Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2792/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2792

Ședința publică de la 02 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi

Grefier - -

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 26 mai 2009 privind recursul declarat de contestatoarea - GRUP SRL împotriva sentinței nr. 2031 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR. TR.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din data de 26 mai 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 2031 din 5.11.2008 Tribunalul Mehedinția respins contestația formulată de contestatoarea - SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice DTS.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin legile speciale privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap: OUG nr.102/1999, Legea nr.519/2002 și art.77 alin.2 din Legea nr.448/2006 s-au stabilit, obligații alternative în sarcina autorităților și instituțiilor publice, persoanelor juridice publice sau private: 1. să angajeze persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, conform pregătirii profesionale și capacității de muncă a acestora; 2. să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu nr. de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; 3. să achiziționeze produse sau servicii de la unitățile protejate autorizate pe bază de parteneriat în sumă echivalentă cu suma datorată

La bugetul de stat în condițiile prevăzute pct.2 (fac excepție de la aceste prevederi instituțiile publice de apărare națională, de ordone publică și siguranță națională).

Dreptul de a opta pentru una din cele trei obligații prevăzute de lege, aparține în exclusivitate persoanei juridice ce urmează să execute obligația.

Faptul că reclamanta - Grup SRL din motive obiective nu a angajat în perioada 15.07.2007 - 31.01.2008 persoane cu handicap, avea obligația să plătească lunar către bugetul de stat,o sumă reprezentând 50% din salariul minim brut pe țară înmulțit cu nr. locuri de muncă în care nu au fost angajate persoane cu handicap.

Plata la bugetul de stat a unei sume de către persoanele juridice prevăzute la art.43 alin.2 din OUG ne.102/1999, modificat și completat prin art.1 pct.16 din Legea nr.343/2004 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor c handicap și, ulterior de art.78 alin.3 litera a din Legea nr.448/2006 privind protecția.și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap reprezintă o contribuție legală la Fondul de solidaritate specială pentru persoanelor cu handicap și nu o sancțiune aplicată persoanelor juridice, care din motive diverse nu au angajat persoane cu handicap.

De la obligațiile de a contribui sub diferite forme prevăzute de lege, la protecția și asigurarea drepturilor persoanelor cu handicap, legiuitorul nu a stabilit nici o excepție pentru persoanele juridice, indiferent de obiectul de activitate sau de forma de proprietate publică sau privată a acestora

Toate instituțiile și autorități publice (inclusiv cele din puterea judecătorească) sau regiile autonome, care din cauze obiective, nu pot angaja persoane cu handicap plătesc lunar contribuția la Fondul de solidaritate specială pentru persoanele cu handicap, în suma rezultată din modul de calcul stabilit de norma de drept incidentă în cauză.

Pentru că reclamanta nu a plătit în perioada 15.07.2004 - 31.12.2007 contribuția la acest fond special, aceasta datorează către același fond și obligații accesorii constând în majorări și penalități de întârziere, întrucât contribuția la Fondul special al persoanelor cu handicap are regimul juridic al creanțelor bugetare și se colectează la bugetul național consolidat.

Reclamanta - Grup SRL nu a contestat modul de calcul sau întinderea sumelor stabilite în sarcina sa de către inspectorii fiscali cu titlu de obligații principale și obligații accesorii datorate Fondul de solidaritate specială pentru persoanelor cu handicap.

Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea - GRUP SRL, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta arată că instanța de fond nu a observat că pentru perioada 15.07.2004 - 01.01.2007 au aplicabilitate OUG nr.102/1999, Legea nr. 519/2002 și Legea nr. 343/2004, iar pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2007 are aplicabilitate Legea nr. 448/2007 deși a făcut această delimitare în mod expres în cuprinsul contestației și a arătat greșeala pe care a făcut-o organul de control ce aplicat pentru întreaga perioadă controlată, dispozițiile tuturor actelor normative.

Se arată că greșit instanța a reținut că în contestație ar fi susținut aplicabilitatea Legii nr. 448/2006 pentru toată perioada verificată.

Precizează recurenta că potrivit art. 42 din OUG 101/1999 coroborat cu art. 43 alin. 2 din Legea nr. 519/2009, agenții economici care au respectat obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de 4% din numărul total de angajați, sunt exceptați de la plată către bugetul de stat a unei sume egale cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri în care nu s-au încadrat persoane cu handicap, dacă fac dovada că au solicitat trimestrial la AJOFM, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că aceasta nu a repartizat astfel de persoane în vederea angajării.

Or, în speță din adresa 103/10.01.2008 a AJOFM M reiese că pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 nu au existat în baza de date persoane cu handicap calificate în meseria de agent de pază.

Mai precizează recurenta că legiuitorul a înțeles să sancționeze agenții economici care are efectiv posibilitatea să angajeze persoane cu handicap și nu o fac, însă ea ca și societate de pază ce-și desfășoară activitatea sub incidența Legii 333/2003 nu poate angaja persoane cu handicap întrucât potrivit art. 19 lit. c din acest act normativ persoana angajată trebuie să prezinte o fișă medicală din care să rezulte că este din punct de vedere fizic și psihic pentru serviciul de pază.

Cu privire la perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, recurenta arată că prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 448/2006, s-a înlăturat posibilitatea de a solicita trimestrial la AJOFM M repartizarea în muncă a persoanelor cu handicap ca modalitate de exonerare de răspundere și că se datorează plata sumei reprezentând 50% din salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, numai persoanele care au posibilitatea angajării unor asemenea persoane și nu o fac.

Societatea prin specificul activității pe care ea o desfășoară agenții de pază și ordine este asimilată cu instituțiile exceptate de la obligația angajării unor persoane cu handicap, existând imposibilitatea obiectivă și legală de a încadra asemenea persoane și nu poate fi vorba de obligații alternative, așa cum greșit a reținut instanța de fond, întrucât sunt obligate să plătească contribuția respectivă numai persoanele juridice care nu angajează persoane cu handicap și nu cele care nu pot angaja persoane cu handicap fiindcă este interzis de o lege specială, cu atât mai mult cu cât pe lângă alte mijloace de menținere a integrității patrimoniului și de asigurare a ordinii și liniștii publice sunt folosite arme letale și neletale.

Arată recurenta că pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2007, cu adresa nr. 103/10.01.2008 a făcut dovada că nu a avut cum să angajeze persoane cu handicap, întrucât AJOFM nu avea astfel de persoane și că totodată nici pentru perioada 01.01.2008 - 10.11.2008, de asemenea nu a avut în baza de date persoane cu handicap în înțelesul Legii nr. 448/2006.

Se învederează că Legea nr. 333/2003 și HG 1010/2007 interzic încadrarea unor persoane cu handicap fizic sau psihic în serviciu de pază și ordine, acestea neprimind avizul organelor de poliție, în speță, aplicându-se legea specială, în sensul că nu aveau obligația angajării unor persoane cu handicap.

Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:

Prin raportul de inspecție fiscală nr. 5478/11.03.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată la fondul pentru protecția persoanelor cu handicap în cuantum de 87.390 lei, dobânzi 45.311 lei și penalități de 755 lei, obligații aferente perioadei 15.07.2004 - 31.12.2007.

Instanța de fond în mod nelegal a aplicat pentru întreaga perioadă verificată, toate actele normative ce reglementează acest gen de contribuții, fără a delimita în timp aplicabilitatea acestora.

În ceea ce privește perioada 15.07.2004 - 01.01.2007, au aplicabilitate urmatoarele acte normative: OUG 102/1999, Legea nr. 519/2002 și Legea 343/2004.

Potrivit art. 42 alin. 1 din OUG 102/1999 modificată și completată prin Legea nr. 343/2004, agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții.

Art. 43 alin. 1 și 2 din aceleași act normativ prevede că agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile mai sus menționate, au obligația de plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap, fiind exceptați de la plata acestei obligații cei care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea n-au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.

Cu adresa nr. 103/2008, AJOFM Mac onfirmat că-n această perioadă în evidențele sale n-au fost înregistrate persoane cu handicap calificate în meseria agent de pază.

Așadar, recurenta, și în situația în care solicita trimestrial în perioada 15.07.2004 - 01.01.2007, repartizarea de persoane cu handicap, AJOFM M nu putea să-i repartizeze astfel de persoane calificate în meseria folosită de societate pentru că acestea nu existau și nu erau în evidența agenției.

În consecință, neîndeplinirea cerinței formale a solicitărilor trimestriale nu are relevanță, întrucât recurenta nu ar fi avut cum să angajeze persoane cu handicap din moment ce agenția nu avea în evidență astfel de persoane, iar obligarea la contribuția către acest fond plus accesoriile aferente perioadei 15.07.2007 - 01.01.2007 este nefondată, Curtea urmând a exonera recurenta de aceste obligații.

Cu privire la perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, Curtea își au aplicabilitatea dispozițiile Legii 448/2006.

Potrivit art. 78 alin. 2 din Legea nr. 448/2006 dispune că autoritățile și instituțiile publice, persoane juridice sau private care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.

3 din același articol prevede că în situația în care nu se angajează persoane cu handicap, societate poate opta, fie pentru plata lunară către bugetul de stat a unei sume reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, fie pentru achiziționarea produselor sau serviciilor de la unitățile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat.

În speță, recurenta n-a angajat persoane cu handicap și nici nu făcut dovada îndeplinirii obligației alternative constând fie în achitarea lunară la bugetul de stat a sumei stabilite de acest act normativ, fie în achiziționare lunară de produse sau servicii în aceeași sumă.

Curtea constată că acest act normativ elimină exceptarea de la plata obligațiilor a persoanelor care fac dovada că solicită trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că agentia n-a repartizat astfel de persoane în vederea angajării.

De asemenea, aer. 78 alin. 4 din Legea nr.448/2007, prevede că fac excepție de la prevederile potrivit cărora au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, doar instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Cum recurenta nu face parte din persoanele expres exceptate de aceste dispoziții legale și cum nu și- îndeplinit obligația legală alternativă așa cum sunt prevăzute de art. 78 alin. 3 din Legea nr. 448/2006, Curtea apreciază că pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, aceasta are obligația de a plăti către bugetul de stat a sumelor aferente fondului de solidaritate specială pentru persoanele cu handicap și accesoriile acestora, respectiv dobânzi și penalități.

În consecință, având în vedere dispoz. art. 312 Cod pr. civilă,Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că admite în parte contestația.

Va anula în parte decizia nr. 10/2008, decizia de impunere 65/2008, în sensul că va exonera contestatoarea la plata fondului de solidaritate specială pentru personalul cu handicap, dobânzi și penalități aferente fondului pentru perioada 15.07.2004 - 31.12.2006.

Vor fi menținute actele contestate și dispoziția de plată către bugetul de stat a sumelor aferente fondului, dobânzi și penalități pentru perioada 01.01.2007 31.12.2007.

Va fi obligată intimata la 4.000 lei cheltuieli de judecată pentru recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de contestatoarea - GRUP SRL împotriva sentinței nr. 2031 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR. TR.

Modifică sentința în sensul că admite în parte contestația.

Anulează în parte decizia nr. 10/2008, decizia de impunere 65/2008, în sensul că exonerează contestatoarea la plata fondului de solidaritate specială pentru personalul cu handicap, dobânzi și penalități aferente fondului pentru perioada 15.07.2004 - 31.12.2006.

Menține actele contestate și dispoziția de plată către bugetul de stat a sumelor aferente fondului, dobânzi și penalități pentru perioada 01.01.2007 31.12.2007.

Obligă intimata la 4.000 lei cheltuieli de judecată pentru recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

red. Jud. G

Ex.3//13.07.2009

Jud. fond A

Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2792/2009. Curtea de Apel Craiova