Contestație act administrativ fiscal. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.229/R-
Ședința publică din 06 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RÂMNICU cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud.V, împotriva sentinței nr.1444 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în comuna, sat, nr.131, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile pe fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 12.06.2008, reclamanta - Vac hemat în judecată pe pârâta V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr.38/28.05.2008, precum și a Deciziei de impunere nr.7/12.01.2008 emise de pârâtă și Municipiul Rm.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 10.01.2008 s-a încheiat Raportul de Inspecție Fiscală - în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr.7/12.01.2008 prin care a fost obligată la plata către buget a sumei de 10.577 cu titlu de suplimentar și a sumei de 3.380 lei cu titlu de majorări întârziere, pe considerentul că, în perioada 2004-2006, a achiziționat bunuri ce nu au fost utilizate pentru realizarea de operațiuni taxabile. De asemenea, a mai fost obligată la plata sumei de 607 lei și a majorărilor de întârziere reprezentând tot TVA - declarată eronat.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație, iar prin Decizia nr.17/13.03.2008 Vad esființat Decizia de impunere nr.7/12.01.2008 și a dispus refacerea actelor administrative.
La data de 18.03.2008, i-a fost comunicată noua decizie de impunere refăcută, dar care nu diferă de precedenta, pe care a atacat-o cu contestație, soluționată prin Decizia nr.38/28.05.2008, soluția fiind de respingere a contestației.
Însă, nici aceasta nu corespunde realității faptice, deoarece, achiziționarea mașinii de spălat a fost făcută pentru realizarea de operațiuni taxabile, munca în construcții impunând curățirea echipamentelor de protecție, astfel că suma de 294 lei a fost corect dedusă. De asemenea, deductibilitatea sumei de 42 lei TVA aferentă saltelelor, a fost corect realizată, obiectele fiind utilizate pentru cazarea personalului ce lucrează pe șantier.
Suma de 9.634 lei TVA a fost corect dedusă, respectivi fiind destinați activității sale curente, respectiv aceea de construcții. Faptul că nu erau angrenați în lucrări la data controlului, nu înseamnă că aceștia sunt excluși de la operațiunile taxabile.
Susținerea organelor de control că nu au găsit faptic aceste bunuri este eronată, atâta vreme cât acestea le-au identificat la fondul furnizorului, unde se aflau în custodie, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 17.10.2006.
S-a mai învederat că la data emiterii deciziei de impunere, textul art.145 Cod fiscal, în vigoare la 01.01.2008, nu coincide cu cel invocat de organele financiare, astfel că actul atacat nu are temei legal.
Suma de 607 lei TVA, declarată eronat, nu era datorată, organele fiscale înțelegând că este vorba de o eroare, totuși nu au dispus efectuarea rectificărilor ce se impuneau.
Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința nr.1444/2.12.2008 - a admis în parte acțiunea, a dispus anularea în parte a Deciziei nr.38/28.05.2008 și a Deciziei de impunere nr.7/12.02.2008, emise de pârâtă, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata TVA în sumă de 9.634 lei și accesorii aferente acesteia, a menținut celelalte dispoziții cuprinse în cele două acte administrativ-fiscale, obligând pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că acțiunea este parțial întemeiată.
Astfel, prin contestația înregistrată la nr. 19352 din 14.04.2008, reclamanta a cerut pârâtei anularea deciziei de impunere nr. 7 din 12.01.2008, așa cum a fost corectată, urmare deciziei nr.17 din 13.03.2008 și prin care i s-a reținut în sarcină obligația plății către bugetul de stat a sumei de 13.957 lei, reprezentând TVA ( 10.577 lei ) și dobânzi ( 3380 lei ).
Prin decizia nr. 38 din 28.05.2008, DGFP Var espins contestația pentru suma de 13502 lei, reprezentând 10.241 lei - TVA și 3268 lei - majorări de întârziere și a desființat în parte decizia de impunere nr.7 din 12.01.2008 pentru suma de 454 lei, din care 336 lei -TVA și 118 lei -dobânzi, dispunând refacerea deciziei și a nr.1336/ 12.01.2008 ( filele 6 - 10 dosar ).
Decizia nr.38 din 2008 fost atacată în instanță, solicitându-se anularea acesteia, a deciziei de impunere nr. 7 din 12.01.2008 și exonerarea reclamantei de plata sumei totale de 13.957 lei.
Întrucât prin decizia nr. 38/2008 s-a dispus refacerea deciziei de impunere și a pentru TVA în valoare de 336 lei, organele de soluționare a contestației nepronunțându-se în vreun fel (dacă această TVA este sau nu deductibilă fiscal) nici instanța nu va cerceta acest aspect,urmând ca reclamanta, după refacerea celor două acte administrativ-fiscale și în funcție de rezultatul la care se va ajunge, s-a atace cu contestație și apoi cu acțiune în instanță dacă se va considera vătămată într-un drept sau interes legitim prin concluzia la care va ajunge organul de inspecție fiscală.
