Contestație act administrativ fiscal. Sentința 282/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 282/CA
Ședința publică de la 08.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâții - MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect.5, DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ADMINISTRAREA CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sect.5, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sect.5, DRECȚIA GENERALĂ PENTRU SOLUȚIONAREA DIN CADRUL. cu sediul în B,-, sect.5, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 01.07.2009, 08.07.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 555/36 la 22.04.2009 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei C, în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Finanțelor B, B, Direcția Generală pentru Administrarea Contribuabili B și Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul B, a formulat contestației împotriva deciziei nr. 350/24.10.2008 emisă de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerul d e Finanțe - ANAF, solicitând admiterea acesteia cu consecința:
- desființării deciziei nr. 250/24.01.2008 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;
- constatării nelegalității Raportului de Inspecție fiscală nr. 14661/30.06.2008 încheiat de către inspectorii și, în ceea ce privește constatările și concluziile cuprinse în capitolul III "constatări fiscale", pct.1 "taxa pe valoarea adăugată", pct.1.3 "baza de impunere. Soluționarea deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare", lit.a) "decontul lunii iunie 2007 (perioada 01.09.2004 - 30.05.2007)" în referire la suma de 3.085.149 lei cu titlu de TVA respins la rambursare (filele 6-8 din raport) sub toate aspectele;
- desființarea parțială a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 279/30.06.2008 în ceea ce privește art. 2.2.2. "soluționarea decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare" - capitolul "TVA respinsă la rambursare", cu privire la suma de 3.085.149 lei.
În considerarea art. 216 alin.3 din OG nr. 92/2003 a solicitat reclamanta să se emită o nouă decizie prin care să se aprobe la rambursare TVA în sumă de 3.085.149 lei.
În fapt, reclamanta a arătat că prin raportul de inspecție fiscală contestat, organul de control a reținut următoarele aspecte:
- C beneficiază de subvenții de la bugetul de stat cât și de la bugetul local,pentru acoperirea costurilor energiei termice livrată către beneficiari;
- aceste subvenții se includ în baza de impozitare a TVA;
- pentru perioada 01.09.2004-30.06.2007 a colectat TVA în sumă de 60.570.038 lei, în aceeași perioadă fiind realizate venituri din operațiuni taxabile cu TVA aceste subvenții se includ în baza de impozitare TVA 19% în sumă de 318.789.293 lei;
- pentru perioada 09.2004 - 12.2004 a recalculat din proprie inițiativă TVA la valoarea subvenției încasate în sumă de 1.167.464 lei;
- pentru perioada 01.2005 - 12.2006 TVA a fost calculat eronat din totalul subvenției încasate în condițiile în care Primăria Municipiului C nu a plătit TVA aferent subvenției;
- începând cu data de 01.01.2007 Primări a Municipiului Cap lătit TVA aferent subvenției, conform solicitării C, iar colectarea TVA-ului asupra subvenției a fost efectuată corect de către.
În raport de aceste elemente, s-a procedat de către organul de control la recalcularea TVA pentru perioada 01.2005-12.2006 sens în care s-a stabilit o bază de impunere suplimentară în sumă de 16.237.626 lei și o diferență de TVA stabilită suplimentar la suma de 3.085.149 lei (conform anexei nr. 8 la raportul de inspecție fiscală - semnată de către C cu obiecțiuni).
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, organul de control a considerat că la fiecare sumă primită de către C de la Primăria Municipiului C cu titlu de subvenție, trebuie să se calculeze TVA 19% care să fie colectată și virată la bugetul de stat.
Contestația formulată de reclamantă în atenția a primit o soluție nefavorabilă, argumentele expuse în motivare fiind similare celor din raportul de inspecție fiscală.
Atât considerentele organului de control cât și cele ale organului de soluționare a contestației sunt eronate.
Fapt este că pentru perioada în discuție Cap rezentat lunar Primăriei Municipiului C decontul pentru plata sumelor cu titlu de subvenție, cu TVA-ul aferent, solicitând plata acestora.
Primăria Municipiului C însă nu a achitat decât subvenția, fără TVA-ul solicitat.
În aceste condiții Cac onsiderat sumele primite de la Primăria C ca incluzând TVA, drept pentru care din aceste sume s-a extras TVA 19% care a fost colectat și virat la bugetul de stat.
Reclamanta a indicat următoarea modalitate de calcul, Cas olicitat de la Primăria Municipiului C suma de 1.190.000 lei care se compune din suma de 1.000.000 lei BAZA și 190.000 lei TVA aferent bazei (19%).
a)Primăria Municipiului Cap lătit într-o primă tranșă suma de 500.000 lei, fără a se specifica că se plătește doar subvenția, sau subvenția cu TVA aferent.
Suma de 500.000 lei primită a fost considerată de către C ca reprezentând plată parțială a decontului de 1.190.000 lei, respectiv că această sumă include baza și TVA aferent. În acest sens, a fost extras TVA în sumă de 79.831,93 lei, baza fiind în cuantum de 420.168,07 lei.
S-a colectat deci într-o primă etapă suma de 79.831,193 lei cu titlu de TVA.
În opinia organului de control, la suma de 500.000 lei primită de la Primăria Municipiului C, ar fi trebuit să colecteze TVA în cuantum de 95.000 lei (500.000 lei + 19% TVA).
Formula de clacul/raționamentul de control este greșit, deoarece, continuând cu exemplul de mai sus reiese că:
b)La oad oua tranșă plătită de către Primăria Municipiului C în sumă de 500.000 lei, în opinia organului de control ar fi trebuit colectat TVA tot în sumă de 95.000 lei.
c) La oat reia și ultima tranșă plătită de către Primăria Municipiului C în cuantum de 190.000 lei, conform raționamentului organului de control ar fi trebuit să colecteze TVA în sumă de 36.100 lei.
În total deci, la suma de 1.190.000 lei primită de la Primăria C (care se compune din subvenție 1.000.000 lei și TVA 190.000 lei) conform calcului organului de control trebuia colectat în sumă de 226.100 lei (95.000 +95.000 +36.100).
Cu alte cuvinte la baza de 1.000.000 lei se colectează TVA în sumă de 226.100 lei, ceea ce înseamnă că se calculează TVA în procent de 22.61 %.
În mod corect, modalitatea de clacul nu poate fi decât următoarea:
La oad oua tranșă plătită de către Primăria Municipiului C în sumă de 500.000 lei, Cac onsiderat această plată ca o plată parțială a decontului de 1.190.000 lei, respectiv că această sumă include atât baza cât și TVA aferent. În acest sens, s-a colectat TVA în sumă de 79.831,93 lei, baza fiind în cuantum de 420.168,07 lei.
La oat reia și ultima tranșă plătită de către Primăria Municipiului C în cuantum de 190.000 lei, a considerat această plată parțială ca ultima plată, care stinge obligația, iar la suma de 190.000 lei primită se calculează și se colectează TVA în sumă de 30.336,13, baza fiind în cuantum de 159.663,87 lei.
Consideră reclamanta că formula de calcul/raționamentul folosit de către organul de control este în mod evident eronat, sub următoarele aspecte:
- în primul rând, efectiv se colectează TVA în procent mai mare de 19%, respectiv conform formulei de calcul folosită de organul de control, TVA, apare ca fiind în procent de 22,61%;
- în al doilea rând, este de remarcat că TVA devine exigibil la colectare doar în momentul în care se primește o plată, fie ea și parțială, de la Primăria C;
- considerentul anterior este fundamentat pe împrejurarea că modalitatea de solicitare și de plată a subvenției (și a TVA-ului aferent acesteia) nu este în forma ci constă în solicitarea de deconturi;
- doar în situația în care prin lege s-ar fi impus ca procedură obligatorie ca beneficiarul subvenției să factureze către plătitorul subvenției sumele necesare (bază +TVA) abia într-o atare situație s-ar fi putut considera că suma facturată cu titlu de TVA are un caracter exigibil;
- n exemplul dat, efectiv, organul de control consideră suma de 1.190.000 lei solicitată de către reclamantă ca fiind numai baza, la care se calculează TVA în cuantum de 226.100 lei, 19%.
- cât timp însă decontul reclamantei este cât se poate de clar ca fiind compus din 1.000.000 lei baza și 190.000 lei TVA aferent, evident că organul de control se află în eroare.
Ca un ultim aspect, învederează reclamanta că în considerarea art. 205 alin.3 din OG nr. 92/2003, înțelege a contesta atât modalitate de calcul a TVA de colectat, utilizată de către organul de control, cât și baza de impunere stabilită suplimentar în sumă de 16.237.626 lei (conform raportului de inspecție fiscală - fila 8 din raport).
