Contestație act administrativ fiscal. Decizia 274/2010. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - contest. act fiscal -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 274

Ședința publică din 19 februarie 2010

PREȘEDINTE: Surdu Oana

JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel

JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta MFP - ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Jud. B - Administrația Finanțelor Publice mun., cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 1240 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. -), în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL.

La apelul nominal a răspuns administrator asistat de avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind recurenta.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamanta intimată a depus la dosar - prin serviciul registratură - copia contractului de concesiune nr. 3607/2006.

Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinare depusă la dosar, arătând că din raportul de expertiză rezultă justețea apărărilor formulate; că s- constatat la urmărirea penală că nu există elemente ale laturii obiective a vreunei infracțiuni și ca atare nu sunt întrunite elementele materiale nici în planul răspunderii fiscale. Nu solicită cheltuieli de judecata.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 13.08.2008, reclamanta - SRL Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene și Administrația Finanțelor Publice B, în temeiul art. 218 aliniat 2 Cod procedură fiscală, anularea parțială a Deciziei nr. 35/17.07.2008 și a Deciziei de impunere nr. 65/24.07.2007 în sensul exonerării sale de la plata obligațiilor fiscale în sumă totală de 61.328 lei, reprezentând: 42.624 lei - impozit pe profit și suma de 18.704 lei majorări de întârziere aferente.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că actele administrative atacate sunt date cu aplicarea greșită a legii, justificat de următoarele:

În ceea ce privește impozitul pe profit, deși la constituirea societății nu au optat formal pentru a fi plătitoare de impozit, ulterior, când a început activitatea, a evidențiat în contabilitate și a plătit impozit pe veniturile realizate, potrivit art. 1 din nr.OG 24/2000 - considerând că a procedat corect, întrucât legislația în această materie permitea opțiunea pentru una dintre cele două forme de impozit.

Cheltuielile cu piese de schimb auto și reparații sunt deductibile pentru autoturismele închiriate, întrucât potrivit contractului, exista obligația de a restitui autoturismele în starea în care le-a primit.

Sunt deductibile fiscal și cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente sediului social al societății, sediu care a fost declarat la înființare ca punct de lucru.

Factura nr. -/18.10.2006 constituie document justificativ ce trebuie avut în vedere pentru calcularea bazei de impunere, în mod neîntemeiat organele fiscale considerând contrariu.

În mod nelegal s-a considerat nedeductibilă fiscal contravaloarea celor 23 de facturi emise de mai multe societăți comerciale, atât timp cât acestea îndeplineau condițiile de documente justificative.

Referitor la suplimentarea bazei de impunere cu suma de 117.356 lei, reprezentând contravaloarea presupuselor venituri neînregistrate în contabilitate - acestea au făcut obiectul unor cercetări penale finalizate cu neînceperea urmăririi penale, iar sumele respective au fost înregistrate în contabilitatea societății, fiind considerate în mod eronat venituri suplimentare neevidențiate de contribuabil.

În ce privesc majorările de întârziere, reclamanta consideră că acestea nu sunt datorate, întrucât motivele privind fondul contestației se răsfrâng și asupra acestora.

În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

Pârâta, legal citată, a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate, precum și întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată, întrucât:

Referitor la impozitul pe profit, afirmațiile contestatoarei nu pot fi susținute, în realitate, societatea fiind înștiințată că este plătitoare de impozit pe profit prin comunicarea vectorului fiscal de către Compartimentul evidență contribuabil, acest lucru rezultând și din evidența informatizată a Direcției Generale a Finanțelor Publice Județene

A apreciat că societatea a înregistrat o serie de cheltuieli nedeductibile fiscal, referitoare la piese de schimb auto și reparații, achiziții de bunuri efectuate în folosul asociatului unic, factura nr. -/18.10.2006, cele 8 facturi prevăzute prin Nota de constatare a Gărzii Financiare B, precum și la suma de 117.356 lei, reprezentând venituri suplimentare.

În ce privește majorările de întârziere, consideră că acestea au fost aplicate în mod corect, reprezentând o măsură accesorie în raport cu debitul principal.

Prin sentința nr. 1240 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal admis în parte contestația, a anulat parțial Decizia nr. 35/17.07.2008 și Decizia de impunere nr. 65/24.07.2007 și redus obligația reclamantei de plată la bugetul de stat a sumei de 61.328 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere, la suma de 7822 lei, din care suma de 5.532 lei reprezentând impozit pe profit pentru anii 2003 - 2004, suma de 1.796 lei majorări și suma de 494 lei penalități.

Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a înregistrat în mod legal acest impozit în perioada 1.09.2003 - 1.03.2004, că în speță cheltuielile cu piesele de schimb, cu reparațiile auto, cu materialele de construcții și bunuri sunt deductibile fiscal, că cele 23 de facturi fiscale însumând 116.112 lei îndeplineau condițiile de documente justificative, că organul de control nu dimensionat corect suma de 117.356 lei reprezentând venituri suplimentare și nu respectat disp. art. 103 pct. 1.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta MEF- ANAF B, DGFP B -, care criticat sentința ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

În motivarea recursului se arată că în contractele de locațiune încheiate de reclamantă nu apare o clauză privind regimul pieselor de schimb și al reparaților autoturismului, locatorului revenind- obligația de a menține lucrul în starea de întrebuințare pentru care a fost închiriat, iar cheltuielile sunt nedeductibile fiscal întrucât cele deductibile se raportează la autoturismele proprietatea persoanei juridice folosite de angajați; că în mod eronat societatea a majorat costurile de producție cu valoarea totală a acestor lucrări, în loc să majoreze valoarea de inventar a activelor în cauză, urmând ca aceste investiții să se regăsească treptat în costuri pe calea amortizării, astfel că aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal; că cele 8 facturi fiscale identificate de organele de control nu sunt autentice, iar 15 facturi au fost emise de 6 firme care nu funcționează în sediile comerciale declarate, astfel că suma de 116.112 lei înregistrată de societate în evidența contabilă pe cheltuieli nu are la bază un document justificativ legal, fiind nedeductibile fiscal; că nelegal societatea nu a evidențiat în contabilitate încasarea sumei de 117.356 lei reprezentând venituri suplimentare provenite din activitatea de dezinfecție a mijloacelor de transport auto care au tranzitat punctele de trecere a frontierei -C și.

Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, ce se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că nu este fondat.

Potrivit contractelor de locațiune nr. 32/1 noiembrie 2003 și nr. 28/1.09.2003 ( 30 - 31 dosar fond), societatea reclamantă închiriat un autoturism și un autoturism Autoutilitară ( ), obligându-se să achite chiria convenită și să restituie bunul la încetarea contractului în starea în care a fost predat. Autoturismele au regim de mijloace fixe închiriate, fiind utilizate pentru realizarea veniturilor, însă pentru păstrarea lor în stare bună de funcționare sunt necesare cheltuieli de întreținere și eventuale reparații, cheltuieli care sunt deductibile în raport de prevederile fiscale.

În ceea ce privește înregistrarea de către reclamanta - intimată în evidența contabilă societății cheltuielilor vizând achizițiile de bunuri și materiale de construcție, Curtea constată că în speță sunt incidente disp. art. 21 pct. 1 și pct. 2 lit. m și l din Codul fiscal, care statuează asupra noțiunii de " cheltuieli deductibile" și elementelor intrinseci, fiind dovedit în mod cert faptul că, în scopul realizării veniturilor, reclamanta achiziționat materialele de construcție pentru repararea și întreținerea spațiilor pe care le avea în folosință ( sediu social, puncte de lucru, depozite) și a le aduce în starea necesară desfășurării activității.

Referitor la al treilea motiv de recurs, Curtea reține că înregistrările în contabilitate care dau dreptul la deductibilitate cheltuielilor în calculul impozitului pe profit cât și dreptului de deducere TVA sunt cele efectuate în baza documentelor justificative legal întocmite.

Stabilirea diferențelor de obligații fiscale datorate de agenții economici trebuie să se facă în baza reglementărilor legale în vigoare la data nașterii raportului juridic fiscal, ori în speță, cele 23 de facturi despre care face vorbire recurenta au fost emise în perioada noiembrie 2005 - 2006, fiind astfel aplicabile prevederile Codului fiscal intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004.

Astfel cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză ( 170 dosar fond) cu opt din aceste facturi fiscale reclamanta aprovizionat DGASPDC B cu mărfuri industriale, care se regăsesc în inventarele acestei instituții publice, iar cu 15 din aceste facturi au fost achiziționate bunuri și materiale folosite efectiv în desfășurarea activității de dezinfecție, din aceste operațiuni reale rezultând venituri și cheltuieli, așa încât cele 23 de facturi fiscale îndeplineau condiția de " document justificativ" în sensul legii.

Curtea constată de asemenea că în mod corect instanța de fond a reținut că organul de control nu a dimensionat corect suma de 117.356 lei reprezentând venituri suplimentare rezultând din activitatea de dezinfecție a mijloacelor de transport auto, care, au tranzitat punctele de trecere a frontierei - C și, în considerarea faptului că organul fiscal a folosit ca document justificativ doar adresa emisă de B nr. -/11.01.2007 privind numărul de autovehicule care au trecut frontiera, înlăturând apărările reclamantei ce susținut că au existat numeroase situații în care conducătorii auto au refuzat să plătească tariful operațiunii de dezinfecție, aspect reținut și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani care a dispus prin Rezoluția din 18.04.2008 în dosarul nr. 629/P/2007 neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului societății pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere cele reținute, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat, apreciind soluția atacată ca fiind legală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE,

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta MFP - ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Jud. B - Administrația Finanțelor Publice mun., cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 1240 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. -), în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2010.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. fond.

Tehnored.

2 exemplare

Președinte:Surdu Oana
Judecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 274/2010. Curtea de Apel Suceava