Contestație act administrativ fiscal. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 260/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 495 din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată că s-au formulat recursuri de către B și B, ambele recursuri fiind declarate și motivate în termen, legal scutite de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei-reclamante.
Intimata-reclamantă care se legitimează cu seria - nr. - eliberată de Poliția municipiului B la data de 17.08.2001, solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 495/2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă excepția prematurității acțiunii formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dispunându-se anularea adreselor nr. 39135/3.06.2008 și nr. 39983/16.06.2008, precum și obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 3319 lei, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și suma de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B instanța respins având în vedere că OUG nr. 50/208 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 480/30.06.208 și ca urmare acest act normativ ca și HG nr. 686/2008 privind aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 nu pot fi aplicate speței în cauză, deoarece acestea nu pot retroactiva.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii instanța a apreciat că aceasta este o modalitate de respingere a acțiunii și nu poate fi tratată ca o excepție, urmând deci a fi analizată odată cu fondul cauzei.
Având în vedere contextul în care a fost invocată inadmisibilitatea acțiunii, față de dispozițiile art. 205 din OG nr. 92/2003 privind procedura administrativă specială, care derogă de la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că aceasta tinde tot spre respingerea acțiunii ca prematur formulată, care nu poate fi reținută, deoarece în cauză se aplică dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 iar procedura prealabilă a fost realizată cu adresa nr. 39135/23.05.2008 la care pârâta a răspuns cu adresa nr. 39983/16.06.2008.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seri - 4, nr. -/20.05.2008, suma de 3.319 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa nr. 39135/23.05.2008, reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. 39983/16.06.2008 a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constatat că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art.2141- 2143Cod Fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea adreselor nr. 39983/16.06.2008 și nr. 39135/23.05.2008 emise de DGFP B și obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 3.319 lei achitată cu chitanța seria - 4A nr. -/20.05.2008, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 44,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, scutite de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baa rătat că a invocat excepția prematurității, având în vedere că reclamanta nu a depus actele solicitate în baza Hotărârii Guvernului nr. 686/2008. Cu privire la fondul cauzei s- arătat că prin dispozițiile OUG50/2008 se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008, iar reclamanta nu a făcut dovada depunerii cererii de restituire cu documentația completă pentru o soluționare adecvată. Pe de altă parte, la data când reclamanta s-a adresat B nu era în vigoare HG686/2008.
În motivarea recursului declarat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas usținut că prin OUG50/2008 a fost reglementată procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, în sarcina reclamantei subzistând obligația de achitare parțială a taxei auto, diferența de achitat fiind reglementată de art. 11 din OUG50/2008.
Intimata, legal citată, s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile promovate, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantă a plătit la data de 20 mai 2008 suma de 3319 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Republica Franceză.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, B, prin adresa 39983/16.06.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei.
În acest context, invocarea de către recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bae xcepției neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 nu este susținută de probatoriul cauzei, în condițiile în care acțiunea a fost promovată împotriva refuzului de restituire taxei solicitate, ipoteză reglementată de art. 1, 11 lit. b din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.
Răspunsul comunicat reclamantei prin adresa 39983/16.06.2008 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală pentru forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației coroborat cu dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală și de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 și, în consecință, echivalând cu refuzul nejustificat de soluționare a cererii nu poate fi incidentă sancțiunea anulării ca în ipoteza emiterii actului administrativ producător de prejudicii.
Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008, care a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, invocat de către pârâte nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse, ca nefondate, ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, ambele recursuri contencios administrative - fiscale promovate de recurentele - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 495 din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
red.
2 ex. 27 martie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