Precizează reclamanta că urmarea acestui control nu s-a emis și o decizie cu privire la modificarea bazei de impunere. Este adevărat, cu ocazia acestui control s-a emis decizia nr. 280/30.06.2008 dar prin care nu s-a modificat baza de impunere-aceasta însă în referire la perioada 01.11.2007 - 31.01.2008.
Relativ la aspectele prezentate anterior, din punctul de vedere al reclamantei, atât timp cât nu a fost emisă și o decizie prin care să se fi modificat baza de impunere (în referire la suma de 16.237.626 lei stabilită ca bază de impunere suplimentară), decizia nr. 279/30.06.2008 are un caracter completamente nelegal, fiind lovită de nulitate absolută.
Sub acest aspect, indiferent de punctul de vedere exprimat prin decizia contestată ar fi fost imperios necesar să se fi emis și o rambursare a TVA-ului, fără să se fi modificat și baza de impunere, neavând fundament legal.
Pentru aceste considerente reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 14661/30.06.2008 încheiat de către inspectorii și, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 279/30.06.2008; contestația administrativă formulată de reclamantă, decizia nr. 350/24.10.2008 emisă de către, în situația în care se apreciază, a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată și menținerea actului administrativ atacat ca fiind legal.
A arătat pârâta că potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 lit.a din Legea nr. 571/2003, în vigoare începând cu 01.01.2004, potrivit cărora "baza de impozitare a TVA este constituită din a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit.b) și c), din tot ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni".
Aceste prevederi ce coroborează cu cele ale pct.17 alin.1 din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 571/2003 aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "potrivit art. 137 alin.1 lit. a din Codul fiscal, subvențiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de prețul bunurilor livrate și/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare a TVA. Se consideră că subvențiile sunt legate direct de preț dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) prețul livrării/tariful prestării pe unitate de măsură al bunurilor și/sau serviciilor este impus prin lege sau prin decizie ale consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv TVA;
b) subvenția acordată este corect determinată în prețul bunurilor și/sau serviciilor, respectiv este stabilită pe unitatea de măsură a bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual".
În altă ordine de idei, în baza prevederilor OG nr. 73/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsa centralizat, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 2 alin.1 din OG nr. 162/1999 privind instituirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, precum și pentru acordarea de ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate ale populației, aprobată cu modificările prin Legea nr. 328/2002, cu modificările ulterioare, potrivit căruia "nivelul prețului național de referință pentru energia termică se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei", având în vedere propunerea adresată Guvernului de către Autoritatea Națională de reglementare în Domeniul Energiei, prin art. 1 din HG nr. 1254/2005 privind stabilire nivelului prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde, s-a stabilit ca "nivelul prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sume centralizate, în scopul încălzirii locuințelor și al preparării apei calde, se stabilește la 107,50 lei, inclusiv TVA.
Trebuie reținut astfel, că prețul energiei termice livrată și facturată populației de către regie este prețul de referință plus TVA, respectiv 107,50 lei/ preț impus prin lege și stabilită pe unitate de măsură respectiv gigacalorie.
Având în vedere că subvențiile încasate de regie sunt legale direct de prețul bunurilor livrate, respectiv de energie termică livrată populației, acestea se cuprind în baza de impozitare a TVA, potrivit art. 137 alin.1 lit.a din Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care organele de inspecție fiscală, în mod legal, au stabilit TVA colectată în sumă de 3.085.149 lei aferentă subvenției în sumă de 16.237.626 lei.
De asemenea, nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a cauzei nici susținerile reclamantei potrivit cu care organele de inspecție fiscală au stabilit o TVA colectată suplimentar aferentă subvențiilor cuvenite pe perioada verificată în procent de 22,61% în loc de procentul legal de 19%, întrucât potrivit celor înscrise în raportul de inspecție fiscală la pg. 9 și în decizia de impunere nr. 279/30.06.2008 la pct.2.2.1, organele de inspecție fiscală au aplicat corect procentul de 19% la o bază de 16.237.626 lei reprezentând subvenție încasată de reclamantă de la Consiliul Local C, rezultând o sumă de TVA de colectat suplimentară de 3.085.149 lei care raportată la suma negativă a TVA declarată de agentul economic în cuantum de 7.489.885 lei (reprezentând diferența dintre TVA colectată efectiv de reclamantă și TVA dedusă de aceasta), având în vedere și TVA stabilită ca nedeductibilă de organele de inspecție fiscală pe aceeași perioadă, a rezultat TVA la care reclamanta are drept de rambursare în sumă de 4.402.547 lei, respingându-se la rambursare suma de 3.087.105 lei.
