Contestație act administrativ fiscal. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.226/R-
Ședința publică din 06 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea DIRECȚIA APELOR A - VEDEA cu sediul în Pitești, Calea Câmpulung nr.6-8, jud.A, împotriva sentinței civile nr.432/CF din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 6 martie 2009, când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2008, petenta Direcția Apelor A Vedea a formulat contestația împotriva deciziei nr. 87/01.11.2007, emisă de intimata A.
În motivarea contestației, s- arătat că la controlul efectuat în perioada 03-13.10.2006, în urma căruia s-a întocmit raportul de inspecție fiscală parțială nr. 13222/16.10.2006, având ca perioadă supusă verificării 01.01.2006- 31.08.2006, nu s-au constatat deficiențe în contabilitate privind înregistrarea taxei pe valoarea adăugată, aferentă garanțiilor de bună execuție pentru lucrările de construcții - montaj, suma solicitată la rambursare fiind acceptată și virată în contul petentei.
La verificarea decontului aferent lunii septembrie 2006, comisia de verificare a considerat ca neîntemeiată cererea de rambursare și reanalizat dreptul unității de a beneficia de rambursarea TVA. Ca urmare, prin referatul nr. 130/24845/15.11.2006 al A, s-a făcut reverificarea acestei taxe și pentru perioada care făcuse obiectul primului control, stabilindu-se pentru perioada 01.01.2006 - 30.09.2006 TVA neadmisă la rambursare, în sumă de 212.232 lei.
În consecință, se mai arată, s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. -/21.01.2008, care precizează că organele de control care au întocmit nr. 13599 /17.11.2006, nu fac dovada existenței elementelor noi, suplimentare, necunoscute la verificările anterioare, care să îndreptățească reverificarea TVA.
Cu toate acestea, se admite la rambursare doar suma de 181.833 lei, aferentă perioadei ianuarie - august 2006, deși modalitatea de întocmire a facturilor este aceeași pe toată perioada anului 2006.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.432/CF din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de Direcția Apelor A Vedea, împotriva intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice A, reținându-se următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală 84811/20.07.2007, organele de inspecție fiscală nu au acordat petentei dreptul de deducere pentru TVA în sumă de - lei, inclusă în decontul lunii aprilie 2007, stabilind cu titlu de TVA de plată suma de 270.528 lei.
În baza acestui raport de inspecție fiscală, a fost emisă decizia de impunere nr. 222/2007.
Împotriva acestei decizii și a, formulat contestația administrativă petenta, în conformitate cu disp.art. 7 din Legea nr.554/2004, iar A, prin decizia nr. 87/01.11.2007, respins-o ca neîntemeiată, pentru suma de 30.341 lei, respinsă la rambursare și pentru suma de 314.058 lei, reprezentând: 270.528 lei, TVA de plată și 43.530 lei, majorări de întârziere aferente TVA.
Taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor facturi emise către petentă, în calitate de beneficiar a unor lucrări de construcții - montaj efectuate din alocații bugetare.
Potrivit disp.art. 145 alin. (1) din Codul fiscal:"Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei".
Totodată, potrivit art. 135 alin.(6) din același act normativ " taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitatea lucrărilor de construcții - montaj ia naștere la data încheierii procesului verbal de recepție definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia".
TVA aferentă garanțiilor de bună execuție evidențiate în facturile de prestări servicii, devine exigibilă la data efectuării recepției lucrărilor sau la data încasării sumelor, dacă încasarea s-a realizat anterior recepției.
Prima instanță a reținut că, în speță, taxa aferentă garanțiilor de bună execuție reținute din prețul lucrărilor pe care agentul economic a înregistrat-o ca fiind exigibilă, în realitate aceasta nu era exigibilă, întrucât între prestator și beneficiarul Direcția Apelor A Vedea, nu au fost încheiate procese verbale de recepție a lucrărilor și, totodată, nu au existat documente din care să rezulte că s-a realizat plata și încasarea sumelor aferente lucrărilor prestate. Potrivit disp.art. 6 din Legea nr. 82/1991:"Orice operațiune economico - financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei întru-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz".
Față de aceste considerente și în baza textelor de lege susmenționate, tribunalul a respins contestația formulată de petentă, reținând și faptul că aceasta avea obligația să procedeze conform dispozițiilor art. 160 din Codul d e procedură fiscală.
Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, a formulat recurs contestatoarea Direcția Apelor A Vedea, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, susținând că hotărârea atacată nu cuprinde în întregime motivele pe care se sprijină, în cuprinsul acesteia fiind adesea motive contradictorii, hotărârea fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și cu aprecierea eronată a situației de fapt.
De asemenea, recurenta mai susține că instanța de fond nu a avut rol activ, nedispunând efectuarea unei expertize tehnice contabile în cauză, ce era lămuritoare în speță, motiv pentru care, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării acestei probe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că instanța de fond nu a ținut seama de raportul de audit nr.223/13.04.2007 întocmit de Curtea de Conturi și nici de adresa nr-/15.02.2008 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care arată că în situația dată nu sunt aplicabile disp.art.135 alin.6 din Codul fiscal.
Se mai susține că, în mod eronat, prima instanță a reținut că TVA aferentă garanțiilor de bună execuție a fost evidențiată ca atare în facturile fiscale, în realitate aceasta nu a fost evidențiată și nici reținută din contravaloarea facturii.
De asemenea, se susține că instanța a omis în pronunțarea hotărârii și un alt aspect, respectiv că în cauză a fost dispus și efectuat un control încrucișat cu nerespectarea art.103 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul d e pr.fiscală, republicată, conform căruia, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora, or, în cazul de față nu s-a făcut dovada existenței acestor elemente nici după efectuarea controlului încrucișat.
Prin ultima critică, se susține că hotărârea este nelegală deoarece nu face referire la majorările de întârziere în valoare de 28.380 lei, aferente taxei pe valoare adăugată în sumă de 4.875.468 lei, admisă la rambursare în decontul lunii decembrie 2006, care constituie un capăt de cerere distinct în contestația formulată de petent.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul formulat de contestatoare nu este fondat.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod pr.civilă, nu este fondat, sentința atacată cuprinzând motivele de fapt și de drept, ce au format convingerea instanței, bazată pe probele administrate în cauză. De altfel, recurenta nu arată care sunt motivele contradictorii din cuprinsul hotărârii atacate, astfel că nu poate fi efectuat controlul judiciar asupra sentinței.
Referitor la susținerea recurentei, în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de raportul de audit al Curții de Conturi nr.223/2007 și de adresa ANAF nr-/2008, Curtea reține că raportul de audit nu este rezultatul unei inspecții cu privire la obligațiile bugetare ale contestatoarei, scopul acestuia fiind de a informa Parlamentul României și societatea civilă în legătură cu modul de prevenire, gestionare și înlăturare a efectelor inundațiilor care au avut loc pe teritoriul României, în perioada 2005 - 2006, putând fi apreciat ca o probă extrajudiciară; adresa ANAF nu se referă concret la facturile înregistrate de contestatoare în evidențele sale, în aceasta făcându-se vorbire de facturi în care nu au fost evidențiate garanțiile de bună execuție.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că TVA aferentă garanțiilor de bună execuție nu a fost evidențiată și nici reținută din contravaloarea facturii, deoarece facturile aflate la dosar poartă mențiuni de reținere garanții de bună execuție, iar înregistrarea lor în evidențele contabile dau consecințe juridice.
Referitor la lipsa de rol activ a primei instanțe, care nu a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză, Curtea reține că instanța de fond a dat posibilitate contestatoarei să solicite probele de care înțelege să se folosească în speță, aceasta solicitând doar proba cu înscrisuri, iar instanța nu a dispus din oficiu efectuarea unei astfel de expertize, deoarece nu s-a contestat stabilirea cuantumului obligațiilor datorate statului, interpretarea disp.art.135(6) Cod pr.fiscală căzând în sarcina instanței, nu a expertului. De altfel, contestatoarea a beneficiat la judecata în fond a cauzei de apărare calificată, ce nu a înțeles să solicite efectuarea probei cu expertiză contabilă.
Cu privire la încălcarea disp.art.103 alin.3 Cod pr.fiscală, cu ocazia efectuării controlului financiar, instanța de recurs reține că recurenta invocă aceasta pentru prima dată în recurs, cu încălcarea principiuluiomiso medio, în cererea introductivă nefiind criticat actul de control sub aspectul dublei verificări a aceleiași perioade.
De altfel, în speță, nu s-a verificat de două ori aceiași perioadă. Prin rapoartele de inspecție fiscală nr.13599/17.11.2006 și nr.7671/21.01.2008 s-a verificat și reverificat, ca urmare a deciziei de desființare nr.17/2007 a Biroului de soluționare contestații, perioada 01.09.2006 - 30.09.2006, iar prin raportul de inspecție fiscală nr.84811/20.07.2007, care a stat la baza deciziei atacate, s-a verificat perioada 01.01.2007 - 30.04.2007; împrejurarea că ultimul raport de inspecție fiscală a avut în vedere și facturi emise în 2006, aceasta a fost posibil deoarece s-a ținut cont de momentul înregistrării TVA din aceste facturi, ca deductibile de către beneficiar, respectiv anul 2007 și verificându-se perioada 01.01.2007 - 30.04.2007, au fost identificate și înregistrări pe anul 2007 a TVA din niște facturi aferente anului 2006.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea DIRECȚIA APELOR A - VEDEA cu sediul în Pitești, Calea Câmpulung nr.6-8, jud.A, împotriva sentinței civile nr.432/CF din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- complet specializat de contencios administrativ și fiscal -, în dosarul nr-, intimată fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
24.03.2009
jud fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola
