Contestație act administrativ fiscal. Decizia 249/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 249/
Ședința publică din 23 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.788/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-reclamantă - Com SRL Târgu-M prin consilier juridic, lipsă recurenta-pârâtă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prev. de art.301 și 303 Cod procedură civilă, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar intimata-reclamantă a depus întâmpinare, recurenta-pârâtă solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se dă citire încheierii din 17.02.2010 prin care s-a respins cererea de abținere formulată de unul din membrii completului de judecată în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul intimatei-reclamante declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr.788 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Mureșa respins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea formulată de reclamanta -" Com"SRL împotriva pârâtei DGFP M și a anulat decizia nr.184/13.03.2007 și decizia de impunere emisă de pârâtă la data de 16.10.2006, exonerând reclamanta de plata sumei de 118.943 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că nu există autoritate de lucru judecat deoarece cererea cu privire la care s-a invocat această excepție este o "contestație la executare", nefiind astfel îndeplinită condiția ca cele două cereri să aibă același obiect, deoarece acțiunea supusă analizei vizează anularea unei decizii emise de DGFP
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că pârâta a emis decizia de impunere atacată prin care a stabilit obligații de plată suplimentare în sarcina reclamantei, deoarece suma de 392.275 lei înregistrată de reclamantă cu titlu de cheltuieli în baza contractelor de management încheiate cu -" "SRL nu este deductibilă.
S-a reținut că prin contractul de management nr.135 din 18.12.2003 -" "SRL s-a obligat să presteze către -" Com"SRL servicii privind activități de inginerie și consultanță în construcții.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat strict pe concluziile raportului de expertiză prin care s-a stabilit că lucrările executate de prestator au fost justificate prin procese-verbale de recepție, etc.
În ce privește împrejurarea că o persoană este acționar și administrator în ambele firme, s-a arătat că acest aspect este irelevant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M, solicitând admiterea acestuia modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că potrivit pct.48 din HG nr.44/2004, pentru a se deduce cheltuielile cu servicii de management, acestea trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă termene de execuție, precizarea serviciilor, tarife, prestarea efectivă a serviciilor să fie justificată prin situații de lucrări, rapoarte de lucru, studiu de fezabilitate, iar contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
S-a menționat că documentele prezentate de reclamantă nu îndeplinesc calitatea de documente justificative.
S-a arătat că rapoartele de activitate nu conțin elemente care să definească concret natura prestațiilor efectuate, cuantificarea acestora, termene de execuție, termene de analiză, eficiența serviciilor prestate, etc.
Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului deoarece s-a îndeplinit obiectul contractului de management.
S-a menționat că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că cele două contracte de management îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Prin cererea de recurs nu s-au contestat dispozițiile primei instanțe cu privire la soluționarea excepției.
Prin decizia nr.184/13.03.2007 emisă de DGFP M s-a respins contestația formulată de -" Com"SRL cu privire la suma de 118.943 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.
Prin decizia de impunere din 16 octombrie 2006, au fost stabilite în sarcina petentei obligații fiscale suplimentare de plată, în baza nr.15/2006.
Obligațiile fiscale au fost stabilite ca urmare a faptului că societatea a dedus fără drept la calculul profitului impozabil cheltuielile cu serviciile facturate de -" "SRL.
Contractele de management nr.135/18.12.2003 și nr.219/23.12.2004, care au stat la baza facturării serviciilor, s-au încheiat între reclamantă și -" "SRL, care se obliga să efectueze servicii de management și acordare de consultanță și alte servicii în domeniul construcțiilor.
Obiectul cauzei este acela de a stabili dacă sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu serviciile de consultanță facturate de -" "SRL.
Potrivit obiectului contractelor de management (filele 38-43 dosar fond), -" "SRL avea obligația de a furniza informații "sincere, exacte și complete" pentru desfășurarea activității prevăzute la art.1.
Dovezile depuse de reclamantă prin care aceasta a încercat să confirme efectuarea activității -" "SRL sunt procesele verbale de recepție la care se face referire și în expertiza contabilă întocmită de către expertul numit în cauză (filele 79-91 dosar fond).
Nici reclamanta nici expertul nu fac referire la alte documente care ar fi fost întocmite de către prestator pentru a dovedi efectuarea serviciilor.
De altfel, dacă ar fi existat alte asemenea documente, acestea ar fi trebuit să fie depuse la dosar.
Reclamanta a depus și facturi emise în baza celor două contracte.
Rapoartele de activitate de la filele 112-125 din dosarul de fond se referă la recepții de lucrări, la predare de amplasamente, care reprezintă etape în lucrările efectuate de către -" Com"SRL.
Acestea cuprind doar câteva rânduri din care nu reiese în nici un fel că activitatea înscrisă în rapoartele de lucru s-ar putea considera a fi vreuna dintre activitățile menționate la art.1 din contractele de management.
