Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2541/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2541/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta - SRL Câmpia împotriva sentinței civile nr.1066 din 17.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal -decizie de impunere emisă de DGFP
La data de 16 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei, transmise prin fax, iar la data de 19 octombrie 2009, au fost depuse la dosar în original.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de azi.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1066 din 17.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL Câmpina, în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII
În motivare se arată că reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C solicitând instanței anularea Deciziei 144/30.09.2008, a Deciziei 86 din 18.07.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală 5426/18.07.2008 cu consecința exonerării de la obligația de plată a sumei de 114.818 lei.
Deși a depus cu întârziere notificarea, această depunere nu anulează dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare, prestatorilor nu le sunt aplicabile pct.40 al HG 44/2004 întrucât taxa nu a fost aplicată eronat întrucât aceasta este opțiunea prestatorilor iar facturile au fost integral achitate de către reclamantă astfel că bugetul de stat nu a fost cu nimic prejudiciat. De asemenea, obligația de notificare a fost reglementată doar începând cu Codul fiscal și este o condiție formală. În ceea ce privește lucrările de construcții montaj și aceste facturi au fost deja achitate și pentru aceleași argumente, reclamanta arată că nu a prejudiciat bugetul de stat. Aceasta este situația și în privința realizării de venituri din închirieri în calitate de locator. Cu privire la impozitul pe profit, pe anul 2003 sunt aplicabile prevederile punctului 42 din HG 44/2004 iar cheltuiala cu valoarea rămasă neamortizată a bunului nu excedează valorii recuperate în baza contractului de asigurare. Totodată, sunt aplicabile cu privire la impozitul pe profit pe anul 2004 prevederile punctului 93 din 1752/2005, lucrările executate neavând scopul declarat de a obține profituri suplimentare ci de a îndeplini obligațiile izvorâte din lege. Această susținere se invocă și pentru impozitul pe profit pe anul 2005 iar în ce privește impozitul pe profit pe anul 2006, nu există nici o prevedere legală care să-i oblige ca înainte de a instala o nouă rețea electrică să o dezafecteze complet pe cea existentă, să obțină obligatoriu materiale reciclabile pe care să le valorifice.
Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Cae fectuat o inspecție fiscală cu nr. 5426/18.- în baza căreia a fost emisă Decizia 86 din 18.07.2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei în sumă de 56.332 lei TVA, 27.696 lei majorări de întârziere, 29.229 lei impozit pe profit și 32.474 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a contestat potrivit art.205 Cod procedură fiscală o parte din suma stabilită prin Decizia 86/2008, solicitând exonerarea de la plata sumei de 111.739 lei.
Prin Decizia 144 din 30.09.2008 Car espins ca neîntemeiată contestația formulată.
În ce privește TVA suplimentar stabilit de 20.075 lei și majorări de întârziere pe motiv că societatea deduce TVA din facturi, chirie, imobil fără să facă dovada depunerii de către firmele proprietare ale imobilelor, reclamanta nu a prezentat în timpul controlului notificările locatorului privind opțiunea de taxare conform art.22/1 alin.6 din HG 598/2002 precum și 141 alin. 3 Cod fiscal și punctul 42 alin.3 din HG 44/2004 aceasta deoarece în cazul - IMPORT EXPERT SRL și - SRL notificările au fost depuse cu mult după data la care s-a optat pentru taxare. Deși art.141 alin.3 Cod fiscal specifică faptul că se poate opta pentru taxarea operațiunilor privind închirierea de bunuri imobile, această opțiune se face prin notificarea organelor fiscale și se aplică de la data înscrisă în notificare așa cum prevede punctul 42 alin.3 din HG 44/2004, situație care privește perioada de până la 31.12.2006 pentru că după această perioadă persoanele impozabile plătitoare de TVA trebuiau să notifice opțiunea de taxare în termen de 90 de zile de la data aderării așa cum prevede punctul 38 alin.3 și 6 din HG 1861/2006. Depunând notificarea după această dată când nu mai existau raporturile juridice între reclamantă și persoanele cu care aceasta a încheiat contractul, reclamanta trebuia să justifice raportat la normele legale în vigoare deducerea TVA de către societate. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat au fost încălcate prevederile punctului 44 din HG 44/2004 și punctului 40 din HG 1861/2006 în considerarea cărora beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a TVA aplicată eronat pentru o operațiune scutită ci trebuie să solicite o nouă factură fără TVA.
S-a contestat de asemenea suma de 239.00 lei stabilită suplimentar ca urmare a realizării de venituri din închirieri în calitate de locator situație în care sunt incidente prevederile legale mai sus menționate astfel că reclamanta nu poate beneficia de regimul de taxare conform notificării.
Așa fiind, reclamanta a să achitat această sumă bugetului urmând ca în conformitate cu prevederile legale să recupereze TVA achitată eronat de la furnizor.
În ceea ce privește TVA stabilit în sumă de 36.018 lei având ca obiect lucrări de construcții montaj, deși se susține că aceste facturi au fost achitate de prestatorii de servicii care au colectat și achitat și taxa pe valoarea adăugată aferentă, reclamanta a încheiat contracte cu diverși prestatori care au facturat eronat cu TVA de 19% lucrările de construcții montaj fără a aplica măsurile de simplificare prevăzute în art.160 Cod fiscal pentru aceste operațiuni taxabile.
Prin urmare, organele fiscale au stabilit în mod corect incidența punctului 82 alin.10 din HG 44/2004 urmând ca beneficiarii să storneze taxa deductibilă prin contul furnizori și să procedeze la restul operațiunilor impuse de textele legale întrucât aceste taxe trebuiau evidențiate atât ca deductibile cât ca și colectate în contul TVA fără a se face plata taxei între furnizor și beneficiar.
Un alt aspect contestat este acela al impozitului pe profit pe anul 2003 stabilit ca urmare a înstrăinării unui autoturism înainte de împlinirea a cel puțin J din durata normală de funcționare cu toate că beneficiind de facilitățile prevăzute la art.11 alin.1 și 5 avea obligația de a păstra în patrimoniu acest autoturism.
Reclamanta, deși a arătat că acest autoturism a fost avariat acesta fiind motivul pentru care a fost necesară vânzarea acestuia nu justifică, raportat la prevederile legale neachitarea impozitului pe profit aferent anului 2003.
Un alt aspect privește efectuarea unor investiții la clădirea situată pe str. - 14 din Câmpia și la depozitul din str. - considerându-le cheltuieli de reparații la imobilizări corporale. Prevederile invocate, respectiv punctele 93 și 94 din 1752/2005 prevăd că aceste cheltuieli se efectuează în scopul utilizării continue a acestor bunuri prin îmbunătățirea parametrilor tehnici iar lucrările efectuate de reclamantă reprezintă lucrări de investiții făcute înainte de punerea în stare de utilizare a clădirilor menționate.
În acest sens, cheltuielile respective trebuie recuperate doar pe calea amortizării situație prevăzută de art.24 Cod fiscal.
Lucrările efectuate reprezentând reparații la instalația electrică defectă nu au fost justificate cu documente justificative din care să rezulte obținerea de materiale reciclabile sau deșeuri iar din cuprinsul devizului de execuție nu rezultă la poziția "manoperă" și dezafectarea instalației electrice existentă. probe în sprijinul susținerilor sale, reclamanta nu a respectat nici în acest caz prevederile art.24 Cod fiscal.
Împotriva sentinței a declarat recurs - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării Deciziei nr. 144 / 30.09.2008 emisă de parata C, anulării Deciziei 86/ 18.07.2008 și a raportului de inspecție fiscală 5426 / 18.07.2009 emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C și a exonerării recurentei de la obligația de plată a sumei de 114.818 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate la fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurenta arată că, cu privire la TV A suplimentar de 20.075 lei și majorări de întârziere, în mod netemeinic, instanța nu a luat în considerare faptul că deși locatorii IMPORT EXPORT și au depus cu întârziere notificările privind opțiunea de taxare a operațiunilor de închiriere a bunurilor imobile, era necesar să se aibă în vedere un aspect esențial pe care recurenta l-a subliniat și anume acela că, potrivit prevederilor pct. 26 din nr.HG 1579/2007 de modificare a Normelor metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr. 441/22004,alin.3 al punctului 38 se modifică astfel: Opțiunea prevăzută la alin.(I) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa 1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.
În virtutea acestei prevederi, recurenta a arătat că inclusiv organul de control care a emis decizia 86/18.07.2008 și care de fapt a efectuat controlul, avea cunoștință, la data emiterii deciziei amintite de faptul că însuși Ministerul Finanțelor Publice s-a pronunțat asupra acestor chestiuni, așa cum rezultă și din adresa din 05.01.2005, comunicată către C în care se arată că " depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare pentru operațiunile respective, aceasta fiind numai o condiție formală.A depus în susținerea afirmației sale inclusiv adresa ANAF din 28.05.2008, prin care, la solicitarea C se arată în mod clar că: "În cazul în care data înscrisă în notificare este anterioară datei de depunere a notificării, nu va conduce la anularea opțiunii de taxare depuse de vânzător ( locator). Or, instanța nici nu s-a pronunțat în vreun fel asupra acestor chestiuni, deși este evidentă poziția forului tutelar al emitentului deciziei cu privire la aceste aspecte.
Mai mult, a depus odată cu concluziile scrise și adresa nr. 43 din 02.12.2008 a privind depunerea notificării, respectiv adresa nr. 67 / 24.11.2008 primită de la IMPORT EXPORT prin care aceasta precizează că a optat pentru taxare de la data de 01.01.2005, așadar în anul 2006 era îndreptățită la aplicarea TVA la chirie, și arată de asemenea că societatea fiind supusă inspecției fiscale cu privire la TV A pe toată perioada 01.09.2005 - 30.04.2008 (perioada care include și perioada reclamată de noi), organul de control nu a constatat deficiențe cu privire la aplicarea regimului de TV Or, în acest caz, neținându-se seama de toate aceste aspecte, recurenta se află în situația unui tratament discriminatoriu și a aplicării sau nu a unor prevederi legale în mod pur aleatoriu. Depune în justificarea punctului ei de vedere și Decizia nr. 66/2005 emisă chiar de către pârâta C în soluționarea unei alte contestații având același obiect.
Un alt aspect pe care instanța de fond nu l-a apreciat în mod temeinic este acela că trebuiau avute în vedere de către organele de control și dispozițiile art. 145 alin (8) din Legea nr. 571 /2003 privind Codul Fiscal, care precizează: (8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul dintre următoarele documente:
a). pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestări le de servicii care i-au fost prestate sau urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art.155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
Și această condiție era îndeplinită, întrucât facturile de chirie au fost emise pe seama recurentei de către societățile care i-au închiriat imobilele respective, acestea fiind verificate în cadrul controlului.
În mod netemeinic instanța nu a ținut seama nici de argumentul acesteia privitor la faptul că obligația de notificare este numai o condiție formală, cum însuși ministerul în subordinea căruia se află pârâta recunoaște prin adresa de mai sus, și, în consecință, putea fi încadrată cel mult ca contravenție pe care ar fi săvârșit-o locatorul care i-a închiriat spatiile comercialc în discuție, potrivit nr.OG 92 din 24 decembrie 2003, republicată, titlul X, "sancțiuni", <111.219 "Contravenții" alin. 1lit. b "Neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege.", sau lit. i "neîndeplinirea obligațiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau după caz, la terțe persoane, a formularelor și documentelor prevăzute de legea fiscală, altele decât declarațiile fiscale și declarațiile de înregistrare fiscală sau de mențiuni.
Cu alte cuvinte, obligația de notificare era a locatorului,împrejurare care la acea dată nu ne era imputabilă recurentei, întrucât codul fiscal nu prevedea vreo obligație pentru aceasta de aoi nforma cu privire la respectarea de către locatori a acestei obligații. Or, atâta vreme cât locatorul a emis factura cu TVA, iar operațiunea putea fi taxată pe baza opțiunii lui, dacă s-ar reține că recurenta ca beneficiară, avea obligația de a face dovada notificării, ar însemna să se accepte instituirea noțiunii de răspundere fără culpă, ceea ce este inadmisibil. Este vorba de perioade dinainte de 01.01.2008, când a devenit obligatorie informarea beneficiarului despre depunerea notificării.
Cu referire la suma de 239,00 lei stabilită suplimentar ca urmare a realizării de către recurentă a unor venituri din închirieri, și majorări / dobânzi aferente de 146 lei în calitate de locator, invocă de asemenea, argumentația de mai sus, considerand că și cu privire la această sumă au aplicabilitate aceleași texte legale.
În ce privește suma de 36.018 lei, precum și majorării dobânzi aferente de 16.455 lei, stabilite în sarcina recurentei în urma controlului, întrucât și aceste facturi au fost deja achitate către prestatorii de servicii de lucrări de instalații termice, apă, sanitare, electrice, etc, iar acești prestatori au colectat și achitat deja TVA aferentă, consideră că bugetul de stat nu a fost cu nimic prejudiciat. Așadar, și în acest caz, în mod netemeinic instanța a apreciat că aceste sume sunt datorate de recurentă către buget și a dispus obligarea ei la plata acestora.
Cât privește suma de 821 lei stabilită ca impozit pe profit suplimentar pentru înstrăinarea mijlocului fix autoturism roșu, înstrăinare care a avut loc înainte de împlinirea a cel puțin J din durata normală de funcționare, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că înstrăinarea a avut la bază un motiv bine întemeiat, nu a fost o decizie lipsită de substrat economic, ci a fost impusă de faptul că acest autoturism aaf ost avariat în proporție de 85 %, fapt ce a condus la imposibilitatea utilizării lui în continuare. Potrivit pct. 42 din HG44/2004 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal fraza a 2-a, "Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, care excedează valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, nu este deductibilă fiscal, întrucât valoarea rămasă neamortizată a acestui mijloc fix la data înstrăinării lui, era de 13.821 lei, în condițiile în care valoarea despăgubirii acordate de asigurator a fost de 18.694 lei, era necesar ca instanța să rețină faptul că cheltuiala cu valoarea rămasă neamortizată a acestui bun nu excedează valorii recuperate în baza contractului de asigurare. Cu alte cuvinte, în cazul dat, nu a rămas vreo valoare neamortizată la care să se calculeze impozit pe profit suplimentar, cazul recurentei înscriindu-se exact în textul de lege invocat msai sus.
S-a considerat că au fost înregistrate greșit direct pe cheltuieli sumele de 18.304 lei ( anexa 2), respectiv 18.150 lei (anexa 3), în condițiile în care, potrivit opiniei inspectorilor, acestea reprezentau investiții.
Sunt aplicabile cazului de față prevederile pct. 93 din 1752 /2005, respectiv: Cheltuieli ulterioare: "Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate", iar potrivit pct. 94 (1). "Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care a fost efectuată, iar la alin. (2), sunt recunoscute ca o componentă a activului investițiile efectuate la imobilizările corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai acestora și să conducă la obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentarefață de cele estimate inițial.
În situația dată, lucrările executate de recurentă nu au avut scopul declarat de a se obține profituri suplimentare, ci s-au realizat în virtutea unor unor obligații care o incumbau, izvorâte "ex lege", având în vedere prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în construcții, în cuprinsul căreia, la art.26. b, se prevede că are obligația " efectuării la timp a lucrărilor de întreținere și de reparații care le revin.", precum și pentru asigurarea unor parametrii normali de funcționare a activelor acesteia.
Cu privire la impozitul pe profit pe anul 2006, precizează că suma de 4.612 lei reprezintă lucrări de instalații la o instalație defectă din clădirea deja existentă, executată pentru a asigura parametrii normali de funcționare; aceasta nu poate fi inclusă alături de celelalte lucrări precizate în anexa 5, întrucât așa cum rezultă și din data de facturare, 21.02.2006, era anterioară demarării proiectului pentru investiția propriu-zisă, pentru care inclusiv autorizația a fost obținută numai în data de 12.05.2006, aceste lucrări de instalații de 4.612 lei neavând nici o legătură cu investiția demarată doar în luna mai 2006.
Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C, prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, arătând că în privința TVA în cuantum de 20.075 lei, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât, pentru o parte din operațiunile de închiriere s-a constatat, fie ca nu a fost in măsură să prezinte notificările locatorului privind taxarea operațiunilor de închiriere ( în cazul furnizorilor - - si SRL, ambele din Campia ), fie opțiunea de taxare din notificarea prezentată era anterioară depunerii notificării (în cazul societăților - IMPORT EXPORT SRL Câmpia si - SRL B).
In cazul - IMPORT EXPORT SRL Campia, notificarea este depusă la organul fiscal teritorial la data de 20.03.2008, data de la care se optează pentru taxare fiind 01.01.2005, iar pentru - SRL B, notificarea este depusă la organul fiscal teritorial la data de 23.04.2008, data de la care se optează pentru taxare fiind 23.12.2005.
Chiar de la începutul expunerii învederează că în speță, fiind vorba de perioade de timp diferite, sunt aplicabile dispoziții legale distincte deși, reclamanta încearcă să minimalizeze acest aspect.
Menționează faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art.8, lit. c) si art.9(2), lit.o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată (perioada 01.11.2003- 31.12.2003), reluate întocmai de dispozițiile art.126(4), lit.c) din Legea nr.571/2003 republicată privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare (perioada 01.01.2004-31.12.2007), care stipulează faptul că:"operațiunile impozabile pot fi - operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții. [.] aceste operațiuni sunt prevăzute la art.141;".
Art.141, alin.(2), lit.k) din actul normativ invocat, prevede că: "următoarele operațiuni sunt de asemenea, scutite de taxa: [.] k) arendarea, concesionarea, închirierea de bunuri imobile".
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Potrivit art.141 (3) din Codul fiscal "orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunilor prevăzute la alin.(2) litk), în condițiile stabilite prin norme."
Pentru perioada până la 31.12.2006, opțiunea privind taxarea se aplică de la data înscrisă în notificare, conform prevederilor pct.42, alin.(3) din nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care stipulează că:"opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale pe formularul prevăzut în anexa nr.1 la prezentele norme metodologice și se aplică de la data înscrisă În notificare [.]."
Pentru perioada de după 01.01.2007, se aplica dispozițiile pct.38, alin.3 si 6 din nr.HG1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, conform cărora: "opțiunea prevăzută la alin.(1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa 1 la prezentele norme metodologice și se va exercita de la data depunerii notificării sau de la o altă dată ulterioară înscrisă în notificare. [.]
[.] Persoanele impozabile care au optat tacit înainte de data aderării pentru închirierea, concesionarea sau arendarea de bunuri imobile, trebuie să depună notificarea prevăzută în anexa la prezentele norme în termen de 90 de zile de la data aderării."
Prin urmare, potrivit prevederilor legale citate, persoanele impozabile plătitoare de TVA, pot opta pentru taxarea acestor operațiuni, situație in care opțiunea de aplicare a regimului de taxare se notifică organelor fiscale teritoriale, si se aplică de la data înscrisă în notificare, pe perioada ianuarie 2005-decembrie 2006, respectiv de la data depunerii notificării sau de la o dată ulterioară înscrisă în notificare, pe perioada de după 01.01.2007.
Totodată, dispozițiile legale citate, în vigoare pe perioada 01.01.2007- ;:iI
31.12.2007 obligau persoanele impozabile care au optat tacit pentru taxare înainte de data aderării (cum este cazul de față), să depună notificare la organul fiscal teritorial, in termen de 90 de zile de la data aderării, ori nici aceasta obligație nu a fost îndeplinită de locatorii - - Campia si - SRL Campia, pentru care societatea nu a putut face dovada depunerii de către locator a notificării privind opțiunea taxării operațiunilor în cauză.
În cauză, nu s-a putut face dovada depunerii de către locatori, a notificării privind optiunea taxării, nici pentru - IMPORT EXPORT SRL Campia si nici pentru - SRL B, care au depășit termenul legal de 90 de zile de la data aderării, pentru depunerea notificării, conform celor reținute anterior, si mai mult, data de la care se optează pentru taxare este anterioara depunerii notificării.
In cuprinsul acțiunii reclamanta invocă doar prevederile legale în vigoare în cursul anului 2006, fără să țină seama si de dispozițiile legale aplicabile anului 2007, conform cărora "[.] trebuie să depună notificarea [.] în termen de 90 de zile de la data aderării."
Totodată, reclamanta si-a exercitat dreptul de deducere a TVA de pe facturile emise de - IMPORT EXPORT SRL într-o perioada în care, prevederile legale introduse prin nr.HG1579/2007 care modifică si completează nr.HG44/2004, nici nu existau, si chiar mai mult, la data depunerii de către locator a notificării, respectiv 20.03.2008, între reclamantă si locator nu mai operau raporturi juridice, ultimele facturi emise către aceasta fiind datate 20.12.2006.
Prin urmare, regimul juridic al operațiunii este dat de dispozițiile legale in vigoare la data începerii operațiunii, si nu de prevederile legale aplicabile la data depunerii notificării. notificării.
Invocarea pct. 26 din nr.HG1579/2007 care modifică pct. 38(3), în sensul că "[.]Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare.", nu poate fi luată în considerare deoarece, conform art.1 din Codul Civil "Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă."
De asemenea, art.15, alin.2 si art.78 din Constitutia Romaniei, stipulează în mod expres faptul că: "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. " Potrivit cadrului legislativ invocat mai sus, modificările aduse Codului fiscal prin nr.HG1579/2007 (nr.894/28.12.2007), sunt aplicabile la 3 zile de la data publicării lor, deci începând cu data de 01.01.2008 si nu pot produce efecte retroactive, în ceea ce privește regimul taxării operațiunilor de închiriere facturate în perioada 2003-2007.
În cursul anului 2007, societatea a realizat o serie de lucrări de construcții montaj, constând în lucrări de instalații termice, apă, sanitare, electrice, etc. efectuate la depozitul societății, situat în localitatea Campia, str. - fn.
Pentru execuția lucrărilor menționate, reclamanta a încheiat contracte cu diverși prestatori ( Campia, Campia, CONF, etc.), cu ocazia controlului constatându-se că o parte dintre aceștia au facturat eronat, cu TVA de 19%, lucrările de construcții-montaj, fără a respecta obligația de a aplica masurile de simplificare prevăzute la art.160 din Legea nr.571/2003, cu modificările si completările ulterioare, deși atât furnizorul/ prestatorul cât si beneficiarul lucrărilor sunt persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art.153 din Codul fiscal, iar operațiunile în cauză sunt operațiuni taxabile. Potrivit pct. 82 alin.10 din nr.HG44/2004 "in situația în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că pentru bunurile prevăzute la art. 160 alin.(2) din Codul fiscal, nu au fost aplicate măsurile de simplificare prevăzute de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea înregistrării contabile 4426 = 4427 și înregistrarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizări. [.]"
Prin urmare, prevederile legale citate sunt foarte clare, stipulând în mod explicit care sunt, atât obligațiile furnizorului/prestatorului, cât și obligațiile beneficiarului cu privire la bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare, în speță pentru lucrările de construcții-montaj.
Reclamanta nu a respectat procedura legală impusă de legiuitor în domeniul taxării inverse pentru lucrările de construcții-montaj întrucât, în calitate de beneficiar avea obligația de a înscrie taxa aferentă si de aoe videnția atât ca TVA colectată, cât și ca TVA deductibilă în decontul de TVA, fără a face plata taxei între furnizor și beneficiar.
Reclamanta contestă stabilirea în sarcina sa a sumei de 239 lei TVA stabilită suplimentar, fără a invoca nici un argument în favoarea susținerii poziției sale.
In privința impozitului pe profit aferent anului 2003, reclamanta contestă suma de 821 lei, stabilită ca impozit pe profit suplimentar pentru înstrăinarea, prin vânzare în luna noiembrie 2004, mijlocului fix- autoturism roșu, înainte de împlinirea a cel puțin J din durata normală de funcționare, considerând că organele de inspecție fiscală au aplicat in mod greșit prevederile art.11, alin.5 si 8 din Legea nr.414/ 2002.
Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la alin. (1) și (5) au obligația să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe cel puțin o perioadă egală cu J din durata lor normală de funcționare."
Reclamanta nu a respectat prevederile legale enunțate mai sus, înstrăinând, prin vânzare în luna noiembrie 2004 acest autoturism înainte de împlinirea a cel puțin J din durata normală de funcționare.
