Contestație act administrativ fiscal. Sentința 223/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.03.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.223
Ședința publică din 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - Italiana SA împotriva pârâților Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că au fost depuse la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheiere de ședință din 16.09.2008, când s-a amânat pronunțarea pentru acest termen și care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea precizată reclamanta - Italiana SA a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Agenția Națională de Administrare Fiscală B solicitând să se anuleze decizia de impunere fiscală nr. 444/2.08.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr. 2147/1.VIII.2007 emise de pârâta I și decizia nr. 307/6.XI.2007 emisă de pârâta II, să se anuleze stabilit suplimentar pe seama sa în cuantum de 451.219 lei, cu dobânzi și penalități aferente și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că a fost supusă unei inspecții fiscale din cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiectiv verificarea soldului negativ de din decontul cu opțiune de rambursare aferent lunii septembrie 2006, în urma căreia s-a stabilit suplimentar în sumă de 451.219 lei, pentru motivul ca din Raportul de inspecție fiscală anterior înregistrat la. T sub nr. 1109/09.03.2006, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 126/13.03.2006 emisă de organul fiscal, s-a stabilit o diferență de colectată în sumă de 451.219 lei. Inspectorii fiscali au constatat că în urma primirii deciziei de impunere nr. 126/13.03.2006, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă măsurile înscrise în decizia de impunere nr. 126/13.03.2006 prin întocmirea articolelor contabile 473=4424 și 4424=4473 cu suma de 451.219 lei, inspectorii fiscali ajungând la concluzia că prin aceste note contabile nu s-a evidențiat colectată stabilită suplimentar în sumă de 451.219 lei, a rămas în soldul contului 4424- de recuperat, așadar inspectorii fiscali au constatat că colectată suplimentar prin decizia de impunere nr. 126/13.03.2006 în sumă de 451.219 lei nu a fost evidențiată de societate. De asemenea, au mai constatat că în luna martie 2006 ar fi repus în mod eronat a doua oară suma de 451.219 lei în decontul aferent lunii martie 2006, fără a avea la bază documentele justificative.
În baza Raportului de inspecție fiscală anterior înregistrat la.F T sub nr. 1109/09.03.2006 s-a emis decizia de impunere nr. 126/13.03.2006, care la. prevede suma de 454.432 lei, care include și suma de 451.219 lei, sumă care a fost respinsă la rambursare.
În timpul controlului s-a întocmit Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 93/06.03.2006, încheiat cu - Deea SRL și totodată s-a emis factura -/06.03.2006 în sumă totală de 3.470.472,76 lei din care 554.109,09 lei și totodată a preluat în decontul lunii martie 2006, ca deductibil suma de 451.219 lei, considerând că s-a îndeplinit condiția stabilită în Raportul de inspecție nr. 1109/09.03.2006, în sensul că a colectat suma prevăzută în raport, și în plus suma de 102.890 lei, rezultată din factura nr. -/06.03.2006.
Afirmațiile inspectorilor din decizia de impunere nr. 444/02.0.2007 sunt lipsite de temei real și dovedesc superficialitatea cu care s-a efectuat controlul, deoarece raportul de inspecție fiscală anterior înregistrat la. T sub nr. 1109/09.03.2006 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 126/13.03.2006 nu rezultă măsuri de îndeplinit de societate, neemițându-se nici o decizie de măsuri, interpretarea inspectorilor că decizia de impunere prevede măsuri de îndeplinit este lipsită de temei real în condițiile în care în Raport se menționează doar că: organul de control până la emiterea facturii de vânzare a investiției către - SRL A stabilește un de colectat în sumă de 451.219 lei, nerezultând nici o măsură de îndeplinit de către societate.
În ceea ce privește afirmația că: "prin aceste note contabile nu s-a evidențiat colectată stabilită suplimentar în cuantum de 451.219 lei, cea de a doua notă contabilă anulând-o pe prima, iar suma de 451.219 lei a rămas în soldul contului 4424- de recuperat, în concluzie, colectată stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr. 126/13.03.2006 în sumă de 451.219 lei nu a fost evidențiată de societate", este neîntemeiată în condițiile în care prin emiterea facturii nr. -/06.03.2006 în sumă totală de 3.470.472,76 lei din care 554.109,09 lei, societatea a colectat în luna martie 2006 suma de 451.219 lei, deci în plus suma de 102.890 lei, totodată debitându-se și fișa de plătitor cu suma de 451.219 lei.
În condițiile arătate nu era necesar să colecteze prin nota contabilă, dacă a cuprins factura în jurnalul de vânzări aferent lunii martie 2006.
Soluția dată de inspectori, în sensul că ar fi trebuit să înregistreze în decontul de aferent lunii martie 2006, la. colectată doar suma de 102.890 lei, fără să înregistreze vreo sumă la. deductibilă este imposibilă, deoarece reclamanta în luna martie 2006 emis factura nr. -/06.03.2006 în sumă totală de 3.470.472,76 lei din care 554.109,09 lei și trebuia să înregistreze în jurnalul de vânzări și în decontul de întreaga sumă și nu doar suma de 102.890 lei, în caz contrar reclamanta ar fi încălcat prevederile legale. În aceste condiții a fost obligată să preia la. deductibilă și suma nededusă de 451.219 lei, fiind anulată suma prin debitarea fișei de plătitor.
Nu corespund realității afirmațiile inspectorilor fiscali că nu a dus la îndeplinire în totalitate măsurile dispuse prin decizia de impunere nr. 126.13.03.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pentru că la sfârșitul lunii decembrie 2005 se aflau pe stoc investiții în curs, iar în contul lucrări și serviciu executate pentru terți în valoare totală de 4.778.196 lei, potrivit fișelor de inventariere întocmite din care valoarea de 2.374.835 lei reprezintă hala construcții din prefabricate corp B, aflată pe proprietatea - Deea SRL A, care nu a fost vândută până la sfârșitul luni decembrie 2005, transferul dreptului de proprietate urmând a se realiza conform Contractului 215/23.06.2003 punctul 6 al.2, având în vedere că termenul de plată este de 24 de luni de la montarea prefabricatelor a fiecărui corp de clădire. Având în vedere că beneficiarul lucrării este - Deea SRL A, avea obligația emiterii facturii fiscale odată cu livrarea bunului respectiv, conform art. 155 al.2 din Legea nr. 571/2003 modificată și completată privind Codul d e procedură fiscală și punctul 59 al.2 Titlul 6 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 modificată care stipulează că: ". Prestările de serviciu decontate pe bază de situați de lucrări, cum sunt cele de construcții-montaj, data efectuării prestării de serviciu se consideră data acceptării de către beneficiar a situaților de lucrări. Pentru prestările de servicii prestatorii sunt obligați să emită facturi fiscale până cel târziu la finele lunii în care prestarea a fost executată".
Factura fiscală nr. -/06.03.2006 atestă transferul dreptului de proprietate a imobilului, adică vânzarea efectivă a imobilului, de la reclamantă către - Deea SRL, în luna martie 2006 și mai arată că factura emisă a fost înregistrată în evidența contabilă aferentă lunii martie 2006 precum și în evidența operativă a, jurnalul de vânzări aferent lunii martie 2006. Vânzarea bunului imobil s-a produs odată cu emiterea facturii fiscale -/06.03.2006, când reclamanta a procedat conform prevederilor art. 150 al.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată, care prevede că: "orice persoană care înscrie pe o factură sau orice alt document care servește ca factură este obligată la plata acesteia", înregistrând în evidența contabilă, cea operativă a și declarând situația reală în decontul de. În timpul controlului s-a întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 93/06.03.2006 încheiat cu Deea SRL și totodată s-a emis factura fiscală nr. -/06.03.2006 în sumă totală de 3.470.472, 76 lei, din care în sumă de 554.109,09 lei. Prin emiterea facturii, reclamanta a colectat în luna martie 2006, în timpul controlului, și a declarat în decontul lunii martie înregistrat la T nr. 11916/20.04.2006, -ul colectat, împrejurare din care rezultă că reclamanta a îndeplinit anterior emiterii deciziei de impunere 126/13.03.2006 voluntar condiția stabilită în această decizie de impunere, în sensul că a colectat suma prevăzută în aceasta și în plus suma de 102.890 lei, conform facturii.
Decizia de impunere nr. 126/13.03.2006 este ulterioară emiterii facturii fiscale nr. -/06.03.2006, prin care a fost deja colectat -ul menționat în decizia de impunere indicată, astfel că și-a îndeplinit obligațiile înainte de emiterea deciziei de impunere 126/13.03.2006.
În Raportul de inspecție fiscală atacat se menționează că a înregistrat eronat deductibil în sumă de 451.219 lei, deoarece această sumă a fost respinsă la rambursare prin Decizia de impunere nr. 126/13.03.2006 emisă de organul de inspecție fiscală. Se omite însă faptul că prin decizia de impunere nr. 126/13.03.2006, în fapt organul fiscal a declarat -ul în urmă de 451.219 lei ca obligație suplimentar stabilită, adică colectat, lucru care în evidența fiscală a fost înregistrat ca un debit, adică o obligație datorată bugetului de stat.
Pe perioada verificată, conform Raportului de Inspecție fiscală nr.2147/01.08.2007 ar fi trebuit ca organul de inspecție fiscală să fi constatat faptul că a emis factura fiscală nr. -/06.03.2006, în sumă totală de 3.470.472,76 lei din care în sumă de 554.- lei. Suma reprezentând -ul aferent acestei facturi (554.109,09 lei) se compune din suma de 451.219 lei (suma reprezentând colectat de organul de inspecție fiscală cu ocazia efectuării controlului, prin decizia de impunere nr. 126/13.03.2006) și suma de 102.890 lei ce reprezintă diferența rezultată din aplicarea cotei de 19% la valoarea de vânzare a bunului. Societatea a evidențiat acest fapt atât în contabilitatea societății cât și în decontul de aferent lunii martie 2006, decont care face obiectul verificării din Raportul de Inspecție Fiscală nr. 2147/01.08.2007.
În temeiul art. 145, alin. 3, lit. a și art. 145 (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată: "dreptul la deducere ia naștere în momentul în care devine eligibilă și dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile" temei legal îndeplinit de societatea reclamantă.
Reclamanta solicită să se constate faptul că în evidența condusă de organul fiscal apare o dublă înregistrare a -ului colectat în sumă de 451.219 lei, atât prin Decizia de impunere nr. 126/13.03.2006, cât și prin declararea ei de către reclamantă în decontul de aferent lunii martie depus la organul fiscal și înregistrat la T cu nr.11916/20.04.2006 la poziția "1-livrări de bunuri prestări de servicii în țară cota de 19%, coloana 2 ".
Pentru anularea acestui aspect din evidența fiscală (colectarea dublă a -ului) și având în vedere relația aritmetică de calcul a obligației față/de la bugetul de stat a ( colectată - deductibilă), a evidențiat la poziția deductibil, suma de 451.219 lei, sumă de care nu a beneficiat, nici ca urmare a Raportului de Inspecție Fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Activitatea de Inspecție Fiscală cu nr. 1109/09.03.2006, și a Deciziei de impunere nr. 126/13.03.2006, dar nici ca urmare a Raportului de Inspecție Fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Activitatea de Inspecție Fiscală cu nr. 2147/01.08.2007.
Urmare a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 1109/9.III.2006, reclamanta susține nu numai că nu a beneficiat la rambursare de suma solicitată, pentru că aceasta a fost diminuată cu -ul stabilit prin Decizia de impunere nr. 126/13.03.2006, dar acesta a fost și evidențiat ca obligație de plată suplimentară în evidența fiscală a T - T, evidența pe plătitor.
Evidența fiscală a Tc are este condusă de inspectorii angajați ai instituției pe baza declarațiilor obligatorii depuse de societățile comerciale pe de o parte și a deciziilor de impunere, titluri de creanță întocmite ca urmare a inspecțiilor fiscale. Evidența fiscală a Te vidențiază obligațiile către/de la bugetul consolidat al statului constituite de societate și declarate, la care sunt adăugate obligații (debite) suplimentare stabilite ca urmare a inspecțiilor fiscale.
Pe de altă parte evidența contabilă este condusă în compartimente specializate în cadrul societății, este condusă de societate cronologic, pe baza documentelor fiscale și evidențiază obligați constituite de societate precum și debitele suplimentare stabilite în urma inspecțiilor fiscale înregistrate.
între evidența contabilă și evidența fiscală a Tc onstă în obligația societății de a declara obligațiile constituite și înregistrate în evidența contabilă pe baza documentelor fiscale, prin declarații sau decontul de, care sunt înregistrate în evidențele fiscale, dar fără a cuprinde în aceste declarații, obligații (debite) suplimentare stabilite ca urmare a inspecțiilor fiscale.
În situația în care prin declarația depusă, în mod eronat societatea declară și debitele suplimentare stabilite în urma inspecțiilor fiscale, evidența fiscală a Tc onține înregistrări duble referitoare la debitele suplimentare stabilite, a conchis reclamanta.
Prin întâmpinare pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, au cerut respingerea acțiunii ca nefondată pentru că reclamanta nu poate beneficia de rambursarea sumei de 451.219 lei reprezentând, pentru că, așa cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală nr. 2147/1.VIII.2008, aceasta nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr. 126/13.03.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, anterioară deciziei de impunere nr. 444/02.08.2007, contestată în prezenta cauză, și a repus suma de 451.219 lei în decontul de aferent lunii martie 2006 la rubrica deductibilă și în jurnalul de cumpărări aferent lunii martie 2006 fără a avea documente justificative, așa cum se prevede la art.6 al.1 din Legea nr. 82/1991 republicată.
Suma de 451.219 lei a fost respinsă la rambursare prin decizia de impunere anterioară, nr. 126/13.03.2006, emisă de organele fiscale, și întrucât societatea nu a făcut contestația împotriva acestei decizii de impunere în termen de 30 de zile de la comunicare, s-a constatat că societatea a fost de acord cu sumele stabilite suplimentar.
Astfel, organele de inspecție fiscală au stabilit că influența fiscală, în ceea ce privește operațiunea de mai sus, rezidă din deducerea în mod eronat de către societate a unei în luna martie 2006 în sumă de 451.219 lei, care nu este aferentă unor operațiuni taxabile, așa cum se prevede la art. 145 al.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, în forma valabilă în perioada verificată.
Pentru nedeductibilă, în sumă de 451.219 lei, organele de inspecție fiscală au procedat la calculul majorărilor de întârziere în perioada martie 2006- septembrie 2005, întrucât la recalcularea -ului cu suma de 451.219 lei, în perioada amintită, a rezultat în realitate la finele fiecărei luni de plată, iar nu de rambursat.
Majorările de întârziere au fost calculate conform prevederilor art. 116 din OG nr. 92/2003 republicată și sunt în sumă de 54.071 lei.
Ca urmare a verificării perioadei 01.01.2006-30.09.2006, perioada în care societatea a solicitat rambursarea conform soldului sumei negative a s-a stabilit: solicitat la rambursare în sumă de 1.256.389 lei; respins la rambursare în sumă de 451.219 lei; aprobat la rambursare în sumă de 805.170 lei.
Succesiunea faptelor constatate prin Raportul de inspecție fiscală atacat evidențiază că în septembrie 2005, reclamanta a dedus în sumă de 334.115 lei, aferentă facturii de avans emisă de antreprenorul (constructor) - " " SA pentru o investiție imobiliară (construcții) efectuată de către societatea contestatoare, care a fost aprobat la rambursare, aspecte reținute prin Raportul de inspecție fiscală nr. 7045/23.11.2005, prin care s-a verificat rambursarea aferentă perioadei 01.05.2005-30.09.2005.