In consecință, instanța urmează ca în funcție de înscrisurile depuse la dosar să se pronunțe dacă TVA în valoare de 10.241 lei este sau nu deductibilă fiscal și dacă majorările de întârziere în sumă de 3248 lei au fost corect calculate.
Referitor la TVA în valoare de 9634 lei, dedusă în baza facturii fiscale nr. - din 17.2006, cu care reclamanta a achiziționat de la SC. SRL cantitatea de 900 metalici telescopici;
Pentru aceste produse, reclamanta a încheiat cu furnizorul procesul verbal de custodie nr.1420 din 17.2006 ( fila 19 dosar ), iar la data de 01.01.2008, contractul de închiriere nr.1 pe o perioadă de un an (fila 32 dosar).
Urmare acestui contract de închiriere s-a încheiat procesul verbal de predare - primire a celor 900 metalici în data de 03.01.2008 ( fila 35 dosar).
Aceste înscrisuri explică de ce la data de 08.01.2008, când organele de control din cadrul pârâtei au efectuat verificarea faptică la SC. SRL, au găsit metalici utilizați de acest agent economic pentru realizarea unei construcții și nu depozitați separat, așa cum ar fi trebuit dacă ar fi existat numai proces verbal de custodie.
Cât privesc listele de inventariere pe care trebuia să le întocmească SC. SRL la finele anilor 2006 și 2007 cu mărfurile aflate în custodie, nerespectarea dispozițiilor pct.20 din Ordinul MFP.nr.1753/2004, nu poate fi reținută în sarcina reclamantei, ci a acestui agent economic, reclamantei putându-i-se imputa, cel mult, faptul că nu a cerut de la custode să îi înainteze un exemplar din aceste file de inventar.
Împrejurarea că cei 900 de metalici nu au fost utilizați pentru nevoile firmei de la momentul achiziției, respectiv 17.10.2006, ci abia în luna ianuarie 2008, nu are relevanță întrucât textul de lege nu prevede expres acest aspect.
Mai mult, reclamanta a recunoscut că având ca obiect principal de activitate construcțiile, a achiziționat respectivi pentru a-i folosi în acest scop, însă în anul 2007, deși s-a prezentat la mai multe licitații, nu le-a adjudecat, astfel că, neavând front de lucru și, implicit, nevoie de aceste echipamente, le-a lăsat în custodia societății de la care le-a cumpărat, iar apoi i le-a închiriat acesteia pe o perioadă de un an.
Față de cele de mai sus, tribunalul reține că cei 900 metalici au fost utilizați de reclamantă în folosul operațiunilor sale taxabile, fiind respectate prevederile art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003,în vigoare până la data de 01.01.2007 și, în consecință, va anula obligația de plată a TVA în valoare de 9634 lei și a majorărilor de întârziere aferente acestei obligații bugetare principale.
Cât privește TVA în valoare de 607 lei, această obligație a fost calculată și evidențiată în evidența contabilă a sa de către reclamantă, însă nu a fost declarată prin deconturile de TVA întocmite în perioada verificată.
Susținerea reclamantei că TVA de 607 lei a fost declarată eronat, nu a fost dovedită cu nici un mijloc legal de probă ca de altfel nici cea constând în faptul că această obligație bugetară este rezultatul unei erori materiale.
Dacă ar fi fost așa, reclamanta a avut posibilitatea să îndrepte greșeala atât înainte de efectuarea inspecției fiscale, cât și în timpul acesteia dacă ar fi prezentat organelor de control documente justificative în acest sens.
Cum nici în fața instanței,reclamanta nu a dovedit în ce constă eroarea materială invocată, tribunalul reține că aceasta nu a respectat dispozițiile cuprinse în art.82 alin.3 din OG.92/2003, republicată, astfel că obligația în valoare de 607 lei este corect stabilită în sarcina reclamantei, ca de altfel și cea accesorie.
Față de cele de mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia nr. 38/2008 și decizia de impunere nr.7 din 12.01.2008, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata TVA în valoare de 9634 lei și dobânzi aferente și a menținut celelalte dispoziții cuprinse în cele două acte administrativ fiscale atacate.
In temeiul art.274 Cod pr.civilă, a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, conform înscrisului de la fila 69 dosar.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal de către pârâta V, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a apreciat că măsura organului fiscal de a nu acorda dreptul de deducere a sumei de 9.634 lei TVA nu este legală, atâta vreme cât din probatoriul administrat și chiar a recunoașterii intimatei-reclamante, metalici nu au fost utilizați pentru nevoile firmei, aceștia fiind lăsați, chiar de la data achiziției, în custodia vânzătorului SC SRL, care i-a folosit, în baza contractului de închiriere nr.1/01.01.2008, pe o perioadă de 1 an. Or, aceasta dovedește că organul de inspecție a aplicat corect dispozițiile art.145 Cod fiscal, respectiv acelea ce stabilesc obligativitatea utilizării efective a bunurilor achiziționate în folosul operațiunilor taxabile de către intimata-reclamantă, nu de către altă persoană juridică; deși, s-a constatat că intimata-reclamantă n-a prezentat fișele de inventariere, așa cum prevede art.20 nr.1753/2004, instanța de fond, în mod greșit apreciază că nu este culpa acesteia;
- înscrisurile depuse de intimata-reclamantă, constând în proces-verbal de predare-primire și contract de închiriere au fost depuse în cursul soluționării acțiunii la instanță și nu la organul fiscal, ceea ce conduce la concluzia că au fost întocmite pro-causa și că măsurile impuse de organele fiscale sunt legal stabilite pe baza actelor și documentelor prezentate de intimata-reclamantă cu ocazia efectuării inspecției.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și în limitele dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, în fapt, în urma controlului fiscal efectuat la societatea intimată, s-a stabilit că activitatea desfășurată și declarată de aceasta constă în construcții de clădiri și dirigenție de șantier, ce intră în categoria operațiunilor impozabile taxabile, pentru care se aplică cota de 19% TVA.
Având în vedere obiectul activității, societatea a achiziționat o cantitate de 900 metalici pe care, însă, nu i-a utilizat pentru realizarea obiectului de activitate precizat anterior - respectiv lucrări de construcții - ci i-a lăsat în custodie la vânzătoarea SC SRL, societate care i-a și folosit în interes propriu, ceea ce a condus organul fiscal la reținerea greșitei deductibilități a TVA-ului aferent, în sumă de 9.346 lei.
Problema suspusă dezbaterii judecătorului fondului constă, deci, în stabilirea legalității măsurii dispuse de organele fiscale în legătură cu neacordarea dreptului de deducere a TVA-ului pentru bunurile achiziționate, dezlegare apreciată de curte, ca fiind corect dată de prima instanță, în raport de prevederile legale aplicabile.
Într-adevăr, potrivit art.145 (alin.3) din Legea nr.571/2003 - dacă bunurile și serviciile achiziționate suntdestinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA-ul,iar pentru exercitarea acestui drept persoanele impozabiletrebuiesă justifice achiziționarea bunurilor cufactura fiscalăemisă pe numele acestora de alte persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA.
În speță, așa cum însăși recurenta-pârâtă a arătat, pentru achiziționarea bunurilor, respectiv a celor 900 de metalici, intimata-reclamantă a prezentat factura fiscală cu nr.-/17.10.2006 emisă de SC SRL, plătitor de TVA, la rândul său.
Deci, a fost făcută dovada îndeplinirii condiționării prevăzute de lege pentru deductibilitatea TVA-ului, respectiv achiziționarea în scopul utilizării în vederea desfășurării activității sale specifice - construcții de clădiri - justificată cu factură fiscală, provenită de la un plătitor de TVA, aspecte necontestate de organul fiscal.
Faptul că aceste obiecte nu au fost, încă, utilizate de cumpărătoare, nu constituie un motiv de nelegalitate a deductibilității TVA-ului, atâta vreme cât nici una din prevederile legale în vigoare, în materie, nu stabilește obligativitatea folosirii "de îndată", ci numai îndeplinirea condițiilor sus-menționate, corect reținute de chiar organele fiscale în conținutul actelor administrative încheiate.
De asemenea, nici lăsarea acestora în custodia vânzătorului, așa cum atestă înscrisul întocmit la 17.10.2006, nu înseamnă că ele au ieșit definitiv din patrimoniul intimatei-reclamante și că deducerea nu trebuia să opereze ca urmare a acestei operațiuni, cât prevederile legale nu interzic închirierea, leasingul, custodia etc. dimpotrivă.
Or, intimata-reclamantă, a procedat la întocmirea documentelor legale, respectiv contracte de închiriere și procese-verbale de predare-primire, astfel că neprezentarea listelor de inventariere nu-i poate fi imputabilă acestuia, cum corect a reținut prima instanță, ci vânzătoarei în custodia căreia au rămas bunurile.
Susținerea că înscrisurile respective sunt pro-causa depuse, doar în fața instanței de judecată, nu poate fi primită, având în vedere data încheierii lor și a inexistenței dovezii defăimării acestora.
Față de considerentele expuse, nefiind motive care să conducă la modificarea sentinței, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă și dispozițiilor Legii nr.571/2003, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RÂMNICU cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud.V, împotriva sentinței nr.1444 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în comuna, sat, nr.131, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
11.03.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola
