Contestație act administrativ fiscal. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -

DOSAR Nr.-

DECIZIA NR.230/CA/2008-

Ședința publică din 30 iunie 2008

PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena

- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela

- - - judecător

- -- - grefier

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii recursului în contencios administrativ declarat de RECURENTA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - S M, ROMANĂ, nr. 3-5, județ S M în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B, sector 5, STR.-, nr. 17, în contradictoriu cu INTIMAT - RECLAMANT SA cu sediul în S M, STR.-, nr.23, Județ S M, împotriva Sentinței nr.382/CA/01.11.2007 a Tribunalului Satu Mare, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 26.06.2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 30.06.2008.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr.382/CA/din 1.11.2007 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantei SC SA S M, cu sediul în SMs tr. - nr. 23 județul SMî mpotriva pârâtelor S M și B și în consecință a anulat în parte Decizia nr.73208/29.12.2006 privind soluționarea contestației depuse de reclamantă, emisă de S M, respectiv pct. 2 al dispozitivului acesteia.

S-a dispus anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 363/29.08.2006 și a Raportului de inspecție fiscală nr.68386/29.08.2006 emise de pârâta SMp entru suma de 15.483 lei, reprezentând contribuții pentru asigurări de sănătate stabilite suplimentar și majorări de întârziere aferente.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că rganul de control din cadrul pârâtei a executat inspecția fiscală la unitatea reclamantă, verificând calcularea, înregistrarea, virarea și declararea cuantumurilor legale a obligațiilor la bugetul de stat și a contribuțiilor sociale. Cu ocazia controlului, materializat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr.68386 din 29.08.2006, s-au descoperit abateri financiare cauzatoare de prejudicii. Astfel organul de control a constatat că societatea reclamantă a înregistrat în anul 2005 în contabilitate venituri salariale pentru colaboratori, fără a calcula și evidenția contribuția de asigurări de sănătate, datorată atât de angajator, cât și de angajați, motiv pentru care a stabilit în sarcina unității reclamante obligații de plată în sumă totală de - lei. Pe baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă Decizia de impunere nr. 363/29.08.2006.

Împotriva măsurilor dispuse, reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 73208/29.12.2006 s-a admis în parte contestația, anulându-se obligațiile de plată stabilite suplimentar în sumă de 45.159 lei și s-a respins contestația pentru suma de 53.238 lei.

Suma de 15.483 lei a cărei anulare o solicita reclamanta reprezenta diferența suplimentară la contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și majorări de întârziere aferente, respectiv contribuție de asigurări de sănătate datorate de angajator 6568 lei și majorări de întârziere 1460 lei, respectiv contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați 6099 lei și 1356 lei majorări aferente.

În respingerea contestației, pârâta a reținut incidența art. 52 și 51 din OUG 150/2002 statuând că societatea a înregistrat în contabilitate venituri de natură salarială pentru colaboratori, fără a calcula și evidenția contribuțiile la care s-au făcut referire mai sus

Instanța a reținut că reclamanta a încheiat cu prestatorii de servicii în anul 2005 convenții civile supuse prevederilor art. 942, 962 și 969 Cod civil, prevăzând în mod expres în actele încheiate că acestor convenții nu le sunt aplicabile prevederile Codului muncii. Potrivit dispozițiilor Codului fiscal, veniturile din activități desfășurate în baza convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, sunt venituri din activități independente, respectiv din alte surse, nefiind venituri de natură salarială sau asimilate salariilor, pe cale de consecință, nu se datorează contribuții la asigurările sociale de sănătate. prevăzute de art. 51 alin. 2 lit. a se aplică asupra veniturilor din salarii sau de natură salarială, iar cele prevăzute de art. 52 alin. 2 din OUG 150/2002 se aplică la fondul de salarii realizat.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată și în baza art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 18 din Legea 554/2004 a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs S M, în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, solicitând casarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca fiind nefondată.

În drept recursul este întemeiat pe disp. art.304 pct.9 ș 3041Cod de procedură civilă.

Hotărârea este criticată ca fiind netemeinică și nelegală ca urmare a unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente în speță.

