Contestație act administrativ fiscal. Sentința 234/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal
Dosar nr. - -
SENTINȚA NR.234/CA/2009 - PI
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Sabău Mirela
- --grefier
********
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ - în primă instanță - introdusă de reclamanta-" FOOD"SAcu sediul în,-, jud. B în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIUcu sediul în B, nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect- contestație act administrativ fiscal -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 16 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23, respectiv 30 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 2 iunie 2009, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta -" FOOD"SA a solicitat instanței anularea deciziei de impunere nr.231/19.12.2008, a Raportului de Inspecție Fiscală nr.271/19.12.2008 și a Deciziei nr.39/25.03.2009 emise de către Administrația Fondului pentru Mediu și totodată suspendarea executării deciziilor menționate mai sus.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, Administrația Fondului pentru Mediu a emis Decizia de impunere nr.231/19.12.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr.271/19.12.2008. Împotriva acestor acte a formulat, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004, contestația nr.667/10.02.2009, a emis Decizia nr.39/25.03.2009 prin care a fost soluționată contestația sa nr.667/10.02.2009, înregistrată la. sub nr.3999/16.02.2008, însă această decizie a fost emisă cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea contestațiilor (art.2 alin.1 lit.h) din Legea nr.554/2004, art.8alin.1 și 2 din nr.OG27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor.
Apreciază, decizia de impunere nr.231/19.12.2008, Raportul de inspecție fiscală nr.271/19.12.2008 și Decizia nr.39/25.03.2009, emis de Administrația Fondului pentru Mediu, ca netemeinice și nelegale.
În perioada 07.06.2002 - 02.10.2003, societatea reclamantă a importat ambalaje, care au fost folosite în producția proprie de produse alimentare.
Potrivit art.9 lit.d din Legea nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, modificată prin Legea nr.293/2002, obligația la Fond consta în plata unei "taxe de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de către producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
Astfel, arată că, reclamanta nu a comercializat aceste ambalaje, ci le-a utilizat pentru ambalarea propriilor produse, neavând obligația de a plăti contribuția de 3% la Fondul pentru mediu. Comercializarea ambalajelor presupune valorificarea lor printr-un proces de vânzare cumpărare, ori prin folosirea lor pentru ambalarea propriilor produse nu are loc o valorificarea a lor, ci o valorificare a produselor respective, în acest caz ambalajele având un rol accesoriu, nefiind obiecte de comerț.
În cazul în care ar fi obligată la plata contribuției la Fond, arată reclamanta, s-ar ajunge la o situație discriminatorie față de ceilalți producători de produse ambalate care și-au achiziționat ambalajele necesare de pe piața internă și care nu au obligația de a plăti cota de 3%, întrucât nu au calitatea de producător și nici de importator de ambalaje. Mai mult nici producătorii de produse ambalate, care sunt în același timp și producători de ambalaje, nu sunt obligați la plata acestei taxe pentru ambalajele pe care nu le comercializează pentru ambalarea propriilor produse. De asemenea importatorii de produse ambalate nu au obligația de a plăti această taxă.
În concluzie, arată reclamanta că, pentru faptul că a importat ambalaje, pe care le-a utilizat pentru ambalarea propriilor produse, fără a le comercializa mai departe ca și ambalaje, consideră că nu este obligată la plata sumei de 131.267 lei, constituită din 58.625 lei reprezentând obligația de plată la Fondul pentru mediu, aferentă importurilor de ambalaje pentru perioada iunie 2002 - octombrie 2003, 61.163 lei reprezentând dobânzi și 11.479 lei reprezentând penalități.
În perioada 03.10.2003 - 31.12.2004, arată reclamanta că a importat bunuri ambalate și a produs și pus pe piață produse ambalate având obligația de a plăti la Fondul pentru mediu o sumă de 1 leu/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piață în perioada 03.10.2003 - 31.07.2004, respectiv 0,5 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piață în perioada 03.10.2003 - 31.07.2004, respectiv 0,5 lei/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe piață în perioada 01.08.2004 - 31.12.2004.
Potrivit art.8 alin.3 din Legea privind Fondul pentru mediu, modificată, sumele menționate mai sus se vor plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare prevăzute în nr.HG349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale prevăzute în această hotărâre și obiectivele realizate efectiv de agenții economici.
