 124.423 lei reprezentând majorări de întârziere și ca nemotivată pentru suma de 23.085 lei reprezentând TVA și suma de 15.602 lei reprezentând accesoriile legale aferente acesteia, stabilite prin deciziile de impunere nr.182 si 183 emise la data de 28.02.2007 în baza raportului de inspecție fiscala nr.5370/28.02.2007.
Reclamanta - SRL a contestat această decizie susținând, în esență, că în mod greșit organele fiscale nu au considerat deductibile cheltuielile de consultanță efectuate în baza contractului de consultanță cu - SRL și a planului de afaceri și au luat în considerare factura storno emisă de - & CO SRL, factură ce nu i-a fost comunicată și care a fost emisă la o dată la care nu mai era proprietara terenului din localitatea de la cumpărat de la - & CO SRL ceea ce a determinat o creșterea a profitului și implicit a impozitului pe profit pe anii 2004-2005, fiind calculată diferența de 114.086 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere în suma de 124.423 lei.
Potrivit art.21 al.4 lit. m din Codul fiscal prevede că nu sunt deductibile cheltuielile cu serviciile de management,consultanța, asistența sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Art. 48 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management,consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: serviciile să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestări, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natura să se facă pe toata durata de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectiva a serviciilor se justifica prin:situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piața sau orice alte materiale corespunzătoare;contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
În baza contractului de prestări servicii de consultanță încheiat la data de 28.09.2004 între - SRL în calitate de prestator reprezentată de și - SRL în calitate de beneficiar al cărei împuternicit actual este, - SRL a înregistrat în contabilitate în contul 628 "alte cheltuieli de servicii executate de terți" factura externă nr.33/31.12.2004 emisă de - SRL în cuantum de 121.200 lei.
Acest contract nu cuprinde date referitoare la prestări, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului și nici nu se justifică prestarea efectivă a serviciilor prin:situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piața sau orice alte materiale corespunzătoare, astfel că nu pot fi deduse cheltuielile cu serviciile de consultanță în temeiul acestui contract deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.21 al.4 lit.m Codul fiscal.
De asemenea, în evidenta contabilă a - SRL în debitul contului 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți" a fost înregistrata și suma de 87.438 lei reprezentând cheltuieli la factura fiscala seria - - nr.-/12.2005 emisă de către - SRL M (al cărui administrator este ) pentru planul de afaceri, deși această societate nu a prezentat documente care să justifice prestarea efectiva a serviciilor( situații de lucru, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate pentru anul 2005, de piața, etc.) astfel că în mod corect organele de inspecție fiscală au reținut că nu pot fi deduse deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.21 al.4 lit. m Codul fiscal.
de fezabilitate pentru anii de producție 2007-2008 nu poate fi luat în considerare deoarece nu s-a dovedit că acesta a fost efectuat în cursul anului 2005.
Nici înscrisurile depuse de reclamantă la termenul de judecată din 13.10.2008 nu pot fi luate în considerare întrucât acestea nu au fost prezentate la momentul inspecției efectuate de organele fiscale, nu au fost anexate contestației depuse la DGFP M, nu au fost atașate nici cererii de chemare în judecată sau depuse în instanță, deși cauza a fost pe rol timp de un an, nu s-a dovedit că au fost predate expertului contabil desemnat în cauză, acestea fiind întocmite pro causa, administratorul - SRL, administratorul - SRL și împuternicitul actual al - SRL care a reprezentat societatea la efectuarea inspecției fiscale fiind una și aceeași persoană, respectiv.
Reclamanta a cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu - & CO SRL T teren agricol în localitatea de la in valoare de 4.087.355 lei( din care TVA in cuantum de 652.603 lei) și, deși la acea data - SRL nu era înregistrata la organele fiscale ca plătitoare de TVA și nu avea dreptul de deducere de TVA de pe documentele de achiziție, a înregistrat in contul 2111 "terenuri" doar valoarea fără TVA, respectiv suma de 3.434.752 lei, iar suma de 652.603 lei a fost înregistrată în contul 4426 "TVA deductibila",cu toate că ar fi fost corect să se regăsească în valoarea imobilizărilor( contul 4111 "terenuri").
Pentru terenul vândut - & CO SRL a emis facturi în avans în suma de 1.779.913 lei pe care le-a stornat din factura fiscala seria - nr.-/22.11.2004, dar în evidența - SRL obligația către furnizor înregistrata în facturile de avans nu a fost diminuată cu acesta sumă, ci cu suma de 407.500 lei mai puțin, mărind incorect valoarea de înregistrare a achiziției.
În urma controlului încrucișat cu DGFP la verificarea efectuată la - &CO SRL s-a constatat că a fost emisă și înregistrată de către aceasta factura fiscală seria - - nr.-/07.03.2005 reprezentând stornare vânzare teren agricol de la, pentru suma de 680.860 lei, factură care la - SRL nu se regăsește înregistrată în evidența contabilă ca diminuare a valorii terenului.
În evidenta contabilă a - SRL în luna august 2005 s-au înregistrat cheltuieli cu costul activelor imobilizate vândute (terenul din localitatea de la ) în suma de 4.060.468 lei.
În baza constatărilor efectuate s-a reconstituit modul de înregistrare a valorii terenului achiziționat de la - & CO SRL și vândut către - SRL, așa cum este prezentat in situația comparativa a înregistrărilor efectuate de societate și a înregistrărilor corecte pe baza documentelor existente din care rezultă că la data vânzării, față de costul de achiziție de 4.060.468 lei stabilit de societate, în urma controlului a rezultat un cost al achiziției de 3.624.711 lei, deci mai mic cu suma de 435.757 lei.
Ca urmare, față de cheltuielile înregistrate și declarate de societate s-au stabilit următoarele diferențe:+3.624.711 lei pentru anul 2005(cheltuieli aferente activelor vândute in luna martie 2005); - 4.060.468 lei pentru anul 2005 (cheltuieli aferente activelor vândute evidențiate eronat în luna august 2005).
Conform procesului verbal încheiat de DGFP T factura storno nr.- a fost întocmit de - & CO SRL la data de 07.03.2005 în valoare de 680.860 lei inclusiv TVA și putea fi înregistrată de către - SRL în contabilitate având în vedere că vânzarea terenului către - SRL s-a făcut ulterior acestei date, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1247/08.03.2005 de BNP Asociați, neînregistrarea acestei facturi ducând la calcularea impozitului pe profit în mod eronat.
Având în vedere cele anterior expuse, precum și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauza s-a reținut că nu se justifică anularea deciziei nr.17/29.06.2007 a DGFP M, motiv pentru care contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză contestatoarea - SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului contestatoarea a susținut că instanța de fond a ignorat argumentele aduse de societate în susținerea contestației, precum și punctul de vedere al expertului care a efectuat expertiza contabilă.
De asemenea, recurenta susține că instanța a constatat în mod greșit că nu se justifică anularea deciziei nr. 17/2007 emisă de DGFP M, deși expertiza efectuată nu a lămurit decât parțial situația fiscală a societății privind calculul impozitului pe profit.
La 12.03.2009 intimata pârâtă DGFP a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Intimata pârâtă apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, exercitând un control riguros asupra întregii cauze.
Intimata menționează de asemenea că expertiza contabilă efectuată în cauză la solicitarea chiar a recurentei reclamant a stabilit că actele administrativ fiscale sunt legale, în sensul că cheltuielile înregistrate de reclamantă nu sunt deductibile fiscal, iar documentele prezentate de către aceasta nu sunt documente justificative în sensul legal.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin decizia contestată în cauză nr. 17/29.06.2007 emisă de DGFP M s-a respins contestația reclamantei - SRL O pentru suma totală de 277.196 lei ca neîntemeiată, sumă ce reprezintă impozit pe profit, majorări de întârziere aferente, TVA și accesoriile aferente.
Susținerile recurentei reclamante, în sensul că nu au fost analizate de către instanța de fond toate argumentele juridice invocate nu pot fi reținute.
Astfel, conform dispoz. art. 21 alin. 4 Cod fiscal nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Conform art. 48 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a deduce cheltuielile cu prestările de servicii trebuie îndeplinite cumulativ serie de condiții, respectiv serviciile să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract, care să cuprindă date referitoare la prestări, termene, precizarea serviciilor prestate, tarifele percepute, valoarea totală a contractului.
Motivele invocate de recurentă în sensul că hotărârea atacată se bazează exclusiv pe expertiza contabilă întocmită nu pot fi reținute, deoarece la adoptarea soluției instanța avut în vedere prevederile legale mai sus arătate, concluzionând în mod corect că cheltuielile efectuate pe baza contractului de prestări servicii de consultanță, încheiat la 28.09.2004 nu sunt deductibile fiscal, deoarece nu îndeplinesc condițiile prev. de art. 48 din HG nr. 44/2004 citat mai sus.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între recurentă și - SRL nu poate fi de asemenea primit.
Instanța de fond a reținut corect că reclamanta, nefiind înregistrată ca plătitoare de TVA nu avea dreptul de deducere de TVA de pe documentele de achiziție.
Organele fiscale, în urma controlului încrucișat cu DGFP Tac onstatat că, a fost emisă și înregistrată de către societatea vânzătoare cu factura fiscală emisă la 7.03.2005, factură care la recurenta reclamantă nu se regăsește înregistrată în evidența contabilă.
Prin urmare, instanța a reținut corect că în raport de cheltuielile înregistrate și declarare de societate, organele fiscale au stabilit diferențe pentru care în mod corect s-au calculat atât impozitul pe profit și TVA aferente.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod pr.civilă recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței nr. 1717 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata M - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//05.06.2009
Jud. fond A
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