Sunt invocate în acest sens disp. art.53 lit.d din Legea nr.571 din 2003 precum și disp art.8 și 51 alin.2 lit.a, art.52 alin.1 din nr.OUG150/2002.

În temeiul acestor texte de lege se susține că actele emise de către activitatea de control fiscal din subordinea recurentei în sensul virării de către angajatorul SC SA S M la Fondul asigurărilor sociale de sănătate a sumelor pe care acesta trebuia să le calculeze asupra veniturilor încasate din convențiile civile încheiate, sunt perfect legale.

Consideră recurenta că susținerile instanței, potrivit cărora veniturile obținute din convenții civile sunt din activități independente, respectiv din alte surse, nefiind de natură salarială sau asimilate acestora, sunt în contradicție cu textele de lege mai sus invocate.

Se susține astfel că potrivit art.14 din Ordinul 221 din 4.11.2005 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin sintagma alte venituri ce se supun impozitului pe venit se înțelege și veniturile din activități desfășurate în baza contractelor sau convențiilor încheiate potrivit Codului civil. În atare situație societatea avea obligația calculării și virării contribuției bănești lunare pentru persoanele ce au prestat activități în baza convențiilor civile.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC SA solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Se susține că recursul de fapt nu este motivat, deoarece recurenta nu precizează greșelile de raționament sau dispozițiile legale greșit aplicate de către instanța de fond ci afirmă doar că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu a avut în vedere considerentele sale.

Deși obiectul litigiului nu îl face impozitul pe venit, recurenta face referiri și la acesta.

În ce privește textele de lege invocate, se arată că art.8 alin.1 din nr.OUG 150/2002 este prezentat eronat, în sensul că sintagma "statut special prevăzut de lege" din cuprinsul textului de lege a fost înlocuită de recurent cu sintagma "convenție civilă", pentru a-și justifica astfel susținerile. La fel și referirile la art.14 din Ordinul nr.221/2005 al sunt eronate.

Se mai arată că, potrivit disp. art.51 alin. 2 lit.e din nr.OUG150/2002, pentru "alte venituri" ce sunt supuse impozitării, contribuția de asigurări sociale de sănătate se datorează numai în cazul în care aceasta nu este achitată de către persoana asigurată.

Se afirmă că veniturile din activitățile desfășurate în baza convențiilor civile sunt venituri din activități independente și prin urmare nu le este aplicabilă disp. art.51 alin.2 lit.a din nr.OUG150/2002 cu atât mai mult cu cât sumele achitate de societate prestatorilor nu sunt incluse în fondul de salarii.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și temeiul prev. art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea de apel constată următoarele:

Deși se solicită casarea hotărârii atacate, motivul de recurs invocat, respectiv cel de la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă ce vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, nu poate conduce la casarea ei, ci doar la modificare, astfel că sub acest aspect instanța va analiza recursul.

Așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală încheiat la 29.08.2006, SC SA SMa fost verificată pe perioada 01.01.2005 - 30.06.2006 sub aspectul achitării contribuțiilor la asigurări sociale de sănătate, ocazie cu care s-a constatat că pentru contractele civile încheiate pe această perioadă societatea nu a virat această contribuție la fondul de asigurări. Actele încheiate de organele fiscale cu privire la această situație, au fost atacate de către societate, iar instanța de fond le-a anulat.

Potrivit disp. art.8 alin.1 din nr.OUG150/2002, așa cum a fost ea în vigoare înainte de modificarea apărută prin nr.OUG107/14.07.2005, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncăsau convenție civilă,precum și persoanelor fizice, după caz.

Prin nr.OUG107/2005 textul acestui articol este modificat în sensul că în locul sintagmei "convenție civilă" se introduce sintagma "în baza unui statut special prevăzut delege".

Ambele variante ale art.8, înainte și după modificare, cuprind în alin.3 prevederea potrivit căreia disp. art.1 se aplicășipersoanelor care exercită profesii liberale.

Concluzia care se poate trage din aceste dispoziții este că nu se poate face confuzie între desfășurarea unei activități liberale și prestarea de servicii în temeiul unei convenții civile. Convenția civilă presupune un raport juridic între angajator și prestatorul activității ce face obiectul convenției, astfel că se poate concluziona că în speță este vorba de un statut special prevăzut de lege.

Dacă înainte de modificarea art.8 din nr.OUG150/2002 prin nr.OUG107/2005 obligația virării contribuției în cazul unei convenții civile de către angajator nu poate fi pusă sub senul întrebării dată fiind dispoziția expresă legii, discutabilă poate fi această obligație după modificare. Cum arătam însă, în speță, potrivit și disp. art.51 alin.2 lit. a din nr.OUG150/2002; contribuția anuală a persoanei asigurate se aplică veniturilor asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, ori venitul obținut din convențiile civile se supun acestui impozit. Se poate astfel concluziona că acest venit este asimilat venitului salarial. De altfel în acest sens sunt definite în art.78 lit.e din Codul fiscal veniturile obținute de persoanele fizice pe baza contractelor sau convențiilor civile, ca fiind venituri obținute din alte surse.

Se va reține astfel că intimata face o greșită interpretare a textelor legale incidente, făcând o confuzie între venituri de altă natură decât cea salarială, cu venituri din alte surse. Convențiile civile sunt venituri din alte surse, dar de natură salarială, câtă vreme acestea nu pot fi achitate decât dintr-un fond de salarii special constituit.

În consecință, în temeiul disp. art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.3 și art.316 Cod de procedură civilă, criticile formulate de către recurentă sentinței fondului vizând greșita aplicare a legii, vor fi reținute ca fondate, cu consecința admiterii recursului său și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, potrivit dispozitivului prezentei.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M - S M, ROMANĂ, nr. 3-5, județ S M în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B, sector 5, STR.-, nr. 17, împotriva Sentinței nr.382/CA din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în totalitate și în consecință:

Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei SC SA în contradictoriu cu pârâții S M și B având ca obiect anularea în parte a Deciziei de impunere nr.363/29.08.2006 și a Raportului de inspecție fiscală nr.68386/29.08.2006 pentru suma de 15.483 lei.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 30.06.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

cu opinie separată- -

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez că soluția legală ce putea fi adoptată în cauză era cea de respingere a recursului și menținerea în întregime a sentinței, pentru următoarele considerente:

Prin contestația formulată de reclamantă s-a invocat între altele împrejurarea ca persoanele care au încheiat contracte civile cu societatea SC SA nu au calitatea de salariați, astfel că plățile pentru serviciile prestate de aceștia nu se efectuează din fondul de salarii, ceea ce înseamnă că, potrivit art.51 și art.52 din nr.OUG150/2002 societatea nu are obligația de a reține și plăti contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate.

Cu ocazia soluționării contestației, acest capăt este respins fără nici o motivare, decât indicarea conținutului actului normativ mai sus arătat.

În acțiunea introductivă, reclamanta intimată arată că veniturile obținute de prestatorii de servicii cu care societatea a încheiat convenții civile nu sunt venituri de natură salarială sau asimilate salariilor conform legislației fiscale, ceea ce înseamnă că nu sunt aplicabile prevederile art.51 și art.52 din nr.OUG150/2002.

La dosar au fost depuse la filele 50 - 53 trei convenții civile încheiate pe câte o lună, toate trei cuprinzând perioade din anul 2005. Indiferent de interpretarea dată art.8 din nr.OUG150/2002, anterior sau ulterior modificării aduse prin nr.OUG107/2005, aceste convenții nu pot fi apreciate în sensul că ar fi vorba de un statut special prevăzut de lege.

În cauză nu s-au depus convenții din perioada anului 2006, respectiv după modificarea art.8 din nr.OUG150/2002, astfel că instanța nu poate statua asupra caracterului acestora, neavând elemente certe la dosar, care să justifice modificarea sentinței.

Judecător

Red. dec. -; 07.07.2008

Jud.fond -

Red. opinie separată;07.07.2008

Dact. -; 2 ex.; 09.07.2008

Președinte:Rițiu Roxana
Judecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Oradea