Pentru perioada 03.10.2003 - 04.08.2004 obiectivele anuale prevăzute în HG nr.349/2002 erau de recuperare și reciclare. În cazul în care, potrivit aceleiași HG, prin recuperare s-ar înțelege colectarea în vederea reutilizării sau reciclării, ar fi situația în care ambele obiective ar trebuie îndeplinite prin reciclare, fiind practic în fața unui singur obiectiv anual de îndeplinit.
Consideră că, acele cantități de deșeuri de ambalaje recuperate de către societatea reclamantă în lunile ianuarie - iulie 2004, care au fost valorificate prin alte metode decât reciclare și care exced obiectivului anual de recuperare (valorificare), trebuie luate în considerare la reducerea obiectivului anual de valorificare pentru lunile următoare ale anului 2004.
Potrivit Anexei II B la.OUG nr.78/2000, privind gestionarea deșeurilor, reciclarea este una din operațiunile de valorificare. Deci, cantitatea de ambalaje reciclată este implicit și valorificată, ceea ce înseamnă că obiectivul de reciclare trebuie scăzut din obiectivul de valorificare, pentru a se evita o dublă taxare.
Arată reclamanta că, a solicitat Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile o poziție oficială față de interpretarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr.73/2000, referitor la modalitatea de calcul a obligațiilor de plată datorate Fondului pentru mediu. Din răspunsul Ministerului nr.-/ /2008, reiese fără echivoc faptul că cele două obiective nu se adună ("În mod evident obiectivele nu se adună, reciclarea fiind o formă de valorificare "), rezultând faptul că în interpretarea legii, s-a ținut cont de definiția valorificării prevăzută de OG78/2000, conform căreia reciclarea este una dintre operațiunile de valorificare.
În ceea ce privește partea a doua a ultimei fraze din răspuns (" în schimb sumele se însumează"), consideră că este total lipsită de obiect și de logică, întrucât baza de calcul a obligațiilor de plată la Fondul pentru mediu o reprezintă tocmai obiectivele anuale, care neadunându-se duce automat și la neînsumarea sumelor.
În concluzie, formula general valabilă pentru calculul obligațiilor de plată la Fondul pentru mediu, pentru perioada 03.10.2003 - 31.12.2004, este identică cu formula prevăzută în Ordinul nr.578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu.
Potrivit acestei formule suma maximă de plată datorată de către un agent economic, în calitate de producător sau importator de produse ambalate, pentru ambalajele puse pe piață nu poate depăși valoarea obținută prin înmulțirea obiectivului de valorificare anual cu taxa. Acest lucru este corect, întrucât atât Legea nr.73/2000, cât și nr.OUG196/2005 fac trimiteri la Ordonanța nr.78/2000, privind regimul deșeurilor, unde este prevăzut în Anexa II B că reciclarea este una dintre operațiunile de valorificare. Astfel, cantitatea de deșeuri de ambalaje reciclată este implicit și valorificată.
Așadar, cu toate că și înainte de apariția nr.OUG196/2005 și după apariția acesteia, legiuitorul vorbește de două obiective, valorificare și reciclare, numai după această dată cele două obiective nu sunt adunate de către Administrația Fondului pentru Mediu, odată cu apariția Metodologiei de calcul aprobată prin Ordinul nr.578/2006.
În concluzie, pentru ambalajele puse pe piață în perioada 03.10.2003 - 31.12.2004, arată reclamanta că datorează la Fondul pentru mediu suma de 267.363,36 lei.
În drept a invocat prevederile art.11, art.15 din Legea nr.554/2004, nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, cu modificările și completările ulterioare, nr.OUG196/2005 privind Fondul pentru mediu, nr.HG349/2002 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, nr.HG621/2005 și nr.OUG78/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Raportat la dispozițiile artr.218 alin.2 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât din interpretarea coroborată a art.205 și 209 din nr.OG92/2003 republicată, rezultă că reclamanta avea posibilitatea contestării la organul fiscal emitent a titlului de creanță și a actelor administrative fiscale, decizia de soluționare a contestației, în speță Decizia nr.7984/25.03.2009), putând fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit art.218 alin.2 Cod procedură fiscală.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă are ca obiect anularea doar a deciziei de impunere nr.231/39563/19.12.2008, emisă de Administrația Fondului pentru Mediu, solicită admiterea excepției invocate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora pentru perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 s-ar fi reținut în mod greșit în cuprinsul raportului de inspecție fiscală ca fiind ambalaj inclusiv folia importată, precizează că sunt netemeinice.
