Contestație act administrativ fiscal. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.279
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.02.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1582/07.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâta - intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE REȘIȚA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului - recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la Tribunalul C-S și înregistrată sub nr.2073/115/08.08.2008, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea actului administrativ fiscal nr.13787/07.04.2008, al Reșița și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6.052,39 lei, actualizată cu dobânda legală aferentă la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în data de 07.04.2008 a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6.052,39 lei, către pârâtă, aceasta fiind o condiție sene qua non, pentru a putea înmatricula mașina pe care a achiziționat-o din spațiul comunitar.
La data de 26.03.2008 a solicitat pârâtei restituirea taxei, fiind percepută ilegal, în raport cu dispozițiile art.90 din Tratatul și cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, însă prin adresa nr.13787 comunicată în data de 10.04.2007, aceasta a respins cererea de restituire. În baza art.205 Cod procedură fiscală, a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, pe care pârâta nu soluționat-o în nici un fel.
Acquis-ul comunitar a devenit direct aplicabil ca efect al aderării României la, acesta cuprinzând atât Tratatul, cât și Jurisprudența, care condamnă instituirea unei taxe de asemenea natură.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.90 paragraful 1, art.234 din Tratatul, Legea nr.54/2004.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă de timbru și timbru judiciar de 3,5 lei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând inadmisibilitatea și netemeinicia acțiunii.
S-a arătat că regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Pentru a obține restituirea unei părți din taxa plătită, reclamantul trebuie doar să depună o cerere însoțită de actele prevăzute de nr.OUG 50/2008 și Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, iar organul fiscal va proceda la restituirea sumei în termen procedural, dacă există diferențe de restituit, între vechea taxă și cea actuală.
Existând o procedură prevăzută de lege, de care contribuabilul poate uza, acțiunea este inadmisibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, Normele metodologice de aplicare a acesteia, art.1 alin.2 din Protocolul 1 la, art. 146 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1582 din 07.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal, Administrația Finanțelor Publice Reșița a emis actul de calculare a taxei speciale pentru autoturisme, stabilind că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 6.052,39 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca Opel, capacitate cilindrică 1955 cmc, an de fabricație 2001.
Reclamantul a achitat contravaloarea taxei stabilite de Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța nr.-/29.06.2007, înmatricularea în circulație autovehiculului fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Ulterior înmatriculării, prin cererea înregistrată sub nr.12499/26.03.2008 la C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița, reclamantul a solicitat restituirea taxei, solicitare respinsă.
Instanța a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele acestei ordonanțe, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art.90 din Tratatul, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de "infringement", Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.
Problema nesocotirii normelor comunitare nu s-a pus în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci s-a pus în legătură cu autovehiculele second hand provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea anterioară, unui nivel ridicat de taxare, ce reprezenta o barieră privind libera circulație a mărfurilor.
La elaborarea noii legislații s-au avut în vedere recomandările Comisiei Europene privind: stabilirea unui coeficient de reducere a taxei, care să conducă la diminuarea taxei de poluare auto proporțional cu deprecierea reală a autovehiculelor; cuantumul taxei să nu depășească valoarea reziduală a taxei aferentă autovehiculelor cu aceeași marcă și vechime, deja înmatriculate în România; asigurarea unui sistem de rambursare a taxei reziduale, în cazul revânzării autovehiculului într-un alt stat membru sau al exportului; asigurarea unei proceduri de contestare a taxei de poluare auto, atunci când plătitorul este nemulțumit de nivelul taxei percepute.
Tot ca urmare a recomandărilor Comisiei, s-a instituit în noul act normativ posibilitatea restituirii diferenței de taxă rezultată din modificarea legislației, astfel încât să se restituie la cererea persoanelor îndreptățite diferența între taxa plătită începând cu 1 ianuarie 2007 și taxa pe care ar fi plătit-o în situația în care legea ar fi respectat în totalitate principiile pentru care Comisia Europeana a declanșat procedura de infringement (art.11 din nr.OUG50/2008). Persoanele care conform actualei formule au plătit mai puțin nu vor face obiectul unei recalculări.
Instanța a constatat că actuala reglementare normativă ține seama de normele și jurisprudența comunitară (cauza nr. C-313/05,hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C-74/06 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 20.09.2007) și prevede modalități de despăgubire a persoanelor care au plătit o taxă de primă înmatriculare mai mare decât taxa calculată potrivit dispozițiilor nr.OUG 50/2008 și Normele metodologice punere în aplicare a acesteia.
În condițiile în care nr.OUG50/2008 (art.11), în vigoare din data de 01.07.2008, act normativ ce respectă aquis-ul comunitar și care nu a fost declarat neconstituțional, prevede expres care este modalitatea de despăgubire a persoanelor care au plătit taxa de primă înmatriculare, este inadmisibilă prezenta acțiune, prin care se solicită restituirea integrală a acestei taxe.
Reclamantul trebuia, mai întâi, să solicite conform procedurii prevăzute de art.6 din Normele metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008, autorității fiscale de la domiciliu restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare plătită și taxa calculată în baza dispozițiilor nr.OUG50/2008.
În cazul în care era nemulțumit, în urma parcurgerii acestei proceduri, se putea adresa instanței de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Instanța de fond, a apreciat în mod greșit că, în conformitate cu nr.OUG50/2008, și în acord cu dispozițiile art.11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de reclamant în 29.06.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Învederează instanței că, la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art.2141- 2143Cod fiscal), norme care, au fost găsite ca neconforme cu prevederile art.90 paragraf 1 din Tratat, iar taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, consideră că se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
De aceea, consideră că are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior, pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ, inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că reclamantul a achiziționat în cursul lunii iunie 2007 au autoturism second - hand marca Opel Astra G, an de fabricație 2001, pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6.052,39 lei, conform chitanței nr.-/29.06.2007.
În cauza de față se impune să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art.90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art.90 paragraf 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Astfel, apare ca nefondată motivarea instanței de fond, în sensul că în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru restituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea au scopuri diferite.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamant cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, să admită recursul de față, să modifice sentința atacată și să admită acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Reșița cu obligarea pârâtei să restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 6052,39 RON, dispunând totodată și anularea actului administrativ fiscal nr.13787/7.04.2008 emis de pârâtă.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta față de reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.060 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1582/7.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Reșița și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 6052,39 RON.
Dispune anularea actului administrativ fiscal nr.13787/7.04.2008 emis de pârâtă.
Obligă pârâta față de reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1060 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19.02.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
RED:/31.03.09
TEHNORED:/31.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
