Contestație act administrativ fiscal. Decizia 255/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 255
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 487 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă, lipsind intimatul pârât Primarul Orașului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei dovezile privind achitarea impozitului pe anul 2008, respectiv 2009, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 487 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI B PRIN PRIMAR.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, reclamanta a contestat dispoziția nr. 490 din 16.03.2009 emisă de Primarul orașului B prin care s-a respins ca nedepusă în termen, contestația acesteia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 1028 din 26.02.2008 privind diferență taxă autorizație de 3788 lei și accesorii în valoare de 777 lei.
Potrivit art. 175 și art. 177 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, împotriva măsurilor dispuse prin decizia de impunere, se poate face contestație care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent, sub sancțiunea decăderii.
Examinând procedura de comunicare a deciziei de impunere nr. 1028 din 26 februarie 2008, se constată că aceasta a fost legal îndeplinită prin publicitate conform procesului verbal nr. 1413 din 11.03.2008 și anunțului din data de 11.03.2008, în temeiul dispozițiilor art. 44 alin.2 lit.d și alin.3 din codul d e procedură fiscală, urmare a faptului că plicul cu decizia de impunere comunicat prin poștă a fost returnat de către oficiul poștal, deoarece reclamanta nu a fost găsită la domiciliu.
Având în vedere că,potrivit art. 44 din codul d e procedură fiscală, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului pe pagina de internet, iar reclamanta nu a depus contestația în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, conform prevederilor art. 207 din OG 92/2003, intimata a emis în mod legal dispoziția nr. 490 din 16.03.2009 prin care a respins ca nedepusă în termen contestația nr. 1131/3.02.2009 formulată pentru anularea deciziei de impunere, situație în care nu se mai impune a fi analizată susținerea reclamantei cu privire la expirarea autorizației de construire și faptul că nu a mai fost edificat imobilul pentru care s-a emis autorizația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurenta reclamantă a criticat soluția instanței de fond sub aspectul nelegalității reținerii tardivității formulării contestației făcând o aplicare greșită a dispoz. art. 44 din codul d e procedură fiscală, prin aceea că site-ul Primăriei B este neactualizat de mai mult de 3 ani, iar pe acesta nu apare nicio informația cu privire la eventuale debite.
S-a mai susținut că în fiecare an plătește taxele și impozitele până la data de 31 martie, iar dacă s-a constatat în urma unui control al Gărzii Financiare O existența unui debit se impunea înștiințarea directă și imediată.
Pe fondul cauzei, recurenta invocă propria culpă a Primăriei B pentru că se impune plata unei taxe pentru un imobil care nu a mai fost ridicat și, în plus și accesorii, în condițiile în care la data emiterii autorizației a fost achitată taxa de emitere a autorizației.
La data de 02.12.2009 intimatul primarul orașului Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în mod corect prin dispoziția nr. 490/2009 a fost respinsă ca tardivă contestația formulată împotriva deciziei de impunere având în vedere că nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de dispoz. art. 207 din codul d e procedură fiscală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă și a dispozițiilor art. 3041din codul d e procedură civilă, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin dispoziția nr. 490 din 16.03.2009 emisă de Primarul orașului B s-a respins ca nedepusă în termen, contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 1028 din 26.02.2008 privind diferență taxă autorizație de 3788 lei și accesorii în valoare de 777 lei.
Actul administrativ fiscal contestat în procedura administrativă prealabilă și anume decizia de impunere nr. 1028 din 26.02.2008 procesului verbal nr. 1413 din 11.03.2008 și anunțului din data de 11.03.2008decizia nr.51585/2008, emisă de către Caf ost comunicată prin publicitate, respectiv prin procesul verbal nr. 1413 din 11.03.2008 și anunțul din data de 11.03.2008
Comunicarea actului administrativ fiscal de către organele fiscale este reglementată de dispozițiile art.44 din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală, din economia cărora reiese că, comunicarea prin publicitate are caracter excepțional, fiind justificată de imposibilitatea pentru autoritatea fiscală de a afla domiciliul contribuabilului.
Astfel, art.44 din codul d e procedură fiscală care reglementează comunicarea actului administrativ fiscal prevede următoarele:
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat -alin.1.
Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a F, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului (alin.3).
Dispozițiile Codului d e procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător (alin.4).
De asemenea, art.45 din codul d e procedură fiscală prevede că "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată cu actul administrativ comunicat, potrivit legii".
Din cuprinsul art.95 din codul d e procedură civilă rezultă că citarea, respectiv comunicarea unui act prin publicitate, inclusiv prin afișarea acestuia la sediul organului emitent se face numai atunci când, prin tot ce a fost întreprins, nu s-a izbutit a se afla domiciliul părții respective.
Dispozițiile Codului d e procedură civilă enunțate anterior privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile și în procedura fiscală, de comunicare a actelor administrativ fiscale în temeiul prevederilor art.44 alin.4 din codul d e procedură fiscală.
În cauza dedusă prezentei judecăți, instanța de fond avea obligația de a lămuri pe bază de probe aspecte de fapt privind ipoteza în care organele fiscale deși cunoșteau domiciliul fiscal al reclamantei au procedat în mod nelegal și netemeinic la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal cu nesocotirea dispozițiilor cuprinse în art.44 alin.2 din codul d e procedură fiscală, aspecte susținute de reclamantă prin motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Este adevărat că, și acest mod de comunicare este prevăzut de lege (art.44 alin.2 lit.d și art.95 din codul d e procedură civilă), însă, după cum s-a arătat anterior, comunicarea prin publicitate are caracter excepțional, fiind justificată de imposibilitatea pentru organele fiscale de a afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
Așadar, într-o corectă aplicare a legii, organele fiscale au obligația să facă comunicarea actului administrativ fiscal în modalitățile prevăzute la art.44 alin.2 lit.a - c din codul d e procedură fiscală, care au prioritate, întrucât enumerarea legală a modurilor în care se face comunicarea actului nu este întâmplătoare, ci respectă ordinea comunicării actului, ordine care este detaliată și prin dispozițiile Codului d e procedură civilă, art.90 și următoarele.
Astfel, ca modalitate de comunicare are întâietate aceea care asigură confirmarea primirii actului (prin remiterea sub semnătură a actului, prin poștă ori prin alte mijloace care asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia ) lit.a -c ale art.44 din codul d e procedură fiscală).
Numai dacă organele fiscale nu au posibilitatea aflării domiciliului fiscal al contribuabilului, acestea sunt îndreptățite, în temeiul dispozițiilor cuprinse în art.44 lit.d și art.95 Cod pr.civilă și ale principiilor generale aplicabile în materie, să procedeze la comunicarea prin publicitate a actului.
Aceasta pentru a permite persoanei vizate de actul respectiv să ia cunoștință efectiv despre emiterea actului și să uzeze de dreptul legal conferit de art.209 alin.2 din codul d e procedură fiscală, acela de a contesta actul.
În atare situație, Curtea apreciază că, instanța de fond nu a lămurit pe bază de probe aspectele de fapt privind ipoteza în care organele fiscale deși cunoșteau domiciliul fiscal al reclamantei au procedat în mod nelegal și netemeinic la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal cu nesocotirea dispozițiilor cuprinse în art.44 alin.2 din codul d e procedură fiscală, aspecte susținute de reclamantă prin motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Procedând în acest mod instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 din codul d e procedură civilă, și față de faptul că nu a lămurit aspectele esențiale deduse judecății, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 5 din codul d e procedură civilă, urmează a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul O l
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 487 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul O l
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie - - |
Grefier, |
Red. jur. -/2ex.
Jud. Fond O
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