Conform art.1 pct.4 alin.1 lit.d din Legea nr.293/2002 privind aprobarea nr.OUG93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu și art.8 alin.1 lit.d din Legea nr.73/2000, republicată, pentru perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 se constituie venit la Fondul pentru mediu o "cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, cu excepția celor utilizate pentru medicamente". Obligația calculării, declarării și virării sumelor către Agenția Fondului pentru Mediu revine producătorilor și importatorilor de ambalaje.
Potrivit art.1 pct.4 alin.3 din Legea nr.293/2002, privind aprobarea nr.OUG93/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000, privind Fondul pentru mediu și art.8 alin.3 din Legea nr.73/2000, republicată, în cazul colectării și reciclării deșeurilor prevăzute la alin.1 lit.d e către producători și importatori, nu se va plăti această cotă decât pe diferența dintre cantitățile produse sau importate și cantitățile colectate și reciclate.
Încadrarea produselor importate de reclamantă în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003, trebuie stabilită în conformitate cu prevederile referitoare la ambalaje, în vigoare în perioada menționată, respectiv nr.HG349/2002, privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor din ambalaje. Astfel, în anexa nr.1 pct.1 lit.b din nr.HG349/2002, privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, ambalajul este definit ca fiind - "orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj".
Analizând funcția principală pe care o îndeplinesc produsele importate de reclamantă, în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003, este evident că acestea se încadrează în categoria ambalajelor, arată pârâta.
Activitățile desfășurate de reclamantă, sunt generatoare de obligații la Fondul pentru mediu, drept pentru care inspectorii Administrației Fondului pentru mediu au determinat în mod corect obligațiile restante în sarcina reclamantei, aferente cotei de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători.
În toată perioada verificată, arată pârâta că, societatea reclamantă a importat ambalaje care au fost folosite în producție și comercializate odată cu produsul finit. Baza de impunere pe stabilirea obligațiilor de plată la bugetul fondului pentru mediu a reprezintă diferența dintre cantitatea ambalajelor importate de societate și cantitatea ambalajelor colectate și reciclate, așa cum este precizată în anexa 11 la raportul de inspecție fiscală.
Menționează faptul că, la calculul contribuției, a fost luată în considerare valoarea de import a ambalajelor, deoarece având în vedere că nu există valoare de vânzare specificată pe facturile de vânzare, nu se poate determina valoarea de comercializare a respectivelor ambalaje, acestea fiind comercializate odată cu produsul finit.
Baza de impunere privind obligațiile de plată la bugetul Fondului pentru mediu pentru perioada 01.04.2003 - 02.10.2003, s-a stabilit ținând cont de definiția ambalajului din nr.HG349/2002, privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje și a fost calculată pentru diferența dintre cantitățile de ambalaje importate și cantitățile de ambalaje colectate și reciclate, în baza documentelor financiar contabile puse la dispoziție de reclamantă.
Calculul obligațiilor de plată la bugetul Fondului pentru mediu, pentru perioada 01.04.2003 - 02.10.2003, s-a stabilit în conformitate cu Legea nr.293/2002 privind aprobarea nr.OUG93/2001, pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, prin aplicarea unei cote de 3% la diferența dintre cantitățile de ambalaje importate și cantitățile de ambalaje colectate și reciclate.
Referitor la susținerea reclamantei, potrivit căreia pentru perioada 03.10.2003 - 31.12.2003, obiectivul de reciclare trebuia scăzut din obiectivul de valorificare pentru a se evita o dublă taxare, precizează pârâta că este neîntemeiată.
Potrivit art.13 lit.d din nr.OUG86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, pentru perioada 03.10.2003 - 26.07.2004, se constituie venit la Fondul pentru mediu "o sumă de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
Conform art.8 alin.3 din nr.OUG86/2003, pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, suma prevăzută anterior se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale și obiectivele realizate efectiv de agenții economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate. Procentele de valorificare și reciclare se aplică pentru cantitatea ambalajelor introduse pe piață, odată cu vânzare bunurilor ambalate.
Începând cu data de 5 august 2004, intră în vigoare nr.HG899/10 iunie 2004, pentru modificarea și completarea nr.HG349/2002, privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, în acest fel modificându-se textul art.13 referitor la obiectivele care urmează a fi îndeplinite în ceea ce privește deșeurile de ambalaje.
Consideră că, prevederile nr.HG899/2004 au fost emise cu respectarea atât a art.3 lit.b din Codul fiscal, cât și a Legii nr.24/27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectând logica în ceea ce privește semnificația termenilor și conținutului normelor juridice, fără noțiuni confuze de natură să conducă la interpretări total diferite sau în contradicție cu rațiunile care au determinat elaborarea lor, și armonizată cu standardele statelor membre ale
Concluzionează că, 03.10.2003 - 31.12.2005, calculul se efectuează pe diferența dintre obiectivele de valorificare și reciclare stabilite prin nr.HG349/2000, cu modificările și completările ulterioare, și obiectivele realizate de către agenții economici, iar pentru perioada 01.01.2006 - prezent, conform nr.OUG196/2005 privind Fondul pentru mediu.
Începând cu 01.01.2006, calculul se efectuează pe diferența dintre obiectivul de valorificare stabilit prin lege și obiectivul realizat de către operatorul economic, cu mențiunea că din cantitatea de deșeuri de ambalaje valorificate, trebuie realizată și reciclarea în procentele stabilite prin nr.HG621/2005.
Având în vedere actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
În perioada 29.05.2006 -24.12.2008, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a efectuat o inspecție fiscală la societatea reclamantă, vizând verificarea modului de calcul, constituire și virare a obligațiilor la Fondul de mediu pentru intervalul 07.06.2002 -31.12. 2004.
Inspecția fiscală a vizat:
- contribuția de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii și importatorii de ambalaje pentru perioada 7iunie 2002-02octombrie2003,contribuție datorată potrivit Legii nr. 73/2000 privind fondul pentru mediu, modificată prin Legea nr. 293/2000 de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 93/2001 de modificare a Legii nr. 73/2000.
- contribuția de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii si importatorii de bunuri ambalate pentru perioada 3 octombrie 2003 -29iulie2004, contribuție prevăzută în Legea nr. 73/2000, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2003
- contribuția de 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii si importatorii de bunuri ambalate pentru perioada 30 iulie 2004 - 31 decembrie 2004,conform articolului unic pct.1 din Legea nr.334/2004,pentru aprobarea nr.OUG86/2003
- contribuția încasată pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu pentru perioada 7 iunie 2002 - 31 decembrie 2004, contribuție prevăzută în Legea nr. 73/2000 privind fondul pentru mediu, cu modificările ulterioare.
La finalizarea inspecției a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr.271/19.12.2008 și s-a emis decizia de impunere nr.231/19.12.2008 pentru suma totală de 1.474.056 lei,din care obligații fiscale 690.321 lei și 783.735 lei majorări de întârziere.
Societatea reclamantă a contestat raportul de inspecție fiscală si decizia de impunere,iar prin decizia nr. 39 din 25.03.2008 a Administrației Fondului pentru Mediu a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă, instanța urmează aor espinge ca nefondată, deoarece reclamanta a solicitat atât anularea deciziei de impunere cât și a deciziei nr. 39/25.03.2008 emisă de pârâtă.
De precizat că atât prin contestație cât și prin acțiune,deși s-a solicitat anularea în totalitate a raportului de inspecție fiscală nu s-au adus critici cu sumele încasate pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu.
Susținerea reclamantei potrivit căreia raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere sunt nule absolut deoarece a fost depășit termenul limită cu privire la durata maximă a inspecției fiscale prevăzut de art. 104 din nr.OG92/2003, este nefondată.
Astfel,depășirea duratei prevăzută de lege pentru efectuarea unei inspecții fiscale, nu este prevăzută în art.46 din printre OG motivele de nulitate absolută ale actelor administrativ fiscale,iar actele îndeplinite cu neobservarea unor forme legale urmează a se declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, conform art. 105 alin. (2) Cod procedura civila.
Ori, reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu ca urmare a faptului că durata inspecției fiscale a depășit perioada maximă prevăzută de lege.
Pe fondul cauzei,Curtea reține că, așa cum se susține prin acțiunea introductivă și cum s-a arătat în raportul de inspecție fiscală, în perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 - reclamanta a importat ambalaje constând în sticle,găleți din plastic,folie din plastic, cutii de carton, pe care le-a folosit pentru ambalarea produselor proprii.
Problema care trebuie dezlegată și care constituie primul punct din contestația reclamantei este dacă importul de ambalaje pentru ambalarea propriilor produse este însoțit de plata acestei contribuții.
Pentru a rezolva această problemă trebuie să se pornească de la definiția pe care Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje o dă noțiunii de ambalaj "orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reținerii, protejării, manipulării, distribuției si prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. returnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj".
Este adevărat că reclamanta nu a comercializat ambalajele ca atare,ci le-a folosit la ambalarea propriilor produse - dar această distincție nu este de natură a înlătura obligația - prevăzută la articolul 9 lit. d din 73/2000, aceea de a achita o taxă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de către producători și importatori.
Potrivit articolului 9 lit. d din Legea 73/2000 privind Fondul de mediu, modificată prin Legea 293/2002, obligația la Fondul de Mediu - constă într-o taxă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători șiimportatori.
Articolul 64 din Codul vamal definește importul ca fiind introducerea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic.
Este evident că, activitatea reclamantei, pe durata mai sus menționată, este cea prevăzută în textul legal mai sus arătat, introducerea în circuitul economic, deoarece legiuitorul nu face distincția asupra modului de introducere în circuitul economic, astfel că în mod corect s-a reținut că reclamanta datorează 3% din valoarea ambalajelor,deoarece comercializarea ambalajelor s-a făcut odată cu produsul finit.
În aceste condiții distincția făcută de reclamantă nu este susținută raportat la conținutul concret al noțiunii de importator.
Prin aceasta nu poate fi susținută ipoteza unei discriminări, nefiind dovedit un tratament diferențiat la aceleași condiții concrete de desfășurare a unei activități.
Concluzia se impune și pe baza analizei legislației în materie (Legea nr. 73/2000 modificată prin Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 86/2003), din care rezultă ca legiuitorul a dorit plata unei taxe pentru Fondul de mediu pentru toate ambalajele introduse pe piața națională, scopul fiind protecția mediului si sancționarea prin plată a poluatorului.
De asemenea în perioada 03.10.2003-31.12.2004,reclamanta a importat bunuri ambalate,având obligația de a plăti Fondului de Mediu o sumă de 10.000 lei /kg din greutatea ambalajelor introduse pe piață, în perioada 03.10.2003-29.07.2004,respectiv o sumă de 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională, pentru perioada 30.07.2004-31.12.2004.
În conformitate cu dispozițiile art.8 al.3 din nr.OUG 86/2003 "Suma prevăzută la alin. (1) lit. d) se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare si reciclare, prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale prevăzute în această hotărâre și obiectivele realizate efectiv de agenții economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate."
Potrivit art. 13 din nr.HG349/2002 "Obiectivele privind recuperarea si reciclarea deșeurilor de ambalaje până în anul 2010 sunt următoarele:
a) recuperarea unui procent de 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje;
b) reciclarea unui procent de 25% din greutatea totala a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj recuperate, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj.
Obiectivele de recuperare si reciclare prevăzute la alin. (1) se realizează etapizat, conform prevederilor anexei nr. 4."
Conform anexei 4 obiectivele de recuperare și reciclare pentru anul 2003 fost de 2,00% recuperare și 0,50% reciclare,iar pentru anul 2004 de 5% recuperare și 2,00% reciclare.
Potrivit anexei nr. 1 pct.1 lit. l și j din nr.HG349/2002 prinrecuperareaambalajelor și deșeurilor de ambalaje se înțelege "colectare în vederea reutilizării și, respectiv, a reciclării acestora",iar prinreciclareadeșeurilor de ambalaje se înțelege " operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate în scopul inițial sau pentru alte scopuri".
Din aceste dispoziții rezultă că obiectivul de recuperare se aplică la greutatea deșeurilor de ambalaje, iar obiectivul de reciclare se aplică la greutatea totală a materialelor de ambalare conținute în deșeurile de ambalarerecuperate. Prin urmare nu se poate reține că în această situație din obiectivul de recuperare se scade obiectivul de reciclare,deoarece procentul de reciclare se raportează la rezultatul obținut prin aplicarea procentului de recuperare la întreaga cantitate de deșeuri de ambalaje.
Aceste obiective de recuperare și reciclare au fost în vigoare până la data de 04.08.2004, când a intrat în vigoare nr.HG899/2004 pentru modificarea nr.HG349/2002 care în art.13 a prevăzut ca obiective valorificarea unui procent de minimum 50% din greutatea deșeurilor de ambalaje și reciclarea unui procent de minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conținute în deșeurile de ambalaj, cu un procent minim de 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj, pentru anul 2004 stipulând pentru valorificare un procent de 15%, iar la reciclare un procent de 12%, iar în art. I pct.26 a prevăzut că " În cuprinsul hotărârii, termenul recuperare se înlocuiește cu termenul valorificare." și definitalorificareaca fiind "orice operație aplicabila deșeurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. II B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001."
