Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2447/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2447/2008
Ședința publică din 03 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNp rin DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva sentinței civile nr. 849/16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și pe intimatul, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimatul, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 23.10.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzeiPrecizări, din partea recurentei prin care s-a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei C, la care au anexat înscrisuri în susținerea opiniei adoptate ( 36 - 39), din care un exemplar s-a comunicat cu intimatul.
Intimatul susține că, a luat la cunoștință de conținutul precizărilor ce i s-au comunica azi și că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul intimatului asupra fondului cauzei și asupra excepției.
Intimatul a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a C, având în vedere că, aceasta face dovada însușirii recursului de către C, după termenul de judecată, mandatul fiindu-i dat, după ce s-a invocat jurisprudența în materie. Pe fond a solicitat respingerea recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în scris, cu privire la obiectul cauzei, dreptul comunitar este foarte clar, nu necesită alte lămuriri, fiind o discriminare clară în raport cu autoturismele noi pentru care legea nu prevede o astfel de taxă, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
deliberând reține că
Prin sentința civilă nr. 849 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Clujs -au respins excepțiile necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii.
Totodată, a fost admisă cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 10745 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și suma de 1004,3 lei cheltuieli de judecată.
În primul rând instanța de fond a analizat excepțiile invocate, apreciind că acestea sunt neîtemeiate având în vedere faptul că pârâta C-N este cea care a încasat taxa specială de înmatriculare, fapt ce îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză. Pe de altă parte, conform art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2003, secția de contencios administrativ este competentă să judece refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nedatorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat în cursul lunii decembrie 2007 un autoturism marca Audi 6, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului la data de 28.01.2008 a achitat suma de 10745 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a dobânzilor legale, tribunalul a admis-o, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1004,3 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, prin DIRECȚIA GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerii acțiunii formulată de reclamant, cu exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9.pr.civ.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta a arătat că optica tribunalului este greșită întrucât dispozițiile art. 2141și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană care revede că "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Un alt motiv în sprijinul admiterii recursului îl constituie faptul că tribunalul s-a pronunțat asupra neconcordanței prev. art. 2141și art. 2143din Legea nr. 571/2003, care ar contraveni dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Or, soluționarea acestei chestiuni juridice nu s-a putut face decât printr-o interpretare explicită și directă a acestor dispoziții ( art. 90 din Tratatul ), care însă cade în competența exclusivă a Curții de Justiție a Comunității Europene.
Fiind vorba despre un principiu constituțional, orice lege sau ordonanță sau prevederi ale acestora care nu sunt în acord cu legea fundamentală trebuie constatate ca atare de către Curtea Constituțională în temeiul art. 145 din Constituție.
Pe fondul cauzei, s-a învederat instanței faptul că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311- 312din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, dispozițiile care nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
S-a relevat și faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prin art. 11 instituie că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței, care au intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
În final a arătat că în materia contenciosului-administrativ sunt aplicabile dispozițiile art. 124.pr.fiscală în privința dobânzilor.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate ( 8).
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 137 alin. 1.pr. civilă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C în promovarea recursului.
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătorești produc efecte juridice între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de a recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de ataca recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond astfel că nu se poate susține cu temei că aceasta poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane.
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, iar legitimarea procesuală pasivă implică îndreptățirea persoanei de a participa în calitate de pârât în proces, calitate ce se justifică prin analizarea existenței unei identități între persoana obligată în raportul de drept dedus judecății și pârât.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Delimitarea dintre calitate procesuală și interes, ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac, în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.
care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes astfel că s-a apreciat că recurentul nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C și se va respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 849 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI și respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 849 din 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.
Dact./3 ex./12.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
