Contestație act administrativ fiscal. Sentința 270/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 270
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
GREFIER -- -
Pe rol, judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru reclamanta - SRL, lipsind pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru reclamanta - SRL, depune un raport de expertiză contabilă extrajudiciară și arată că nu mei are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru reclamanta - SRL, solicită admiterea acțiunii și obligarea autorității administrative să emită decizia privind soluționarea contestației, urmând ca reclamanta să-și precizeze acțiunea în funcție de aceasta. Modificarea actelor atacate în sensul menținerii tuturor dispozițiilor necontestate de reclamantă, urmând să fie răspunzătoare pentru sumele aferente ce trebuie plătite.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Reclamanta - SRL a formulat contestație împotriva deciziei nr. 75/9.03.2009 emisă de DGFP D, a deciziei de impunere fiscală pentru obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin raportul de inspecție fiscală cu nr. 4008 din 3.12.2008.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că a fost supusă unui control fiscal începând cu data de 11.09 - 3.12.2008.
În această perioadă inspectorii fiscali nu s-au deplasat la sediul societății așa cum a fost înscris în, venind doar în prima zi pentru a anunța că a început controlul.
Actele atacate sunt lovite de nulitate absolută. Raportul de inspecție fiscală a fost înregistrat la 28.11.2008, la această dată fiind deja finalizat, nota explicativă fiind dată de către administrator după finalizarea și înregistrarea, aprobarea și raportarea în circuitul intern al MFP.
A arătat reclamanta că inspectorii au solicitat ca pe nota explicativă să pună data de 28.11.2008, spunându-ne că și decizia de impunere sunt deja raportate și înregistrate în sistemul electronic.
Totodată, în temeiul art. 184 alin. 2 și 3 Cod pr. fiscală s-a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate până la soluționarea fondului cauzei.
S-a susținut de asemenea că dispozițiile legale au fost greșit aplicate și interpretate de organele fiscale.
În ședința publică de la 22 mai 2009 apărătorul reclamantei și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a renunțat la soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, deoarece această cerere a fost soluționată prin sentința nr. 13 din 15.01.2009 pronunțată în dosarul nr- a Curții de APEL CRAIOVA.
La dosarul cauzei s-au depus: adresa nr. -/9.03.2009 emisă de ANAF, decizia nr. 75/2009 emisă de ANAF, chitanța privind plata taxei de timbru, împuternicire avocațială, raportul de inspecție fiscală din 28.11.2008, decizia privind nemodificarea bazei de impunere, facturi fiscale, raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Reclamanta prin acțiunea formulată la 13.03.2009 a solicitat anularea deciziei nr. 75 din9.03.2009 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și implicit a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală cu nr. 4008/3.12.2008.
Prin decizia contestată a fost suspendată soluționarea contestației formulată de reclamantă pe4ntru suma de 1.462.238 lei, reprezentând 750.203 lei impozit pe profit, 59.545 lei majorări de întârziere aferente, suma de 573.373 lei reprezentând TVA și suma de 79.117 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA.
Prin aceeași decizie s-a dispus ca procedura administrativă urmează a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.
Pentru a pronunța această decizie ANAF a reținut că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 4008 din 3.12.2008 întocmită în baza raportului de inspecție fiscală cu același număr și aceeași dată, Încheiat de organele fiscale ale DGFP D și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei.
Prin adresa nr. 4008 din 3.12.2008 DGFP Daî naintat procesul verbal de control încheiat la data de 28.11.2008, având aceleași constatări cu cele din raportul de inspecție fiscală nr. 4008 din 3.12.2008 au fost înaintate Inspectoratului Județean de Poliție
ANAF prin Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a apreciat că nu se poate pronunța pe fondul cauzei, înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, reținându-se că, în speță, se pune problema realității operațiunilor economice derulate de contestatoare.
Din considerentele aceleiași decizii se reține că s-a procedat în conformitate cu dispoz. art. 214 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e pr. fiscală republicat, care precizează că, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci organul, care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în drept, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției, ce urmează să fie dată, în procedura administrativă.
Ca urmare, organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.
Conform art. 214 alin. 3 din Codul d e pr. fiscală republicat procedura administrativă urmează a fi realizată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, sau după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent, potrivit alin. 2 indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
În raport de cele reținute se apreciază că decizia contestată de către reclamantă este legală și temeinică.
Astfel, potrivit dispoz. art. 214 alin. 1 lit. a Cod pr. fiscală organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei contestare ar avea o înrâurire asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Curtea Constituțională a statuat de altfel, neîndoielnic, că în asemenea cazuri, similare cu cazul de suspendare prev. de dispoz. art. 244 pct. 2 Cod pr. civilă se acordă întâi etate rezolvării penale.
În speță, DGFP Daî naintat la 3.12.2008 procesul verbal de control încheiat la 28.11.2008, Inspectoratului Județean de Poliție D, pentru efectuarea cercetărilor penale, privind încălcarea legii contabilității de către societatea reclamantă.
Între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor imputabile reprezentanților societății există strânsă legătură.
Este necesar a se stabili dacă au fost săvârșite infracțiuni în legătură cu aspectele contestate, cu atât mai mult cu cât, în speță, este vorba de o cercetare penală și nu de existența unor simple indicii.
Susținerile reclamantei, referitoare la inexistența unei cercetări penale în desfășurare, care să o privească pe aceasta și cel potrivit cărora eventuala cercetare penală nu vizează activitatea societății respective, ci pe cea a reprezentanților acesteia, vor fi înlăturate ca neîntemeiate pentru considerentele mai sus expuse.
Prin urmare, se apreciază că organul de soluționare a contestației a reținut corect legătura dintre stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală contestate și caracterul infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății.
Față de aceste considerente în temeiul dispoz. art. 18 din Legea nr. 554/2004 Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în mun. Băilești,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în C,-, jud. D, Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în mun. B, sector 5,-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2009.
Președinte, |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.5//16.07.2009
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu
