Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2228/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2228
Ședința publică din data de 17 octombrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T PRIN DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 1201 pronunțată în data de 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - taxă de primă înmatriculare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1201 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Clujs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. T, și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 9.136,73 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
S-au respins restul cererilor.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Taf ost obligată la plata către reclamantă a sumei de 4,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 20.06.2008, tribunalul a respins excepția necompetenței materiale.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, în condițiile în care în prezenta cauză nu se contestă nici un act administrativ emis de această pârâtă, ci se solicită restituirea unei taxe achitate în contul Administrației Finanțelor Publice a mun. T, care are personalitate juridică și poate sta în judecată.
În motivarea soluției pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf, autoturism care era înmatriculat în Germania, stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 9.136,73 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. T cu chitanța seria - nr. -/03.09.2007. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresele nr. 7484/28.02.2008 și 11.600/10.04.2008.
Adresele prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. T și-a manifestat refuzul de a proceda la restituirea taxei de primă înmatriculare nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și nici un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, neputând fi circumscris dispozițiilor acestor acte normative referitoare la anularea actelor administrative, ci eventual poate fi asimilat unui refuz nejustificat al autorității publice. În consecință, cererea reclamantei privind anularea acestor adrese și emiterea unui nou act administrativ va fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei că referitoare la situația de excepție, astfel că nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. În opinia Tribunalului în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre pot stabili diferite taxe sau impozite, fără ca acestea să contravină dispozițiilor comunitare.
De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, întrucât acest act normativ urma să intre în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar taxa de primă înmatriculare este incompatibilă cu dreptul comunitar. S-a motivat că nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și că acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat că este nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. T de a dispune restituirea acesteia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotararii in sensul respingerii in totalitate a actiunii formulata de catre reclamanta-intimata.
În motivarea recursului s-a arătat că dispozitiile art. 2141si urmatoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana care prevede ca "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare".
Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comuni tare.
Recurenta susține că taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa pe prima inmatriculare) nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale, ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in Romania, indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (,. etc). precum si cel mai important autoturismelor noi din productia nationala a Romaniei.
Mai mult, odata cu intrarea in vigoare a nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (01.07.2008), precum si a nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, actiunea reclamantei este inadmisibila, in conditiile in care aceste acte normative reglementeaza modalitatea in care taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007-30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de buna voie de catre organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Se mai susține că in cuprinsul art. IV din nr.HG686/2008 denumitRestituirea sumelor reprezentand diferente de taxe platitesunt mentionate in mod expres documentele pe care contribuabilul trebuie sa le anexeze la cererea pe care o depune la organul fiscal competent, in speta Administratia Finantelor Publice a Municipiului
În opinia recurentei este imposibilă analizarea pe fond actiunii, aceasta derivând din împrejurarea abrogarii exprese prin art.14 alin.2 din OUG nr.50/2008 a textelor legale in temeiul carora reclamantul solicita restituirea taxei achitate respectiv, prevederile art.2l41-2143din Legea 571/2000 privind Codul fiscal, actiunea reclamantei fiind lipsită de fundament legal și implicit de cauză, elemente esențiale prevăzute în mod expres la art.112 pct 2 litera d) din Codul d e procedura civila.
In consecinta, recurenta, in bazaprincipiului aplicarii imediate a legii noi,solicită să se constate incidenta dispozitiilor nr.OUG 50/2008.
S-a mai arătat că in spetanu este incident principul tempus regit actumintrucat, situatia juridica conflictuala nu s-a consumat inainte de intrarea in vigoare a noul act normativ iar, in cuprinsul acestui a se regasesc dispozitii exprese privind restituirea taxei achitate de contribuabili inainte de intrarea in vigoare a acestuia respectiv, in perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008.
În susținerea motivelor de recurs se invocă și nr.5.899/26.06.2008 transmisa de Reprezentanta a Romaniei de pe langa Uniunea Europeana-, în care se arata ca expertul DG Tam entionat ca prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene in data de 25 iunie 2008 (forma care de altfel a fost aprobata de Guvernul României) este conform cu criteriile europene.
Curtea analizând recursul declarat, cu majoritate de voturi, reține că acesta este nefondat.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cu majoritate de voturi recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T PRIN DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr.1201 din data de 20.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Opinie separată
Opinia separată a fost în sensul admiterii recursului, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Chiar în lipsa unui principiu consființit expres prin lege, din interpretarea unor dispoziții ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și din anumite definiții formulate de art. 2 al aceluiași act normativ, se desprinde concluzia că acțiunea în contencios administrativ poate fi soluționată numai pe baza normelor legale în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, fără ca instanța de contencios administrativ să poată să confere unei legi putere retroactivă sau ultractivă.
Iată definițiile în discuție:
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere -exprimarea explicita, cu exces de putere,a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelorcompetentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor si libertăților cetățenilor;
o) drept vătămat - oricedrept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.
În speță, instanța a examinat un text legal abrogat, pe care l-a apreciat ca nevalabil, ceea ce înseamnă un exces de putere judecătorească clasic.
În plus, nu a luat în considerare că statul s-a angajat să ramburseze pro parte sumele în discuție, iar pentru această parte achitată benevol nu există interesul de a acționa al reclamantului.
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