Reamintim că aceste activități sunt: managementul și acordarea de consultanță, îndrumare și servicii publice în domeniul construcțiilor de clădiri și lucrări de geniu, demolarea construcțiilor, terasamentelor și organizarea de șantiere, lucrări de învelitori, șarpante și terase la construcții, construcții de autostrăzi, drumuri, aerodroame și baze sportive, activități de studiere a pieței și de sondaj, alte lucrări speciale de construcții.
Cele câteva rapoarte de lucru la care am făcut referire mai sus, conțin constatări extrem de simple, și reprezintă etape specifice activităților normale de construcții, nereieșind de nicăieri contribuția prestatorului în sensul complex prevăzut la art.1 din cele două contracte.
Reclamanta își exercită activitatea în mod normal, iar contractele invocate presupun prestarea unor servicii speciale în raport de activitatea normală. Aceste servicii speciale reies din dificultatea lucrărilor care trebuie urmărite și este necesar să se vadă contribuția efectivă a prestatorului în îmbunătățirea activității beneficiarului.
În ce privește raportul de expertiză fiscală efectuat în primă instanță, menționăm că expertul nu poate efectua o analiză juridică a celor două contracte, așa cum în parte s-a întâmplat, ci poate doar să-și exprime poziția cu privire la actele contabile, respectiv dacă acestea sunt sau nu întocmite în condiții legale.
El nu poate verifica legalitatea unor operațiuni juridice ci doar pe a celor contabile.
Constatările expertului sunt subiective și vor fi înlăturate, câtă vreme nu există documente care să susțină poziția expertului.
Dacă ar fi existat acte justificative, ele ar fi trebuit să fie depuse la dosar.
Câtă vreme nu există înscrisuri care să dovedească îndeplinirea obligațiilor contractuale conform contractelor de management, orice interpretare a expertului este irelevantă în cauză.
Deși expertul face trimitere la condițiile prevăzute de HG nr.44/2004, respectiv ca serviciile să fi fost efectiv prestate, acestea să fie executate în baza unui contract care să cuprindă elemente obligatorii, iar prestarea efectivă să se justifice prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de piață sau orice materiale corespunzătoare, nu reușește să facă trimitere sau să anexeze raportului acte care să îndeplinească condițiile enumerate tocmai de către expert.
Este de notorietate faptul că experții anexează rapoartelor de expertiză actele la care fac referire, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Mai mult, însăși reclamanta avea posibilitatea de a depune la dosar acte prin care să dovedească prestarea efectivă a serviciilor.
Câteva rapoarte de câte o pagină, cu două, trei rânduri scrise și câteva facturi fiscale nu pot justifica aceste condiții, astfel încât constatăm faptul că reclamanta nu a reușit să-și dovedească acțiunea.
Pentru un preț de 2000 Euro/lună prevăzut în contractele de management, preț la care se adaugă și un comision de 1% din cifra de afaceri, nu putem considera că mai puțin de 15 rapoarte de câteva rânduri pot constitui documente justificate în condițiile în care potrivit pct.48 din HG 44/2004 era necesar să existe situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii și alte materiale corespunzătoare nu activității -" Com"SRL ci activității prestate de -" "SRL în vederea îmbunătățirii activității -" Com"SRL.
Toate aceste acte ar fi trebuit să cuprindă referiri la activitatea efectuată în condiții normale de către -" Com"SRL, la serviciile efectiv prestate de către -" "SRL și modul în care aceste servicii au îmbunătățit activitatea -" Com"SRL.
Față de cele mai sus menționate, constatăm că nu s-a dovedit în nici un fel prestarea serviciilor conform contractelor de management iar cheltuielile facturate cu aceste servicii sunt nedeductibile.
Pe lângă aceste aspecte, este relevant faptul că aceeași persoană are calitatea de asociat și administrator în ambele societăți, iar câtă vreme nu s-a făcut dovada că obiectul contractului de management ar fi fost îndeplinit de o altă persoană decât administratorul societății, înseamnă că acesta putea să își folosească cunoștințele de specialitate în mod direct în cadrul -" Com"SRL, în baza calităților mai sus menționate.
În consecință, în baza art.312 alin.1- 3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată și va respinge acțiunea reclamantei -" Com"SRL, menținând dispozițiile cu privire la soluționarea excepției.
Având în vedere dispozițiile art.274 pr.civ. și faptul că acțiunea reclamantei a fost respinsă, vom elimina dispozițiile cu privire la plata cheltuielilor de judecată la fond.
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de M, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.788/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de -" Com"SRL, cu sediul în Tg-M,-, județul
Menține dispozițiile cu privire la soluționarea excepției.
dispozițiile cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
26.02.2010
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