Nu poate fi reținut ca un argument în favoarea susținerii reclamantei, împrejurarea potrivit căreia, autoturismul a fost avariat în proporție de 85%, făcând imposibilă utilizarea lui în continuare, întrucât nu exista nici o derogare de la prevederile legale in vigoare, citate mai sus.
De altfel, potrivit art.11, alin.(10) din Legea nr.414/2002, "in cazul în care nu sunt respectate prevederile alin. (8) și (9), impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada în care s-a aplicat deducerea, și se vor calcula majorări și penalități de întârziere, conform reglementărilor legale în vigoare.
De asemenea, reclamanta a înregistrat direct pe cheltuieli suma totală de 18.150 lei iar, în anul 2005 - suma de 29.822 lei, ce fac obiectul mai multor facturi reprezentând lucrări de racorduri si branșamente pentru extinderea rețelei de apă potabilă si a rețelei de gaz.
Potrivit art. 24 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, "cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol"
Prin urmare, punerea în stare de funcțiune a unor imobile nu se putea realiza fără racordarea si branșarea acestora la rețeaua publică de apă, gaz, energie, etc. lucrările efectuate în acest sens, reprezentând lucrări de investiții, respectiv lucrări de construcții-montaj, efectuate înainte de punerea in stare de utilizare a clădirilor menționate.
Reclamanta susține ca i-ar fi aplicabile prevederile pct. 93 si 94 din nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, potrivit cărora, aceste sume ar trebui considerate cheltuieli ale perioadei în care au fost efectuate, întrucât reprezintă în fapt, reparații la imobilizări corporale efectuate în scopul asigurării utilizării continue a acestora.
In realitate, nu este vorba nicidecum de cheltuieli de reparații la imobilizări corporale, întrucât conform dispozițiilor pct.93 si 94 din nr. 1752/2005, invocate de reclamantă, cheltuielile cu reparațiile imobilizărilor corporale se efectuează în "scopul asigurării utilizării continue a acestora, [.]", având "[.] forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai acestora și să conducă la obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentare față de cele estimate." -"i:
Ori, lucrările de racordare și branșare la rețeaua publică de apă, gaz, energie, efectuate de reclamantă, se realizează înainte de punerea în funcțiune a imobilelor menționate, neputând reprezenta cheltuieli ulterioare, cu efect de îmbunătățire a parametrilor tehnici inițiali și obținere de beneficii economice viitoare, suplimentare fata de cele estimate.
Din punct de vedere contabil și fiscal, nu este importantă definiția "instalațiilor aferente construcțiilor" din Legea nr.50/1991 invocată de reclamantă, relevante fiind doar prevederile normelor contabile care reglementează faptul că toate cheltuielile accesorii necesare punerii în stare de funcțiune a clădirii intră în costul de achiziție a acesteia, urmând a se recupera pe calea amortizării.
In privința sumei de 4.612 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/ 21.02.2006, având ca obiect "lucrări de instalații", reclamanta susține că au fost executate pentru asigurarea parametrilor normali de funcționare, iar lucrările sunt anterioare demarării proiectului pentru investiția propriu-zisă, neavând nici o legătură cu investiția începută în luna mai 2006.
Aceste lucrări au fost înregistrate de societate direct pe cheltuieli, fără să se respecte prevederile art. 24 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la recuperarea acestora pe calea amortizării, precum si dispozițiile pct. 53-55 si ale pct. 92 din nr. 1752/2005 pentru aprobarea contabile conforme cu directivele europene, sens în care face trimitere la dispozițiile legale menționate la punctul 5 din întâmpinare.
Susținerea reclamantei, potrivit căreia lucrările efectuate reprezintă reparații la instalația defectă, nu este justificată cu documente legale. De altfel, acest aspect nu rezultă nici din cuprinsul devizului de execuție iar, societatea nu aduce dovezi prin documente justificative din care să rezulte obținerea de materiale reciclabile sau deșeuri rezultate în urma înlocuirii instalației.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL Câmpia împotriva sentinței civile nr. 1066 din 17 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/16.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Mihaela Sărăcuț
