Contestație act administrativ fiscal. Decizia 252/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act fiscal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.252
Ședința publică din12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul S,-, județul S șireclamanta-recurentă - SRL - prin lichidatorS, cu sediul în oraș, nr. 9, județul S,împotriva sentinței nr. 1264 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, relevându-se depunerea de către apărătorul ales al reclamantei-recurente a unei cereri de amânare, acesta susținând că se află în imposibilitatea de a se prezenta din considerente meteorologice.
Instanța respinge cererea de amânare, apreciind că motivarea acesteia este neîntemeiată și, cum recurenții prin declarațiile de recurs au solicitat inclusiv a se conferi eficiență dispozițiilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă, socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursurilor.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea în contencios fiscal introdusă și înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.5118/86 din 17.12.2008, reclamanta - "" SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia nr.21 din 02.02.2006 emisă de S precum și suspendarea executării procesului verbal nr.72364 din 09.03.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal din 09.03.2004 s-a stabilit că ar datora către bugetul de stat suma de 1.417.002.382 lei, reprezentând 270.693.199 lei impozit pe profit, 161.548.208 lei dobânzi aferente impozitului pe profit, 30.152.694 lei penalități de întârziere aferente, 629.535.174 lei taxă pe valoare adăugată, 185.649.561 lei dobânzi aferente taxei pe valoarea adăugată, 40.871.691 lei penalități de întârziere, 98.551.850 lei majorări de întârziere stabilite prin procesul verbal din 28.08.2000, în total suma cuvenită în lei noi este de 141.700 lei (RON).
A mai arătat reclamanta că suma de 9.855 lei majorări de întârziere și impozit pe profit a fost achitată, debitul în sumă de 19.725 lei impozit pe profit suplimentar nu se datorează, fiind cumpărători de bună credință, fapt constatat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, debitul de 7.344 lei impozit pe profit suplimentar a fost calculat greșit, cheltuielile fiind făcute pentru modernizarea punctelor de lucru și procesul de producție pentru care și-a îndeplinit obligațiile față de stat.
Prin sentința nr. 167 din 14.02.2008 Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă.
Prin decizia nr. 777 din 05.06.2008 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de reclamantă, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1264 din 22.01.2009, Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia nr.2 din 02.02.2006 și procesul verbal nr.72364 din 09.03.2004 și a dispus menținerea deciziei nr.2 din 02.02.2006 pentru suma de 42.085 lei obligații principale suplimentare, din care 33.906 lei TVA, 7344 lei impozit pe profit și 834 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor și pentru suma de 15.261 lei, obligații accesorii aferente.
Totodată a fost menținut procesul verbal nr.72364 din 09.03.2004 referitor la obligațiile principale suplimentare în sumă de 42.085 lei din care 33.906 lei TVA, 7344 lei impozit pe profit și 834 lei impozit pe venitul microîntreprinderilor și pentru suma de 15.261 lei obligații accesorii aferente.
A fost menținut și procesul verbal nr.72364 din 09.03.2004 pentru toate obligațiile de plată restante constatate la data controlului și menționate în cuprinsul acestuia.
Prima instanță a mai reținut că cererea de suspendare a rămas fără obiect, atâta timp cât reclamanta se află în procedura insolvenței, iar conform art.36 din Legea nr. 85/2006 la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitului sau bunurilor sale.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că toate facturile au fost achitate integral și operațiunile de plată au fost evidențiate în contabilitate la nivel sintetic în conturile corespunzătoare.
S-a mai constatat că facturile prezintă toate elementele de identificare prevăzute de normele legale pentru formularele cu regim special distribuite prin unitățile teritoriale de cât și elementele prevăzute de Legea contabilității pentru a fi considerate documente justificative.
De asemenea s-a concluzionat de expert că pentru tranzacțiile cu marfă și servicii cuprinse în valoarea de 82.981,73 lei, societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar și nici TVA suplimentar.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta, precum și pârâta.
Reclamanta a criticat sentința, ca nelegală și netemeinică, arătând că administratorul societății prin Rezoluția nr.155/P din 29.03.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa fost scos de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, astfel că nu se poate reține că operațiunile consemnate în facturile fiscale ar fi fost fictive.
A mai arătat reclamanta că, prima instanță nelegal a reținut că nu pot fi deduse sumele reprezentând TVA, pe motiv că nu s-au prezentat documente în copie din care să rezulte că furnizorul este plătitor de TVA, nu corespunde realității, această interpretare aducându-i prejudicii.
Recursul este nefondat.
Faptul că prin Rezoluția nr.155/P din 29.03.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa dispus neînceperea urmăririi penale privind pe administratorul - "" SRL, județul S, nu are nici o relevanță în cauză și, aceasta, motivat de faptul că prin rezoluția nr.155/P din 29.03.2007 s-a stabilit că faptele săvârșite de administratorul reclamantei nu îmbracă aspecte penale, ceea ce nu înseamnă că pretențiile invocate de reclamantă să nu fie analizate pe calea acțiunii în contencios fiscal, pe care de altfel a îmbrățișat-
Cât privește motivul de recurs privitor la dreptul reclamantei de deduce TVA-ul din mai multe facturi, instanța de control a reținut că reclamanta recurentă nu a prezentat copii după dovada că firmele indicate sunt sau nu plătitoare de TVA.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
A arătat pârâta recurentă că nelegal prima instanță a respins excepția tardivității promovării acțiunii și că încheierea de ședință din 11.09.2008 nu a fost motivată.
Motivul de recurs este nefondat deoarece din lucrările dosarului rezultă că reclamanta a introdus acțiunea în contencios fiscal în termenul prevăzut de lege.
Prin recursul formulat, pârâta a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece prima instanță a dat o interpretare greșită a dispozițiilor legale privitoare la dreptul de deducere a TVA.
Din lucrările dosarului, dar și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că reclamanta avea dreptul de deducere a TVA, deoarece a prezentat acte justificative în acest sens.
Cât privește decizia nr.V din 05.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta dispune că taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozitabilă la stabilirea impozitului pe profit, în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA.
În speță, prin expertiză s-a constatat că facturile fiscale conțin toate informațiile prevăzute de lege, iar reclamanta nu avea obligația, potrivit normelor financiare în vigoare la acea dată și înainte de a face verificări suplimentare, pentru a stabili realitatea mențiunilor din facturi privind Codul d e înregistrare la ORC.
În acest context, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de declarate depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul S,-, județul S și reclamanta-recurentă - SRL - prin lichidator S, cu sediul în oraș, nr. 9, județul S,împotriva sentinței nr. 1264 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Suceava- secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.02.2010
jud.fond
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Hîncu Cezar
