Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2838/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2838
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1729 pronunțată în data de 11 iunie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei, care depune delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 2 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 10.11.2009 se înregistrează din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C în nume propriu și în numele Administrației Financiare pentru Contribuabilii Mijlocii întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului promovat.
Reprezentanta recurentei solicită comunicarea unui exemplar din întâmpinarea formulată de către partea adversă, față de care înțelege să formuleze și cerere de amânare a judecării pricinii și acordare a unui nou termen de judecată.
La solicitarea instanței de a preciza dacă deține originalele facturilor fiscale care există în copie depuse la dosarul cauzei, reprezentanta recurentei arată că nu este în posesia acestora la acest moment dar că le poate prezenta în cursul zilei de astăzi.
Instanța, după deliberare respinge cererea de amânare formulată, reținând în motivare că prin întâmpinarea depusă nu se invocă și nu se aduc în discuție elemente noi. Totodată, fixează ora 13 pentru când pune în vedere reprezentantei recurentei să prezinte spre vedere originalele facturilor și pentru când reprezentanta părții litigante va putea să lectureze conținutul întâmpinării.
Curtea reia dezbaterea cauzei la ora fixată, respectiv 13 când la apelul cauzei se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei.
Reprezentanta părții litigante prezintă spre vedere originalul facturilor solicitate de către instanță, față de care Curtea solicită părții să le lase în custodia instanței, pentru a fi confruntate cu copiile existente la dosar; urmând a fi recuperate în cursul zilei următoare de la grefier.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, casarea sentinței recurate pentru capătul de cerere privind rambursarea de TVA.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1729 pronunțată la data de 11.06.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamanta ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în raport de dispozițiile codului fiscal și normele metodologice deducerea de TVA pe baza unor facturi în copie nu putea fi făcută. Dacă reclamanta ar fi pierdut facturile originale așa cum pretinde, avea obligația să solicite furnizorului emiterea unui duplicat al facturii pe care să se menționeze că înlocuiește factura originală. Neprocedând astfel reclamanta nu avea dreptul de a deduce TVA.
Totodată reține instanța faptul că în prezent reclamanta a intrat în posesia facturilor originale nu are nici o relevanță asupra legalității actelor contestate, acest aspect fiind ulterior întocmirii deciziilor și ca atare există posibilitatea de a se solicita o nouă inspecție fiscală pentru deducerea acestei taxe.
În ceea ce privește TVA aferent unui avans pentru o lucrare de construcții montaj reține instanța condiție obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este că atât furnizorul cât și beneficiarul să fie înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, lucrările de construcții montaj fiind bunuri pentru care se aplică măsurile simplificate. În situația în care furnizorul nu înscrie "taxare inversă" în facturile emise, beneficiarul este obligat să aplice taxarea inversă, să nu facă plata taxei către furnizor, să înscrie din proprie inițiativă "taxare inversă" în factură și să îndeplinească obligațiile impuse de alin. 3, conform cărora furnizorii și beneficiarii evidențiază TVA aferentă livrărilor în jurnalele de vânzări și cumpărări și o înscriu în decontul de TVA, atât ca taxă colectată cât și ca taxă deductibilă. Legiuitorul mai prevede că taxa se calculează de către beneficiar asupra sumei plătite în avans și se înscrie în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată în decontul de TVA, atât ca taxă colectată cât și ca taxă deductibilă, iar în contabilitate beneficiarul va înregistra suma TVA aferente în cursul perioadei fiscale, prin formula 4426=4427.
În condițiile în care reclamanta nu a procedat potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, în mod corect organele fiscale au procedat la aplicarea măsurilor simplificate și la colectarea TVA în sumă de 6.270 lei.
De altfel se reține în ceea ce privește suma de 6.270 lei, reclamanta a achiesat la concluziile pârâtelor, înțelegând să nu mai susțină acest motiv de nelegalitate.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecând a fi anulată parțial decizia de impunere nr. 105/25.07.2008 și deciziei nr. 68/30.05.2008 pentru suma de 41.874 lei cu titlu de TVA și accesorii calculate pentru această sumă.
În susținerea celor solicitate recurenta arată că la data controlului nu a fost în măsură să prezinte decât copii xerox ale documentelor în baza cărora s-a făcut deducerea de TVA documentație purtând mențiunea de "duplicat, înlocuiește factura inițială" iar acestea nu au fost luate în considerare ca documente justificative, după cum nu a luat în considerare că normele metodologice impun o extindere a prevederilor art. 146 și art. 155.fiscal și nici alte prevederi legislative ce reglementează documentațiile justificative în baza cărora se pot face înregistrările contabile.
Astfel art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 prevede că orice operațiune economică financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ. În dovedirea celor statuate a depus la dosarul cauzei jurnalul de cumpărări pentru perioada ce a făcut obiectul controlului, demonstrând astfel că înregistrările contabile au fost corecte iar facturile chiar și ca documente copie reflectau realitatea tranzacției comerciale ce a avut loc.
Tot astfel se arată că potrivit art. 7 din Codul fiscal; organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale, este îndreptățită să examineze din oficiu starea de fapt să obțină și să utilizeze toate documentele pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului și în analiză va identifica toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.
Un alt instrument aflat la dispoziția organelor de control arată recurenta în stabilirea situației de fapt era declarația 3945 stabilită prin Ordinul 702/2007 prin care contribuabilii erau obligați să declare toate livrările și achizițiile existând posibilitatea unui control încrucișat.
Pe de altă parte arată recurenta relevantă este în cauză jurisprudența Curții Europene. Astfel, Curtea a decis ca art. 18 (1) (a) și art. 22 (3) din Directiva a șasea, Directiva 117/2006/CE permite statelor membre să considere drept document justificativ nu numai originalul facturii ci orice alt document care ține loc de factură și îndeplinește criteriile stabilite de statul în cauză.
Aceste texte se arată, conferă statelor membre prerogativa de a solicita prezentarea facturii originale pentru a stabili taxa de rambursat precum și posibilitatea atunci când persoana impozabilă nu deține factura originală de a admite alte mijloace de probă care să indice faptul că tranzacția pentru care se solicită deducerea a avut loc în realitate.
Concluzionând arată recurenta că a prezentat înscrisurile având mențiunea duplicat, înlocuiește factura inițială, jurnalul de cumpărări făcând astfel dovada că solicitarea rambursării TVA a fost îndreptățită.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare DGFP Cas olicitat respingerea recursului, în considerarea că în raport cu dispozițiile Codului fiscal și a normelor metodologice ce prevăd că deducerea taxei se face pe baza exemplarului original al facturii hotărârea primei instanțe este corectă.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
În urma verificărilor efectuate în contextul solicitării rambursării de TVA prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 29 mai 2008 organele de control fiscal au constatat nereguli în activitatea societății recurente respectiv legat de TVA s-a reținut că societatea a dedus în mod eronat taxa pe documente în copie sau fără a deține factura fiscală iar pentru suma aferentă avansului lucrări de construcții, montaj au fost încălcate dispozițiile art. 46 din HG 44/2008 și art. 160 (2) pct. e din Codul fiscal. Drept consecință s-a reținut că cererea de rambursare în parte a TVA solicitat nu se justifica și societatea datorează obligații suplimentare.
Dat fiind cele constatate ulterior prin decizia 68/2008 s-a stabilit în sarcina societății recurente obligația plății sumei de 41.870 lei, dedusă de pe documente în copie și accesorii la aceasta, suma de 6270 lei TVA avans pentru construcții montaj.
Cele stabilite au fost contestate recurenta arătând că reținerile organelor de control sunt greșite întrucât copiile reprezintă duplicat chiar dacă nu sunt însoțite de mențiunea "înlocuiesc factura inițială"; documentele fiind duplicat nu anulează dreptul deducerii TVA aferent; textul legal invocat de organele de control reprezintă un reper de îndrumări și prin urmare nu poate completa sau modifica Codul fiscal.
Totodată a arătat contestatoarea că și interpretarea dată cu privire la TVA dedus pentru avans aferent lucrărilor de construcții organele de control nu au avut în vedere că atâta timp cât textul pentru corectarea unor mici nereguli, se impunea îndreptarea și numai dacă acest lucru se refuza se putea aplica o sancțiune persoanei vinovate.
La data de 25 iulie 2008 prin decizia nr. 105 contestația formulată de societatea recurentă a fost respinsă.
În argumentarea soluției date s-a reținut că în raport de art. 146 (1), art. 155 alin 5 ce prevăd că deducerea TVA se face pe baza exemplarului original iar în caz de pierdere, sustragere, distrugere pe baza de duplicat al facturii cu mențiunea că înlocuiește factura fiscală cele reținute de organele de control prin actele fiscale contestate cu privire la TVA dedusă pe documente copii sunt corecte.
Tot astfel se reține prin aceeași decizie că în raport de dispozițiile art. 160 alin 1, alin 2 lit. e, alin 3, alin 5 din Legea nr. 571/2008 punct 82 alin 5 din HG 44/2004 și cele statuate cu privire la TVA avans lucrări sunt corecte.
În considerarea că societatea a făcut înregistrări contabile corecte, că posedă documentele ce nu au putut fi prezentate, astfel obligația plății sumelor stabilite suplimentar nu mai subzistă societatea recurentă s-a adresat instanței. Față de cele susținute inițial pe parcursul demersului în fața instanței de recurs societatea a arătat în plus că nu au fost luate în calcul dispozițiile referitoare la documentele justificative nici cele statuate în jurisprudența Curții Europene în temeiul Directivei 112/2006/CE și prin faptul că dovada realizată operațiunilor se face prin orice alt document nu numai cu originalul facturii respectiv că în lipsa facturii originale se admite orice alte mijloace de probă.
Intimatele prin întâmpinările depuse au susținut că societatea avea obligația să se conformeze reglementărilor fiscale respectiv art. 146, art. 155 alin 5 Cod fiscal și HG 44/2004 și neprocedând ca atare nu pot beneficia de excitarea dreptului de deducere a TVA aferent facturilor în discuție.
Tot astfel au arătat intimatele că au fost încălcate și dispozițiile art. 160 alin 1, alin 2 lit. c, alin 3, alin 5 din Legea nr. 571/2003, pct. 82 din HG 44/2004 când a exercitat dreptul de deducere TVA în sumă de 6270 lei.
Concluzionând intimata a mai arătat că fapta reținută de organele de control nu este de natură contravențională și ca atare nu poate fi reținută aplicabilitatea sancțiunii avertismentului așa cum a solicitat contestatoarea recurentă.
Din expunerea rezumativă se observă că în discuție se pune problema justificării deduceri TVA în raport de documentele deținute și corectate, de dispozițiile Codului fiscal și normelor metodologice respectiv corecta deducere sau nu în baza actelor prezentate organelor de control.
Actele normative evocate prin actele fiscale contestate și anume Legea nr. 571/2003 art. 146 alin. 1 lit. a, alin. 2 și HG nr. 44/2004 pct. 46 (1) cu privire la condițiile de executare a dreptului de deducere stipulează că "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a( pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciile care i-au fost ori urmează să-i fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prev. la art. 155 alin. 5. Același articol prin alin. 2 mai prevede că prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1 se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.
Justificarea deducerii taxei mai spune pct. 46 (1) din normele metodologice se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. 1 din fiscal sau cu alte documente care să conțină cel puțin informații prevăzute la art. 155 alin. 5 din Codul fiscal cu excepția facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii pe care se va menționa că înlocuiește factura inițială".
Din dispozițiile normelor enunțate rezultă că justificarea taxei deduse se face numai pe baza exemplarului original al facturii, legiuitorul precizând prin norme, cazurile în care alte documente decât cele prevăzute la alin.1 din art. 146 se vor prezenta pentru a justifica dreptul de deducere a taxei iar în situația în care se constată, pierderea, sustragerea sau distrugerea exemplarului original al documentului justificativ, legiuitorul stipulează în mod imperativ faptul că beneficiarul va solicita furnizorului emiterea unui duplicat al facturii, pe care se va menționa că înlocuiește factura inițială, nefiind stipulate nici un fel de exerciții de la această regulă.
Cu alte cuvinte justificarea deducerii TVA se face în baza exemplarului original, în caz de pierdere distrugere pe baza duplicatului facturii ce trebuie să cuprindă informațiile expres cerute de legiuitor.
În speță societatea recurentă a arătat că nu deține originalul și în aceste condiții a prezentat organelor de control și instanței de fond duplicatul, astfel că înregistrările fiind corecte, deducerea era justificată.
Cele susținute nu pot fi reținute întrucât copiile depuse la dosarul de fond nu cuprind mențiunea "înlocuiește factura inițială" așa cum prevăd dispozițiile mai sus enunțate și ca atare nu constituie duplicatul cerut de lege pentru a justifica deducerea reținută de organele de control fiscal.
Prin urmare raportat la actele depuse și la normele juridice mai sus enunțate reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Legat de aceasta recurenta a susținut că deține duplicatul și în acest sens a prezentat în recurs facturile considerate relevante.
Susținerile arătate nu pot fi primite întrucât copia facturilor depuse în instanța de fond nu corespund cu copia pusă la dispoziția instanței de recurs. aceasta din urmă ( 14-17 dosar recurs) inserează în plus față de cele anterioare ( 55-57 dosar fond) mențiunea înlocuiește factura inițială. ulterioară a mențiunii lipsă nu poate produce efecte în sensul dorit de recurentă câtă vreme art. 159.fiscal se referă la "corectare" și nu la "completarea" documentului justificativ. Din actele prezentate se observă că facturile depuse ulterior sunt completate și nu corectate astfel că nu se poate reține că a fost prezentat documentul cerut de lege în justificarea deducerii. Concluzia se desprinde din analiza textului menționat care permite în mod expres doar corectarea informațiilor înscrise în facturi. De asemenea HG nr. 44/2004 prevede că pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale trebuie ca facturile să fie corectate în perioada desfășurării controlului. Ori în cauză nu se poate reține o corectare și nici o posibilitate de completare de către recurentă. Aceasta avea calitatea de beneficiar astfel încât nu putea proceda nici la completarea unor facturi emise de o altă persoană juridică.
Pe de altă parte în cauză nu se pune problema corectării unor date eronate ci a lipsei totale a acestora astfel că raportat la actele prezentate organele de control și prima instanță a realizat o corectă interpretare a art. 146 alin. 1 lit. a și art. 155.fiscal. Câtă vreme la data controlului facturile nu erau original sau duplicat în sensul cerut de norme - nu cuprindea datele privind înlocuirea nu puteau servi ca documente justificative pentru deducerea TVA.
Evident se reține că nu s-au avut în vedere cele statuate în jurisprudența în raport de cele instituite prin Directiva 112/2006 respectiv dovada cu orice mijloc de probă. Invocarea reglementării nu este însă de natură să înlăture exigențele cerute de normele mai sus enunțate și să permite exercitarea dreptului de deducere. Acceptarea altui mijloc de probă se punea în situația neprezentării facturii sau duplicatului. Ori recurenta a susținut că deține duplicatul facturilor că a făcut astfel dovada pentru justificarea deducerii însă așa cum s-a arătat duplicatele prezentate nu întrunesc exigențele cerute de codul fiscal și ca atare nu se poate vorbi de o deducere corectă.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art. 312.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantaROMÂNIA SRLîmpotriva sentinței civile nr. 1729 din 11.06. 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
5 ex./10.12.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
