Contestație act administrativ fiscal. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 240/
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - CONF SRL, cu sediul în B,-, jud.B și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, jud.B împotriva sentinței nr. 384 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice B prin consilier juridic, și recurenta reclamantă - CONF SRL, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante arată că recurenta a formulat recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila,în temeiul art.304 pct.9 și art.304/1 pr. civ., apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod eronat prima instanță a dat eficiență susținerilor expertului ce a efectuat expertiza în cauză și mai mult dând o greșită interpretare dispozițiilor prev. de art. 147 al.1,2 și 5 din Legea nr.571/2003 a reținut că societatea reclamantă era obligată la calculul TVA pe bază de pro-.
Instanța de fond a reținut complet greșit faptul că în perioada 01.01.2007-31.03.2008 - CONF SRL a realizat venituri din activitatea de fabricare a articolelor din textile, cât și din activitatea de închiriere a două imobile-bunuri de capital, deși în realitate societate nu a realizat venituri decât doar din activitatea de închiriere.
Mai arată că consideră că societatea reclamantă nu putea fi obligată la deducerea pe bază de pro- și la ajustare TVA și în consecință nu putea fi obligată nici la plata către bugetul consolidat al statului a sumelor stabilite în sarcina sa.
În altă ordine de idei se poate arăta că deși organele de control, au sesizat la timp eroarea persoanei impozabile a lăsat plătitorul în mod special în această stare, cu scopul vădit dea sancționa cu vârf și îndesat la controlul ulterior, așa cum și procedat de fapt.
Pentru cele arătate mai sus și pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea contestației, anularea Deciziei nr.153/2008 privind soluționarea contestației, formulată de - Conf SRL înregistrată la DGFP B, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite și pentru restul obligațiilor de plată stabilite de prima instanță.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate solicită ca pârâta să fie obligată la plata sumei ce reprezintă diferența accesoriilor aferente obligațiilor suplimentare de plată, calculate până la data plății efective a întregului debit stabilit în sarcina reclamantei.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că a declarat recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila întrucât o consideră fiind dată cu aplicarea greșită
legii, în temeiul disp.art. 304 pct.9 pr. civ.
Consideră că a fost pronunțată o hotărâre preluând din raportul expertului desemnat în cauză o concluzie eronată, cu privire la modul de calcul a pro-ratei în baza căreia a admis în parte cererea reclamantei deși DGFP Baf ormulat obiecțiuni cu privire la această greșeală.
Mai arată că în condițiile în care expertul contabil a utilizat la calculul pro-ratei, la numitor doar veniturile impozabile a procedat în mod greșit, calculul fiind eronat. Față de calculul expertului contabil, prin raportul de inspecție fiscală, organele de inspecție fiscală au utilizat la calculul pro-ratei conform prevederilor legale, veniturile totale.
Pentru cele arătate și pentru considerentele expuse pe larg în motivele depuse la dosar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii cererii reclamantei cu privire la suma ce reprezintă diferența de TVA și majorări de întârziere aferente.
Față de recursul declarat de recurenta reclamantă solicită respingerea acestuia pentru motivele depuse la dosar.
Apărătorul recurentei reclamante, față de recursul recurentei pârâte solicită respingerea recursului ca nefundat, pentru motivele expuse pe larg în dosar.
C URTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 384/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, s-a admis în parte, ca fondată, acțiunea formulată de reclamanta Conf R, cu sediul în B,-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, și în consecință, anulând în parte Decizia nr.153 din 31.07.2008 de soluționare a contestației administrative nr.189/20.06.2008 formulate de reclamantă, și Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.-/128/24.05.2008, pentru suma totală de 58.458 lei, din care 50.553 lei reprezentând diferență de A și 7.905 lei reprezentând majorări de întârziere aferente diferenței de A, în sensul stabilirii obligației de plată a sumei totale de 362.038 lei, din care 321.731 cu titlu de diferență de A ( 297.395 lei ajustare A, 24.336 lei pro/rata) și 40.307 lei majorări de întârziere aferente diferenței de A și s- dispus restabilirea situației anterioare în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei suma totală de 58.458 lei achitată în contul obligațiilor suplimentare de plată stabilite.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta Conf Baf ormulat contestație împotriva Deciziei nr.153/31.07.2008 privind soluționarea contestației nr.189/20.06.2008, înregistrată la. B sub nr.10.117/17.07.2008, împotriva Deciziei de impunere nr.-/128/24.05.2008 privind obligațiile fiscale de plată suplimentare stabilite de inspecția fiscală în baza raportului de inspecție fiscală nr.-/24.05.2008, solicitând ca în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice să se dispună: admiterea contestației, anularea Deciziei nr.153/31.07.2008 și exonerarea petentei de plata sumei de 372.284 lei reprezentând diferența de taxă pe valoarea adăugată și 48.212 lei majorări de întârziere aferente diferenței de, înscrisă ca obligație de plată în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în sarcina sa prin actele administrative atacate și obligarea pârâtei la restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii sumelor în cuantum de 420.496 lei, achitate de societate în contul obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Prin Decizia nr.153/31.07.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a admis ca întemeiată contestația nr.189/20.06.2008 formulată de Conf L, pentru suma totală de 96.601 lei din care: 82.887 lei reprezentând diferența de taxă pe valoarea adăugată și 13.714 lei majorări de întârziere aferente diferenței de, cu consecința anulării parțiale a Deciziei de impunere nr.-/128/24.05.2008 privind obligațiile fiscale de plată suplimentare stabilite de inspecția fiscală, pentru această sumă.
Prin aceeași decizie a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată pentru suma totală de 420.496 lei din care: 372.284 lei reprezentând diferența de, și 48.212 lei majorări de întârziere aferente diferenței de
Ca urmare se constată că este neîntemeiată solicitarea de anulare în totalitate a Deciziei nr. 153/31.07.2008, obiectul judecății reprezentându-l suma de 420.496 lei, stabilită în sarcina reclamantei urmare a soluționării contestației adresate organului fiscal.
În fapt se reține că în perioada 01.01.2007 - 31.03.2008 Conf L, a realizat venituri din activitatea de fabricare a articolelor din textile cât și din activitatea de închiriere a două imobile - bunuri de capital.
Pentru imobilul situat în B,-, în suprafață totală de 5.490 mp. a fost încheiat cu B contractul de închiriere nr.1/10.01.2007 pentru o perioadă de 3 ani și 11 luni cu începere de la data de 01.02.2005 iar conform contractul nr.31/05.02.2007 Conf Laî nchiriat către B hala de depozitare în suprafață de 1.473,42 mp. spațiu birouri în suprafață de 189 mp și platformă de beton neacoperită - cale acces în suprafață de 2.740 mp. situate în B. R S nr.74, pentru o perioada de 2 începând cu data de 01.03.2007.
În referire la aceste contracte au fost depuse la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B Notificările nr.-/14.01.2008 și respectiv nr.-/18.05.2008 privind anularea, începând cu data de 01.01.2008, respectiv 18.05.2007, a taxării operațiunii de închiriere a spațiilor respective.
În Decizia de impunere nr.-/128/24.05.2008, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.-/24.05.2008, s-a reținut, urmare a verificării modului de calcul a deductibilă, că au existat deficiențe privind neajustarea deductibilă de către - Conf SRL pentru operațiunile scutite fără drept de deducere, respectiv închirierea bunurilor de capital, precum și neutilizarea pro-rata la deducerea, astfel încât au procedat la ajustarea taxei pe o perioadă de 20 de ani pentru clădirile închiriate și prin acordarea dreptului de deducere pe bază de pro-rata.
Recalcularea TVA a condus la diminuarea bazei impozabile privind adăugată deductibilă cu suma de 2.431.727 lei și a aferentă cu suma de 462.028 lei, cu consecința stabilirii în sarcina reclamantei a unei diferențe de de plată în sumă de 455.171 lei, cu majorările de întârziere aferente în suma de 61.926 lei.
Contestația formulată de - Conf SRL a fost admisă în parte pentru suma totală de 96.601 lei, avându-se în vedere dovezile prezentate, organul fiscal procedând la recalcularea ajustat pe o perioadă de 5 ani, în loc de 20 de ani, ca urmare fiind stabilită nedeductibilă aferentă ajustării în sumă de 340.667 lei iar majorările de întârziere recalculate.
Având în vedere raportul de expertiză întocmit de expert (filele 101-111) și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți (filele 125-127), tribunalul reține că o dată cu anularea operațiunii de taxare a închirierii celor două imobile (bunuri de capital), acestea au fost utilizate pentru operațiuni care nu au dreptul la deducerea (operațiuni de închiriere), situație în care se efectuează ajustarea taxei deductibile aferentă bunurilor, respectiv taxa achitată la achiziționarea acestora, potrivit dispozițiilor art.149 alin. 4 lit. A) pct. 2 din Legea nr. 571/2003.
Se reține incidența în cauză dispozițiile art. 161 alin. 2 din Codul fiscal, ce prevăd că " Persoana impozabilă care a avut dreptul la deducerea integrală sau parțială a taxei și care, la sau după data aderării, nu optează pentru taxare sau anulează opțiunea de taxare a oricăreia dintre operațiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. E), pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit, achiziționat, transformat sau modernizat înainte de data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa, conform normelor", reclamanta fiind astfel obligată să efectueze ajustarea deductibilă aferentă bunurilor închiriate.
De asemenea, expertul a constatat în sensul dispozițiilor art.147 alineat 1, 2 și 5 din Legea nr.571/2003, că - Conf SRL a întocmit în perioada mai 2007 - martie 2008, facturi cu pentru imobilul din- și facturi fără pentru imobilul din-, pentru operațiunile de închiriere a bunurilor de capital care potrivit dispozițiilor art.141 alin.2 lit.c) sunt operațiuni scutite de
Întrucât pentru achizițiile făcute în această perioadă nu se cunoaște destinația exactă a acestora, respectiv pentru care din cele două imobile vor fi utilizate, aferentă tuturor achizițiilor efectuate trebuie dedusă pe baza de pro - rata.
S-a concluzionat de către expert că ajustarea și deducerea pe bază de pro-rata a nu poate fi considerată o dublă impunere întrucât reprezintă aplicarea prevederilor legale evocate în raportul întocmit.
De asemenea, s-a precizat că obligația ajustării ia naștere datorită- desfășurării de activități nepurtătoare de, în condițiile în care la cumpărare societatea a beneficiat de rambursarea În consecință, sumele achitate de reclamantă cu titlu de taxa pe valoarea adăugată în perioada 2002-2007 sunt aferente activității curente desfășurate.
Verificând modul de calcul al pro - ratei și al operațiunii de ajustare a, expertul a stabilit, urmare a obiecțiunilor formulate de pârâta B, că totalul obligațiilor suplimentare de plată ce trebuiau stabilite în sarcina - Conf este de 362.038 lei, din care ajustare - în sumă de 297.395 lei, pro-rata - în sumă de 24.336 lei și majorări de întârziere în sumă de 40.307 lei.
S-a menționat că suma de 1.175.803 lei, reținută la calcularea pro-ratei reprezintă totalul veniturilor aferente operațiunilor care permit și a acelor ce nu permit exercitarea dreptului de deducere, sumă ce corespunde cu cea înscrisă în de verificare și în Bilanțul contabil la 31.12.2007.
Se reține în acest sens că în Raportul de inspecție fiscală au fost avute în vedere în mod eronat venituri totale utilizate în cuantum de 1.355.018 lei, ceea ce determinat diferențele constatate între obligațiile suplimentare de plată stabilite de expertul contabil și cele stabilite de organul fiscal, în cuantum total de 58.458 lei, din care 50.553 lei reprezentând diferență de A și 7.905 lei - majorări de întârziere aferente diferenței de
Având în vedere că Conf Lad obândit calitatea de persoană impozabilă în regim mixt, o dată cu anularea opțiunii de taxare a operațiunilor de închiriere, instanța va reține incidența dispozițiilor art.149 alineat 4 litera a) pct.2 și art.161 alineat 2 din Codul fiscal privind ajustarea și ale art. 147 alineat 2 și 3 din Legea nr. 571/2003 privind calculul pe bază de pro - rata.
Nu vor fi reținute susținerile reclamantei în sensul declarării drept nule a nr.-/18.05.2006 și nr.-/14.01.2008, prin care s-a renunțat la taxarea chiriei către respectiv către, pentru motivul depunerii la organul fiscal în afara termenului de 90 de zile prevăzut la art.38 alineat 6 din nr.HG44/2006.
Instanța constată că dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile reclamantei, în cazul său fiind incidente prevederile art.38 alineat 7 și 9 din nr.HG44/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, în referire la art.149 alineat 4 litera a) și alineat 5 litera a) din Codul fiscal, așa cum în mod corect au reținut organul fiscal și expertul contabil desemnat.
De altfel reclamanta a depus notificările menționate în forma prevăzută la anexa nr.2 la HG nr.44/2006, pentru care nu este prevăzut termenul de 90 de zile, acesta aplicându-se în cazul notificărilor prevăzute în anexa nr.1 la norme, ce sunt depuse în vederea menținerii opțiunilor de taxare, situație în care reclamanta nu se afla.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, societatea reclamantă - CONF SRL B, cu următoarea motivare;
În mod eronat, prima instanță a dat eficiență susținerilor expertului ce a efectuat expertiza efectuată în cauză și mai mult dând o greșită interpretare dispozițiilor prevăzute de art. 147, alin. 1, 2 și 5 din Legea nr. 571/2003 a reținut că societatea reclamantă era obligată la calculul pe bază de pro-.
În primul rând, susține faptul că CONF nu poate fi considerată persoană impozabilă cu regim mixt, conform prevederilor art. 147, alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, deoarece nu s-a aflat în postura de a realiza atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere.
Instanța de fond a reținut complet eronat faptul că în perioada 01.01.2007 - 31.03.2008 CONF a realizat venituri din activitatea de fabricare a articolelor din textile, cât și din activitatea de închiriere a două imobile - bunuri de capital, deși în realitate societatea reclamantă nu a realizat venituri decât doar din activitatea de închiriere.
Întrucât reclamanta și-a desfășurat activitatea din 2002 până în 2007 derulând operațiuni cu drept de deducere, optând tacit pentru taxarea operațiunilor prevăzute de art. 141, alin. 2, lit. E) din Legea nr. 571/2003, iar ulterior, după depunerea notificărilor a optat în privința anulării acestei opțiuni de taxare a operațiunilor de închiriere, devenind persoană impozabilă care realizează operațiuni care nu dau drept de deducere, nu înseamnă că a dobândit calitatea de persoană impozabilă în regim mixt.
În înțelesul dat de prevederile art. 147, alin. 1 din Legea nr. 571/2003, persoana impozabilă în regim mixt este aceea care realizează sau urmează să realizeze atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere, concomitent, ceea ce nu este cazul societății reclamante care a procedat la anularea operațiunii de taxare, optând să deruleze operațiuni
care nu dau drept de deducere.
Instanța de fond a reținut eronat aplicabilitatea art. 147 alin. 2 și 5 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și anume obligativitatea societății de a întocmi jurnale de cumpărări separate pentru "Achizițiile " care nu dau drept de deducere. În cazul - CONF, aceste prevederi legale nu-i sunt aplicabile, deoarece societatea nu a înregistrat achiziții care nu dau drept de deducere, aspect pe care instanța de fond a omis să analizeze.
Furnizorii bunurilor de capital au colectat TVA-ul aferent vânzărilor respective au achitat la buget sumele rezultate, compensându-se astfel cu sumele deduse de cumpărător, fapt pentru care impactul la nivelul bugetului de stat este zero, contestatoarea neputând fi obligată la ajustarea taxei pe valoarea adăugată dedusă inițial, și nici să deducă taxa pe valoarea adăugată pe bază de pro-rata pentru bunurile de capital închiriate, așa cum în mod greșit au considerat atât expertul ce a efectuat raportul de expertiză, cât și instanța de fond care nu a făcut altceva decât să preia susținerile acestuia, fară a analiza aceste motive prin prisma textelor legale invocate.
Precizează că deși operațiunile de închiriere sunt scutite de taxă, - CONF a calculat, încasat, colectat si achitat statului din chirii in perioada 2002-2007, pentru cele două bunuri de capital TVA in sumă totală de 380.613 RON (situațiile anexa nr. 1) reprezentând 83.6 % din TVA-ul mobilizat suplimentar de 455.171 RON.
Astfel, din suma de 455.171 lei RON s-a recuperat la buget din deconturi lunare suma de 380.613 lei RON, mai rămânând de recuperat diferența de 74.558 lei RON, situație în care măsura impunerii suplimentare, reprezintă practic o dublă impunere.
În mod eronat, instanța de fond nu a reținut susținerile privind declararea drept nule a notificărilor nr. -/18.05.2007 și -/14.01.2008, prin care s-a renunțat la taxarea chiriei, motivat de dispozițiile art. 38, alin. 6 din nr.HG 44/2006 pentru aprobarea Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, considerând aceste dispoziții legale invocate ca fiind inaplicabile.
Apreciază că prevederile art. 38, alin. 7 și 9 din nr.HG 44/2006 nu n pot fi incidente, cât timp reclamanta a optat tacit înainte de data aderării pentru regimul taxării, regăsindu-se astfel doar în situația prevăzută de art. 38, alin.l din Normele metodologice de aplicare privind Codul fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 141, alin. 3 din Codul fiscal și art. 38 alin. 6 din normele de aplicare, persoana impozabilă care a optat tacit înainte de data aderării, trebuie sa depună o notificare la organele fiscale locale îi termen de 90 de zile de la data aderării.
În subsidiar, în situația în care nu se vor reține argumentele invocate în sprijinul motivelor de recurs invocate, învederează instanței de recurs faptul că instanța de fond admițând în parte acțiunea formulată de către societatea reclamantă, trebuia să aibă în vedere la anularea în parte a Deciziei nr. 53/31.07.2008 pentru suma totală de 58.458 lei și majorările de întârziere accesorii obligațiilor fiscale calculate până la data plății efective a acestor obligații.
În urma recalculării acestor accesorii rezultă un debit total de 10.486 ei, în loc de 14.986 lei, cât a fost stabilit inițial, fapt pentru care pârâta urmează a fi obligată să restituie reclamantei suma de 4.500 lei reprezentând diferența accesoriilor aferente obligațiilor suplimentare de plată și care au fost achitate în plus pârâtei până la data plății efective a întregului debit stabilit în sarcina reclamantei.
Împotriva aceleiași hotărâri, a declarat recurs și autoritatea pârâtă DGFP
Cu privire la recursul autorității pârâte, curtea potrivit disp.art. 137 pr civ, analizând cu prioritate excepția tardivității acesteia constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit disp.art.301 C pr civ, temeiul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Autoritatea pârâtă a primit hotărârea instanței de fond la data de 7 iulie 2009, iar motivele de recurs au fost trimise prin poștă la instanță la data de 24.07.2009, peste termenul de recurs prevăzut de textul de procedură mai sus citat.
Din acest recurs urmează a fi respins ca tardiv formulat, în temeiul disp.art. 312.pr.civ.
În ceea ce privește recursul societății reclamante,Curtea reține că instanța de fond a făcut o analiză amplă și obiectivă a situației de fapt, interpretând în mod corect toate textele de lege incidente în cauză și a făcut o justă apreciere a tuturor probelor administrate în dosar.
Ca atare, pentru că Pentru că nu se cunoștea destinația exactă a achizițiilor efectuate de - CONF B și utilizate pentru realizarea operațiunilor, respectiv nu s-a putut determina proporția în care aceste achiziții au fost utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere și cât pentru operațiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adăugată aferentă tuturor operațiunilor trebuia dedusă de societatea comercială pe bază de pro -.
Potrivit prevederilor art.147 alin.(1), alin.(2) și alin.(5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, persoana impozabilă care realizează atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu-i dau drept de deducere, iar pentru toate achizițiile efectuate de societatea comercială nu se cunoaște destinația exactă a acestora, respectiv nu se cunoaște pentru care din cele două tipuri de activități vor fi utilizate, taxa pe valoarea adăugată aferentă tuturor achizițiilor efectuate se deduce pe bază de pro-. Astfel, atât timp cât societatea comercială nu a ținut o evidență separată și clară a acestor facturi fiscale de achiziții, nici organul de inspecție fiscală nu a putut delimita care din acestea au fost alocate parțial activității care nu dă drept de deducere și care au fost alocate activității care dă drept de deducere.
Cu privire la faptul că măsura impunerii suplimentare ar însemna practic o dublă impunere, Curtea reține că instanța de fond a procedat corect și în acest sens au fost aplicate și prevederile art.161 alin. 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căruia persoana impozabilă care a avut dreptul la deducere integrală sau parțială a Aa ferentă unei construcții înainte de data aderării, și care, după data aderării anulează operațiunea de taxare pentru operațiunea de închiriere a spațiilor respective, va ajusta taxa dedusă inițial, aferentă bunurilor de capital închiriate.
Nici criticile referitoare la faptul că nu s-a ținut cont de instanță de solicitarea reclamantului cu privire la nulitatea notificărilor, nu poate fi primită.
Astfel potrivit art.141alin.(3) din Legea nr.571/2003 "persoana impozabilă care a optat tacit înainte de data aderării, trebuie să depună o notificare la organele fiscale locale în termen de 90 de zile de la data aderării", iar faptul că cele două notificări s-au depus în afara termenului de 90 de zile, acestea nu pot produce efecte, altele decât cele de a se continua modalitatea practicată tacit anterior
În fine nici solicitările făcute de recurentă, în subsidiar nu pot fi reținute întrucât instanța de fond în mod justificat nu a avut în vedere și majorările de întârziere accesorii atunci când a anulat parțial decizia în litigiu bazându-se pe probele dosarului și în special pe expertiza efectuată în cauză.
În concluzie, pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art. 312.pr civ acest recurs urmează a fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - CONF SRL, cu sediul în B,-, jud.B împotriva sentinței nr. 384 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefundat.
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, jud.B împotriva sentinței nr. 384 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./30.04.2010
Tehnored./04.05.2010/2ex.
Fond -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