În luna octombrie 2005 societatea a dedus și în sumă de 117.104 lei, care de asemenea a fost aprobat la rambursare, în baza facturii fiscale seria - nr. -/31.10.2005, în valoare totală de 2.374.835 lei din care în sumă de 451.219 lei, factură emisă de - " " SA prin care s-a stornat avansul cu aferent în sumă de 334.115 lei.
Ca urmare, rezultă că în cursul anului 2005, pentru investiția imobiliară (construcții), societatea contestatoare a dedus în sumă totală de 451.219 lei.
În cursul anului 2006, prin decizia de impunere anterioară nr. 126/13.03.2006 emisă în baza din data de 07.03.2006, înregistrat sub nr. 1.109/09.03.2006,care a avut ca obiect soluționarea cererii de rambursare a soldului negativ de aferent lunii noiembrie și decembrie 2005, organele de inspecție fiscală au stabilit o diferență de colectat în sumă de 451.219 lei, aferentă aceleiași investiții imobiliare (construcții) efectuată de către societatea contestatoare și pentru care antreprenor (constructor) este - " " SA și pe cale de consecință au respins la rambursare în sumă de 451.219 lei.
În baza acestui titlu de creanță reclamanta a înregistrat în evidența contabilă diferența de colectată pentru următoarele articole contabile: 473 "operațiuni în curs de lămurire"= 4424 " de recuperat" și în sumă de 451.21.9 lei; 4424 " de recuperat"=473 "Operațiuni în curs de lămurire" cu aceeași sumă de 451.219 lei.
Ca urmare, în realitate, prin această notă contabilă nu s-a evidențiat colectată suplimentar în sumă de 451.219 lei, întrucât cea de a doua notă contabilă a anulat-o pe prima, iar suma de 451.219 lei a rămas în soldul contului 4424 " de recuperat".
Totodată arată că societatea a dus la îndeplinire doar parțial măsurile lăsate prin Decizia de impunere nr. 126/31.03.2006, respectiv doar pentru suma de 3.213 lei, în timp ce colectat suplimentar în sumă de 451.219 lei nu a fost evidențiat de societate în contabilitate.
La data de 06.03.2006 societatea contestatoare - " Italiana" SA a vândut investiția imobiliară către beneficiarul - SRL A emițând în acest sens factura fiscală nr. -/06.03.2006, în baza căreia a colectat în sumă totală de 554.109,09 lei.
Tot în luna martie 2006 reclamanta a repus suma de 451.219 lei în decontul de la rubrica " deductibilă", realizând în fapt o nouă deducere a acestei sume de 451.219 lei reprezentând ( a doua deducere a aceleiași sume după cea realizată în cursul anului 2005), deși colectarea nu s-a realizat în fapt decât o singură dată, această sumă fiind repusă și în jurnalul de cumpărări aferente lunii martie 2006, fără a avea documente justificative, deși Decizia de impunere anterioară nr. 126/13.03.2006 emisă de organele fiscale prin care s-a stabilit diferența de colectată în sumă de 451.219 lei și s-a respins la rambursare această sumă, nu a fost contestată de societate în termen de 30 de zile de la comunicare.
Ca urmare, pin Decizia de impunere nr. 444/02.08.2007, contestată în prezenta cauză, în mod legal și temeinic organele fiscale au respins la rambursare în sumă de 451.219 lei, pe considerentul că suma a fost solicitată în mod eronat la rambursare, prin decontul de cu opțiune la rambursare aferent lunii septembrie 2006, suma fiind deja respinsă la rambursare prin decizia de impunere anterioară nr. 126/13.03.2006 neconstatată de societate, precum și pentru faptul că la baza înregistrării acestei sume ca deductibilă reclamanta nu a prezentat nici un document justificativ, respectiv factura fiscală sau alte documente legale prevăzute de Legea nr. 571/2003, încălcându-se astfel dispozițiile art. 145 al.8 din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, în forma aplicabilă la momentul martie 2006, potrivit cărora:" Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de serviciu care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factura fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 al.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 al.1 lit. b și art. 151 al.1 lit. b care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 al.4".
În aplicarea acestei nome legale dispozițiile pct. 51 al.1 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal precizează că: "Justificarea deducerii taxei pe valoare adăugată se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 145 al.8 din Codul fiscal. În cazuri excepționale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificată cu documentul reconstituit potrivit legii".
În concluzie, față de cele menționate pârâtele solicită instanței să rețină faptul că referitor la obiectivul de investiții imobiliare (construcții) realizate de către societatea contestatoare - Italiana SRL, aceasta a dedus o dată în sumă de 541.219 lei în cursul anului 2005, nu a colectat în sumă de 451.219 lei în baza Deciziei de impunere nr. 126/31.03.2006, a colectat prin facturare în cursul anului 2006 în sumă de 554.103,09 lei (sumă mai mare raportat și la profitul realizat prin realizarea investiției), și din nou a dedus pentru a doua oară în sumă de 4514.219 lei în luna martie 2006, fără nici un document justificativ sau bază legală, rezultând în fapt două deduceri de și o singură colectare de pentru aceeași investiție imobiliară, situație în care în mod temeinic și legal organele fiscale au constatat prin decizia de impunere nr. 444/02.08.2007 și din data de 30.07.2007, înregistrat sub nr. 2147/01.08.2007, ca în sumă de 451.219 este nedeductibilă a doua oară, și au dispus respingerea acestei sume la rambursare.
Cât privește susținerea reclamantei cu privire la diferențele existente între cele două evidențe, și anume cea contabilă a reclamantei și cea fiscală condusă de organele fiscale ale T, se arată, că această eventuală neconcordanță se datorează exclusiv culpei societății contestatoare care în mod nejustificat nu a dus la îndeplinire întocmai măsurile luate prin decizia de impunere nr. 126/31.03.2006, respectiv colectat suplimentar în sumă de 451.219 lei, nu a fost evidențiată de societate în contabilitatea proprie.
Doar în cazul în care reclamanta ar fi colectat în sumă de 451.219 lei în baza Deciziei de impunere nr. 126/31.03.2005 după care ar fi colectat și în sumă de 554.109,09 lei prin facturare, atunci societatea comercială contestatoare ar fi avut dreptul să deducă din nou în sumă amintită, lucru care nu s-a realizat din culpa exclusivă a societății contestatoare.
Prezentarea situației făcută de reclamantă s-a făcut exclusiv din punct de vedere al evidenței contabile a societății contestatoare, iar nu din punctul de vedere al evidenței fiscale conduse de către organele fiscale, întrucât în conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, orice verificare de fond a obligațiilor fiscale ale contribuabililor se face doar cu privire la această evidență financiar-contabilă acestor contribuabili, care trebuie să reflecte întocmai toate operațiunile economice-financiare efectuate de către un contribuabil, potrivit dispozițiilor Legii nr. 82/1991 a contabilității, conchid pârâtele.
Examinând acțiunea, se constată că este nefondată și se respinge pentru că:
Urmare la cererea reclamantei de rambursare a soldului negativ de aferent lunii noiembrie și decembrie 2005, organele de inspecție fiscală din cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice T au încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. 1109/9.III.2006 și au respins la rambursare în sumă de 451.219 lei și au emis decizia de impunere fiscală nr. 126/13.II.2006, pentru că aceasta a dedus în mod eronat în luna martie 2006, în sumă de 451.219 lei, care nu era aferentă unor operațiuni taxabile, încălcând astfel prevederile art. 145 al.3 din Codul fiscal și a privit o investiție imobiliară, respectiv o construcție efectuată de reclamantă și pentru care antreprenor a fost - SA.
Reclamanta nu a atacat în contencios administrativ decizia de impunere nr. 126/13.III.2006 (fila 56) ceea ce demonstrează că a acceptat sumele stabilite suplimentar de organul fiscal, astfel că măsurile dispuse de organul fiscal au fost înregistrate în evidențele contabile, ca diferență de colectată, în contul 473 "operațiuni în curs de lămurire" = 4424 " de recuperat" și în sumă de 451.219 lei; 424 " de recuperat" = 473 "operațiuni în curs de lămurire" cu aceeași sumă de 451.219 lei.
Prin acest mod de înregistrare, nu s-a evidențiat colectată suplimentar, în sumă de 451.219 lei, pentru că cea de a doua notă contabilă a anulat-o pe prima, suma de 451.219 lei rămânând în soldul contului 4424 " de recuperat".
La data de 6.III.2006 reclamanta a vândut investiția imobiliară către - SRL A, emițând factura fiscală -/6.III.2006, în baza căreia colectează, în sumă totală de 554.109,09 lei și tot în martie 2006 repus suma de 451.219 lei în decontul de ca sumă deductibilă, ceea ce înseamnă că a realizat o nouă deducere a acestei sume, care a făcut obiectul deciziei de impunere finală nr. 126/2006, necontestată, deși în realitate colectarea, s-a realizat o singură dată, și a repus suma în jurnalul de cumpărări aferente lunii martie 2006, fără documente justificative.
Această sumă a fost solicitată la rambursare de reclamantă, prin decontul de cu opțiunea la rambursare aferentă lunii septembrie 2006, ceea ce face obiectul acțiunii de față și prin decizia de impunere nr. 444/2.VIII.2007, atacată în cauză pârâții au respins cererea de rambursare a în sumă de 451.219 lei, în temeiul art. 145 al.8 din Codul fiscal.
Articolul 145 al.8 din Codul fiscal prevede că: "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 al.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 al.1 lit. b și art. 151 al.1 lit. b, care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 al.4".
Cum reclamanta a dedus în luna martie 2006 pentru a doua oară în sumă de 451.219 lei, fără documente justificative, devin aplicabile prevederile legale suscitate, astfel că decizia de impunere nr. 444/2007 emisă de pârâți este legală și acțiunea se respinge, nefăcându-se dovada vreunui drept vătămat, prin actele fiscale atacate, în sensul art. 1 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că reclamanta a vândut investiția conform facturii nr. -/6.III.2006 și a colectat în sumă de 554.109 lei este irelevantă în soluționarea favorabilă a acțiunii, întrucât potrivit art. 150 al.3 Cod fiscal, orice persoană care înscrie taxa pe o factură sau orice document care servește ca factură este obligată la plata acesteia. În concluzie reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru rambursarea în sumă de 451.219 lei, respinsă prin decizia de impunere nr. 126/13.III.2006, devenită titlu de creanță definitiv prin necontestare, sumă care a fost repusă eronat în decontul lunii martie 2006, la rubrica deductibilă, fără documentele justificative prevăzute de art. 145 al.8 Cod fiscal.
Instanța a înlăturat concluziile expertizei contabile efectuate în cauză pentru că din conținutul său nu rezultă temeiurile legale potrivit cărora, în raport cu înregistrările din contabilitatea reclamantei privitor la decizia de impunere fiscală nr. 126/13.III.2006, titlu de creanță fiscală necontestat de aceasta, refuzul de rambursare a în litigiu este nelegal, cu atât mai mult cu cât nu se evidențiază documentele care justifică rambursarea solicitată, potrivit art. 145 al.8 Cod fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta - Italiana SA împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și.
Cu recurs în 15 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică 23.IX.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - - Italiana SA, sdat, Comuna, DN 59,
- pârâtei - Agenția Națională de Administrare Fiscală B, T, bv. nr. 15
- pârâtei - Administrația Finanțelor Publice T, Calea nr. 11
Red./24.09.2008
Tehnored. /26.09.2008/5 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