Mai arată pârâta că nu poate fi reținută de instanță nici afirmația potrivit căreia atât timp cât nu a fost emisă și o decizie prin care să se fi modificat baza de impunere (în referire la suma de 16.237.626 lei stabilită ca bază de impunere suplimentară), decizia nr. 279/30.06.2008 are un caracter nelegal, fiind lovită de nulitate absolută), întrucât prin decizia de impunere nr. 279/30.06.2008 prin care s-a stabilit ca obligație fiscală suplimentară TVA în sumă de 3.087.105 lei la pct.2.2.1, în coloana 5 este stabilită și completată în mod corect și baza de impunere la care s-a calculat aceasta TVA, astfel încât reclamanta nu se afla în imposibilitatea respectării art. 205 alin.3 din OG nr. 92/2003 care de fapt se referă la procedura de contestare și care stipulează ca "baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilită prin decizia de impunere se contesta numai împreună".
Mai mult, învederează instanței că Decizia de impunere nr. 12195/02.11.2004, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală parțială nr. 8/01.11.2004, încheiat anterior, prin care s-a stabilit TVa colectata suplimentar, aferentă subvențiilor încasate de reclamantă în perioadele anterioare perioadei ce fac obiectul Deciziei de impunere nr. 279/2008, a fost atacată în instanță, formându-se dosarul nr. 14/CA/2004.
Prin decizia civilă nr. 2830/31.05.2007, decizie irevocabilă, ÎCCJ a fost admis recursul formulat de MFP.
Pentru recuperarea TVA aferenta subvenției încasate s-a încheiat procesul verbal de conciliere nr. -/25.09.2007, prin care s-a stabilit că, Consiliul Local C va plăti reclamantei suma totală de 29.916.570 lei, reprezentând TVA aferentă subvențiilor încasate pe perioada martie 2003-31.12.2006, deci inclusiv pe perioada ce face obiectul prezentei cauze.
Întrucât ÎCCJ s-a pronunțat asupra unor acte administrative ce privesc o perioadă determinată anterioară celei care face obiectul prezentei cauze, nu invocă excepția autorității de lucru judecat, însă învederează instanței că se impune aplicabilitatea regulii de drept potrivit căreia pentru aceleași rațiuni, considerente ÎCCJ nu mai pot fi contrazise printr-o altă judecată a aceleași situații supusă soluționării, impunându-se a ține seama de dezlegarea dată de Înalta Curte.
Ca o consecință, învederează instanței că reclamanta era obligată să colecteze TVA aferentă subvențiilor încasate, indiferent dacă aceasta a fost sau nu virată de Consiliul Local C, textul de lege nefăcând distincție între încasarea sau neîncasarea efectivă a TVA fiind aplicabil principiul "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus".
Pentru toate aceste considerente pârâta a solicita respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată și menținerea actului administrativ atacat ca fiind legal.
Pârâta a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu au formulat apărări în cauză, nu au invocat excepții.
În ședința publică din 24.06.2009 reclamanta, prin apărătorul ales, nu a mai înțeles a solicita administrarea probei cu expertiză contabilă, considerând că nu este utilă cauzei.
Pârâtul - Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor, prin reprezentant legal, în aceeași ședință, a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, excepția lipsei capacității procesuale a Direcției Generale pentru Administrarea Contribuabili și Direcției Generale pentru Soluționarea Contestațiilor.
În referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor, s-a arătat că actul atacat nu a fost emis de acest pârât, situație în care nu se justifică calitatea procesuală în cauză a acestuia. În referire la excepția capacității procesuale a celorlalți doi pârâți, s-a arătat că sunt direcții din cadrul ANAF și care nu au personalitate juridică, astfel că nu pot sta în proces în calitate de pârâți.
Reclamanta, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin reprezentantul legal ca neîntemeiate.
În temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâta ANAF, reținând:
În materia contenciosului administrativ are aptitudinea de a sta în judecată, în calitate de pârât, emitentul actului administrativ contestat, astfel că, prin prisma obiectului cererii deduse judecății în prezenta cauză, se justifică chemarea în judecată a pârâtelor Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor, din cadrul ANAF și Direcția Generală pentru Administrarea Contribuabili.
În ceea ce privește calitatea de parte în proces a Ministerului Finanțelor, din cadrul căruia face parte Agenția Națională de Administrarea Fiscală, aceasta se impune pentru asigurarea opozabilității hotărârii ce urmează a fi pronunțată, necesară în urma raportului de subordonare ce există între cele două entități juridice.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază caracterul nefondat al excepțiilor referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și lipsa capacității procesuale de exercițiu a Direcției Generale pentru Administrarea Contribuabili și Direcția Generală pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul ANAF.
Pe fondul cauzei:
Reclamanta Cac ontestat actele fiscale prin care i s-a respins la rambursare suma de 3.085.149 lei cu titlul de TVA pentru perioada 01.2005-12.2006, fără a arăta care sunt textele de lege încălcate de organele de control fiscal în stabilirea raționamentului de calcul apreciat de titulara acțiunii a fi eronat.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin.(1), lit. a din Legea nr. 571/2003, "Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;"
Normele metodologice edictate pentru aplicarea Legii nr. 571/2003, aprobate prin HG nr. 44/2004, precizează, la pct.17, că, potrivit art. 137 din Codul Fiscal, "subvențiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de prețul bunurilor livrate și/sau al serviciilor prestate se include în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată".
taxei pe valoarea adăugată pentru aceste subvenții intervine la data încasării lor de la bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul Comunitar. Se consideră că subvențiile sunt legate direct de preț dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) suma subvenției să depindă de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate;
b) suma subvenției să poată fi determinată înainte de desfășurarea activității."
Ceea ce s-a reținut de către organul de control fiscal a fost faptul că reclamanta a încasat de la Consiliul Local C sume cu titlul de subvenții, mai puțin TVA aferent, TVA ce a fost stabilit de autoritatea fiscală competentă ca fiind datorat în procent de 19% calculate la sumele primate cu titlul de subvenție.
Deși reclamanta Cac ontestat raționamentul perceperii de TVA la sumele evidențiate în decontul depus pentru perioada 01.2005-12.2006, arătând că aceste sume primite de la Consiliul Local include și TVA-ul datorat, argumentele expuse în prezenta contestație fiscală sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, la fila 270, se evidențiază situația subvențiilor solicitate de la Consiliul Local C pentru fiecare lună din perioada 01.2005-12.2006, defalcate în două sume componente, reprezentând baza și TVA-ul aferent acesteia.
Înscrisurile depuse la filele 286-331 evidențiază modul de calcul al subvențiilor solicitate pe fiecare lună, existând corespondent între sumele solicitate de C ca bază și cele încasate efectiv, sume la care, în mod normal, potrivit regulilor de aplicare a TVA, trebuia calculată suma de 19% pentru fiecare dintre subvențiile astfel încasate.
Prin urmare, în mod judicios a reținut organul fiscal că modalitatea de calcul uzitată pe reclamanta pentru perioada 01.2005-12.2006 fost eronată, fiind chiar menționat în cuprinsul raportului de inspecție fiscală că, începând cu data de 01.01.2007 s-a colectat corect TVA-ul aplicabil subvențiilor încasate de la Consiliul Local
Nefiind incidente în cauză motive de nelegalitate care să conducă la reformarea deciziei nr. 350/24.01.2008 emise de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Curtea va reține caracterul nefondat al contestației formulate de C, urmând aor espinge pentru aceste considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasivea pârâtului Ministerul Finanțelor șilipsei capacității procesualea Direcției Generale pentru Administrarea Contribuabili și a Direcției Generale pentru Soluționarea Contestațiilor.
Respinge contestațiaformulată de reclamanta - REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâții - MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect.5, DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ADMINISTRAREA CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sect.5, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B,-, sect.5, DRECȚIA GENERALĂ PENTRU SOLUȚIONAREA DIN CADRUL. cu sediul în B,-, sect.5,ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte, - - |
pt. grefier, - -, aflată în o, semnează cf. art. 261(2) Cod pr.civilă Prim grefier |
Red.hot.jud.
7 ex./05.08.2009
Emis 5 comunicări/05.08.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim
