Contestație act administrativ fiscal. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 256
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâteleDirecția
Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în- județul B șiDirecția Regională Vamală, cu sediul în- județul G atât în nume propriu cât și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B- împotriva sentinței nr. 2444 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă- 2002 SRL, cu sediul în comuna, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - 2002 SRL B reprezentată de consilier juridic I, lipsind recurentele-pârâte B, Direcția Regională Vamală G și Autoritatea Națională a Vămilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, luând act de că în cauză nu se mai formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Reprezentanta intimatei, consilier juridic I, având cuvântul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, susținând în esență că aplicarea regimului tarifar preferențial se impunea deoarece declarațiile pe factură ale exportatorului erau în sensul că mărfurile exportate erau de proveniență
CURTEA
Prin sentința nr. 244 din 5 noiembrie 2007 Tribunalul Buzăua admis
acțiunea formulată de reclamanta - 2002 SRL, în contradictoriu cu pârâta B și Direcția Regionala Vamală G, a anulat decizia nr. 22/5.07.2007 emisa de pârâta B si procesele-verbale nr. 16157/28.09.2006,nr.16159/28.09.2006, nr. 16159/28.09.2006, nr. 16161/28.09.2006, decizia nr. 388/28.09.2006 și nr. 389/28.09.2006 referitoare la actele de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale și deciziile nr. 8 și 9 din 28.09.2006 pentru regularizarea situației.
. //.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că aplicarea regimului tarifar preferențial a avut la bază dispoziția art. 105 din nr.HG 114/9.11.2001, declarațiile pe factură ale exportatorului în sensul că marfurile exportate sunt de proveniență din E, respectiv Germania, iar adresa Autorității Vamale nu poate fi opozabilă decât exportatorului, care a și declarat pe facturile emise faptul că produsele exportate sunt de origine UE, nu și importatorului care a fost de bună credință la data efectuării importului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Regională Vamală G, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B, precum si
Recurenta, Direcția Regională Vamală G în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vamilor B, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 proc. civ și art. 304 ind. 1 proc. civ.
Astfel, se susține că instanța fondului nu a ținut seama de faptul că, potrivit art. 33 alin. 2 din Protocolul România-, ratificat de România prin OUG 192/2001(aprobată prin Legea nr. 151/2002) orice diferend intervenit între importator și autoritatea vamală din țara importatoare se soluționează potrivit reglementărilor legale din țara importatoare, ori, potrivit art. 107 din Regulamentul vamal, aprobat prin HG 1114/2001, în toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale .
Urmare adresei administrației vamale germane de infirmare originii certe comunitare a mărfurilor importate de reclamantă, rezultă cu evidență că autoritatea vamală română a procedat legal prin luarea măsurilor necesare pentru recuperarea datoriei vamale.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta B critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocînd dispozitiile art. 304 pct. 9 proc. civ. și art. 304 ind. 1 proc. civ.
Recurenta susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 Titul V din protocolul 4, dovada originii mărfurilor poate fi făcută prin certificatul EUR sau cu o declarație pe factură data de exportator, așa cum s-a rocedat în cauză. Potrivit art. 40 din nr.HG 114/2001, declarația vamală în detaliu, semnată de importator, de exportator sau de reprezentantul acestuia are valoarea unei declarații pe propria raspundere a acestuia în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise în declarația vamală, autenticitatea documentelor anexate la declaratia vamală, plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat .
Biroul Vamal Bad at eficiență dispozițiilor art. 107 din nr.HG 1114/2001 care prevăd că, în toate cazurile în care, în urma verificării dovezilor de origine, rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale, prin întocmirea de acte constatatoare .
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivele de recurs, precum și dispozițiile art. 304 proc. civ, Curtea reține următoarele:
Întrucât motivele de recurs formulate de cele două recurente sunt comune, acestea vor fi examinate impreună.
Conform declarațiilor vamale nr. 1459/10.02.2003 și nr. 3586/ 24.03.2003, facturilor nr. 1353/5.02.2003 și nr. 1373/20.03.2003, reclamanta - 2000 SRL Bai mportat de la firma din Germania mărfuri constând în roți uzate, anvelope uzate și noi,care sunt de origine UE, astfel cum s-a menționat pe facturile indicate.
La data de 12.06.2006, Autoritatea Vamală Germană a comunicat Autorității Naționale a Vămilor din România că mărfurile respective nu sunt originare în sensul prevederilor Protocolului nr. 4 anexă la Acordul European și, în consecință, nu beneficiază de regim tarifar preferențial, solicitîndu-se anularea acestui regim și recuperarea datoreiei vamale, așa cum rezultă din adresa nr. 13266/29.06.2006 a, respectiv nr. 13104/14.08.2006 emisă de Directia Regională Vamală G către Biroul Vamal
Solicitarea de către reclamantă a unor preferințe tarifare la marfa importată a avut la bază documente emise de firma exportatoare und, documente care atestau originea comunitară indubitabilă a bunurilor ce urmau a fi exportate și dacă după un control ulterior s-a constatat că dispozițiile care reglementează regimul vamal au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală poate să ia măsuri pentru regularizarea situației, dar, în speța de față, culpa este a exportatorului, care, la acel control ulterior nu a putut face dovada originii comunitare a bunurilor exportate de către el.
Ca atare, Curtea consideră că reclamanta poate beneficia de prezumția de bună-credință care s-a bazat pe acceptarea situației prezentată oficial de un partener de afaceri și nu mai poate fi obligată la plata altor tarife vamale sau penalizări dacă acest partener de afaceri a fost în culpă.
Așadar, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâteleDirecția
Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în- județul B șiDirecția Regională Vamală, cu sediul în- județul G atât în nume propriu cât și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B- împotriva sentinței nr. 2444 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă- 2002 SRL, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
. //.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. VN
Dact. MC
2 ex./2.04.2008
f-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