Anexa nr. II B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001 prevede că prin operațiuni de valorificare a deșeurilor se înțelege:
" 1. utilizarea ca material combustibil sau ca mijloc de producere a energiei;
2. reciclarea sau recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți;
3. reciclarea sau recuperarea metalelor sau compușilor metalici;
4. reciclarea sau recuperarea altor materiale anorganice;
5. regenerarea acizilor sau bazelor;
6. valorificarea produselor folosite la captarea poluanților;
7. valorificarea produselor din catalizatori;
8. rerafinarea uleiurilor uzate sau alte reutilizări ale acestora;
9. recuperarea sau regenerarea solvenților;
10. împrăștierea pe sol, în beneficiul agriculturii sau pentru reconstrucție ecologica, inclusiv operațiunile de compostare și alte procese de transformare biologica;
11. utilizarea deșeurilor obținute în urma oricărei operațiuni menționate la pct. 1-10;
12. schimb de deșeuri între deținători, pentru a fi supuse uneia dintre operațiunile menționate la pct. 1-11;
13. stocarea de deșeuri în scopul de a fi supuse uneia dintre operațiunile menționate la pct. 1-12, exclusiv depozitarea temporara înaintea colectării, în zona de producere."
Este adevărată susținerea recurentei că din această definiție reiese că reciclarea este o formă de valorificare,însă aceasta nu înseamnă că există doar un singur obiectiv anual de îndeplinit,cel de recuperare (valorificare) și că obiectivul de reciclare trebuie scăzut din obiectivul de recuperare(valorificare), cele două obiective trebuind să fie îndeplinite fiecare în procentul prevăzut de normele legale,textul art.8 al.3 din nr.OUG86/2003 făcând vorbire despre diferențadintre obiectivele anuale și obiectivele realizateși nu despre un singur obiectiv.
Referitor la cantitățile de deșeuri de ambalaje recuperate de către reclamantă în perioada ianuarie-iulie 2004,prin alte metode decât reciclare și care ar excede obiectivului anual de valorificare,instanța constată că din anexa nr.9 la raportul de inspecție fiscală reiese că a avut loc o regularizare pentru această perioadă,în rubrica pentru luna august 2004.
Referitor la modul în care legiuitorul a înțeles să stabilească sumele datorate de "poluatori" și obiectivele naționale de recuperare/valorificare și reciclare a deșeurilor,precum și înțelesul pe care le-a dat acestor noțiuni,instanța apreciază că este atributul acestuia de a stabili politica și legislația în dreptul mediului și de a modifica această legislație.
În ceea ce privește previzibilitatea legislației și dreptul contribuabilului de a fi informat în avans asupra consecințelor actelor pe care le efectuează,Curtea constată că în ceea ce privește nr.HG349/2002 s-a prevăzut un termen de 90 zile de la data publicării în Monitorul Oficial pentru intrarea în vigoare,iar pentru nr.HG 899/2004 un termen de 30 de zile.
Cu privire la obligațiile accesorii constând în majorări de întârziere, instanța apreciază că sunt datorate pentru neplata la termen a taxei pentru Fondul de mediu.
Contribuția la Fondul pentru mediu are natura unei creanțe bugetare. Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 73/2000, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2001, a prevăzut ca Fondul pentru mediu se constituie, se gestionează și se utilizează în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice, iar Legea finanțelor publice prevede în art. 1 că fondurile publice se formează și din bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, Administrația Fondului pentru Mediu fiind o astfel de instituție publică fata de dispozițiile art. 10 si urm. din Legea nr. 73/2000 modificata prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2001.
Legea finanțelor publice definește la art. 2 pct. 7) bugetul general consolidat, ca fiind ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg, iar Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, prevede la art. 12 că pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorează dobânzi si penalități de întârziere. Ulterior, art. 1 alin. (2) Cod procedură fiscală (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003) a menționat ca prezentul cod se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, iar la art. 115 prevăzut că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează dobânzi si penalități de întârziere.
Față de considerentele arătate, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată, astfel că urmează a fi respinsă ca atare în baza art.18 din Legea nr.554/2004.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, deoarece acțiunea reclamantei a fost respinsă, iar intimata nu le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta -" FOOD"SA cu sediul în,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect anularea deciziei nr.39 din 25 martie 2009, deciziei de impunere nr.231 din 19 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.271 din 19 decembrie 2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER.
Red. sentință - jud.
În concept, 16.12.2009
Tehnoredact.--
4 ex./ 17.12.2009
2 com.__________
1.-" FOOD"SA cu sediul în,-, jud.
2. ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, nr.294, corp A, sector 6,
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Sabău Mirela
