Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2843/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2843
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de - SRL CNî mpotriva sentinței civile nr.2004 pronunțată în data de 26 iunie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatei Administrația Finanțelor Publice C
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 10.11.2009 se înregistrează din partea intimatei, Administrația Finanțelor Publice a municipiului CNî ntâmpinare prin care se solicită respingerea recursului promovat. De asemenea, la data de 10.11.2009 se înregistrează din partea intimatei, Direcția Generală a Finanțelor Publice C întâmpinare.
Reprezentanta recurentei solicită comunicarea a câte unui exemplar din întâmpinările depuse, solicitând instanței reluarea cauzei la a doua strigare.
Curtea încuviințează cererea privind strigarea cauzei la a doua strigare.
După reluarea cauzei, reprezentantele părților litigante relevă instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că instanța de fond nu a antamat fondul dezbaterilor; obiectul litigiului îl reprezintă stabilirea legăturii obligațiilor fiscale. Instanța de fond a soluționat cauza fără administrarea probei cu expertiza. Atâta timp cât scopul legii este cel urmărit nu sunt necesare fonduri suplimentare; cheltuielile nu sunt făcute în scopul folosirii, acestea sunt deductibile în totalitate. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, pentru care urmează a depune înscrisuri în probațiune.
Reprezentanta intimatei Administrația Finanțelor Publice a municipiului CNs olicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. În ceea ce privește motivele de casare se relevă că, în privința expertizei judiciare pentru stabilirea cheltuielilor nedeductibile acestea au fost analizate prin anexele 2,3 și 15 sunt analizate sume și facturi; situația fiind clar stabilită. Astfel această probă ar fi fost inadmisibilă. În ceea ce privește remunerarea delegării din documentele justificative prestarea a avut loc pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2005, neprezentându-se nici un document justificativ pentru anul 2006. Se mai relevă că ponderea o reprezintă activitatea prestată de către un angajat al reclamantei. Astfel că nu se justifică facturarea de către firma din Ungaria, cheltuielile fiind în mod corect deductibile. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2400 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL CNî mpotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În motivarea sentinței s-a reținut că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N a efectuat o inspecție fiscală, întocmindu-se Raportul de inspecție fiscală nr.20667 din 29.10.2008, iar în baza acestuia s-a emis decizia de impunere pentru obligații fiscale în sumă de 178.372 lei. Reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind soluționată prin Decizia nr.4 din 16.01.2009 prin care a admis contestația pentru suma de 407 lei debit suplimentar și majorări de întârziere.
Diferența de impozit pe profit a fost determinată ca urmare a considerării ca nedeductibile la calculul impozitului pe profit a sumei de 648.865 lei cu titlu de cheltuieli, din care suma de 597.221 lei reprezintă remunerația de delegare a unor persoane fizice din partea - RT UNGARIA, sumă cu privire la care reclamanta a apreciat că reprezintă cheltuieli deductibile în baza convenției de consultanță încheiată pentru anii 2004-2007.
Tribunalul a apreciat că în acest caz sunt aplicabile dispozițiile art.19 alin.1 și art.21 alin.1 fiscal, în sensul că aceste cheltuieli trebuiau să fie executate în baza unui contract care să precizeze serviciile și tarifele serviciilor și care să fie justificate prin acte corespunzătoare. Rapoartele de execuție prezentate de reclamantă și în care nu sunt trecute activitățile desfășurate de persoanele desemnate în biroul de consultanță, privitor la alte obiective neprecizate în convenții, sunt documente pe care tribunalul a apreciat că nu justifică deducerea acestor cheltuieli.
În ceea ce privește cheltuielile cu titlu de chirie pentru apartamente de procotol și cheltuielile cu comisionul de intermediere în vederea închirieii acestor apartamente destinate cazării personalului consultant al firmei maghiare, au fost apreciate de către tribunal ca nedeductibile, motivând că nu a fost demonstrată susținerea reclamantei făcută în sensul că aceste cheltuieli au fost realizate în scopul obținerii de venituri impozabile.
Referitor la cheltuielile de utilități și întreținere în sumă de 14.010 lei, tribunalul a motivat că, deși au fost înregistrate în evidența contabilă a reclamantei, chitanțele și facturile nu au fost emise pe numele reclamantei ci pe numele unor persoane fizice, fără să existe legătură între reclamantă și aceste persoane.
S-a mai reținut de asemenea că la pronunțarea deciziei nr.4/2009, organul fiscal a avut în vedere suma achitată în plus de către reclamantă precum și faptul că argumentele reclamantei priveau o perioadă care nu făcea obiectul controlului și că unele cheltuieli nu au fost purtătoare de taxă pe valoarea adăugată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând, în principa, admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se că s-a soluționat cauza fără cercetarea fondului, iar în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea principală recurenta arată că a solicitat efectuarea unei expertize judiciare de specialitate pentru a demonstra faptul că este îndreptățită la deducerea sumelor reprezentând cheltuieli efectuate în cadrul proiectului comun ROMANIA - UNGARIA și că recurenta nu a prejudiciat în nici o modalitate bugetul de stat prin deducerea cheltuielilor efectuate în cadrul acestui proiect. Întrucât concluziile unei astfel de expertize influențează fondul litigiului, recurenta susține că instanța a soluționat cauza fără a dezlega fondul chestiunii juridice deduse judecății.
În ceea ce privește cererea subsidiară arată că are calitate de antreprenor, că s-a ocupat de lucrări de amenajare imobile și că aceste lucrări au fost realizate în parteneriat cu RT (Ungaria), iar în acest scop s-a instituit un consultant compus din personal al ROMANIA cât și al UNGARIA.
În derularea acestui proiect comun și în baza convențiilor de consultant recurenta consideră ca fiind deductibile cheltuielile reprezentând contravaloarea contractelor de asistență (prestare servicii) încheiate cu UNGARIA pentru personalul angajat în proiecte.
În opinia recurentei, conform dispozițiilor art.21 Cod fiscal, este permisă deducerea cheltuielilor efectuate de către agentul economic, dacă acestea au fost necesare pentru activitate și au produs profit.
În ceea ce privește cheltuielile reprezentând remunerația de delegare a personalului consultant din partea UNGARIA, recurenta arată că acestea sunt deductibile deoarece au fost efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.21 alin.4 lit.n din Codul fiscal. În acest sens se arată că serviciile de consultanță au fost necesare în scopul desfășurării activității recurentei întrucât obiectivele la care se desfășurau lucrări de amenajare necesitau un standard calitativ superior, în vederea asigurării imaginii profesionale a beneficiarului (Consulatul Ungaria din C-N și o serie de sucursale ale și Bank). Personalul UNGARIA a fost delegat tocmai în vederea asigurării calității lucrărilor.
Se mai susține că este îndeplinită condiția constând în încheierea unor contracte având ca obiect prestarea acestui tip de serviciu, iar aceasta este necesară în vederea probării prestării reale a serviciului de consultanță.
În cuprinsul convențiilor s-au evidențiat și tarifele practicate, respectiv remunerația pe care ROMANIA trebuia s-o achite firmei UNGARIA, contrar celor susținute de autoritățile fiscale. Nu s-au evidențiat decât cheltuielile efective ale deplasării și "viețuirii" personalului UNGARIA întrucât, susține recurenta, proiectele demarate erau comune, iar rapoartele de execuție încheiate ulterior încheierii proiectelor fac dovada prestării efective a serviciilor.
Cu privire la refuzul organului fiscal de a considera ca deductibile aceste cheltuieli, motivat de faptul că recurenta avea personal specializat, recurenta susține că dispozițiile Codului fiscal permit contribuabilului să angajeze cheltuieli în vederea obținerii de venituri, iar organul fiscal nu este competent să considere că o cheltuială aferentă unui contract de prestări de servicii nu este deductibilă numai pentru faptul că recurenta ar fi avut personal specializat. În acest sens se mai arată că agentul economic are libertatea de gestiune asupra propriului patrimoniu și că el este singurul care apreciază oportunitatea angajării unor consultanți precum și a numărului acestora.
În ceea ce privește cheltuielile reprezentând chiria pentru apartamentele destinate cazării personalului UNGARIA, recurenta arată că dacă s-ar considera că aceste cheltuieli nu sunt deductibile deoarece nu au fost efectuate în favoarea administratorului sau angajaților proprii, aceste cheltuieli sunt totuși deductibile prin prisma faptului că sunt efectuate de contribuabilul - agent economic în vederea obținerii propriilor venituri impozabile. În susținerea acestei opinii se invocă dispozițiile art.21 alin2. lit.e Cod fiscal actualizat până la 1.11.2008 și care includ în categoria cheltuielilor deductibile a cheltuielilor de transport și cazare în țară și în străinătate efectuate pentru salariați și administrator precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora.
Referitor la cheltuielile reprezentând utilități și întreținerea apartamentelor de protocol, recurenta susține că aceste cheltuieli sunt deductibile deoarece sunt aferente veniturilor impozabile obținute de recurentă.
Aceeași argumentare este folosită de recurentă și pentru cheltuielile cu comisionul de intermediere pentru închirierea de apartamente destinate cazării personalului consultant al UNGARIA și pentru cheltuielile cu curățenia acestor apartamente.
Decizia pronunțată de organele fiscale este criticată de către recurentă și din perspectiva faptului că s-au stabilit obligații de plată fără a se ține cont de compensarea parțială automată cu sumele virate suplimentar, anterior, de către ROMANIA.
Recurenta mai susține că în mod eronat a fost determinat impozitul pe profit suplimentar, raportat la obligațiile fiscale controlate.
Se solicită anularea obligațiilor principale reprezentând impozit pe profit și drept consecință și anularea obligațiilor accesorii.
Intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N ȘI C prin întâmpinare și oral prin reprezentant au solicitat respingerea recursului.
Curtea analizând recursul formulat, reține că este nefondat.
În ceea ce privește casarea hotărârii pentru a fi administrată, în rejudecare, proba cu expertiza, Curtea apreciază că o astfel de solicitare ar fi pertinentă numai în condițiile în care se contestă modul de calcul al sumelor stabilite de organele fiscale.
În cauză însă trebuie clarificată, cu prioritate, problema caracterului deductibil sau nedeductibil al cheltuielilor reținute de organul de control, iar aceasta impune o apreciere asupra interpretării normelor de drept fiscal și incidenței acestora în cauză, apreciere care este de competența instanței, iar nu de competența unui expert, chiar specializat în materie. Numai ulterior tranșării acestei chestiuni și numai dacă se contestă modalitatea de determinare a sumelor și cuantumul acestora, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar, s-ar putea lua în discuție cererea în probațiune formulată.
Pentru a se stabili dacă au caracter deductibil cheltuielile reprezentând contravaloarea contractelor de consultanță și asistență de către Ungaria, se impune așa cum s-a menționat anterior, a fi analizate dispozițiile legale incidente, respectiv art.21 din Legea nr.571/2003 prin raportare la situația concretă de fapt.
În acest sens, Curtea, analizând conținutul "Convenției de consultanță", reține că deși părțile RT Ungaria și - ROMANIA SRL au declarat prin art.8 "că prin încheierea acestei convenții, nu doresc să înființeze societate economică nici fără personalitate juridică, nici cu personalitate juridică", acestea s-au asociat înființând un de Consultanță comun (art.5.2), în scopul organizării și realizării executării contractului de execuție generală și a celui de subantrepriză (art.5.2.1.).
Potrivit aceluiași contract (art.5.2.3.), părțile asigură între ele condițiile materiale și obiective necesare funcționării Biroului consultant comun.
Prin urmare, din ansamblul acestei convenții rezultă o participare comună, în proporție de 50-50%, ceea ce înseamnă că această proporție este aplicabilă atât asupra cheltuielilor cât și asupra veniturilor. În consecință, nu se poate accepta că toate cheltuielile reținute ca atare în actul de control pot fi și trebuie înregistrate de recurentă pentru ca apoi să fie deduse de aceasta.
În consecință, recurenta în mod nelegal a procedat atunci când a considerat deductibile cheltuielile aferente participării RT UNGARIA în Cadrul Biroului de Consultanță și a procedat la deducerea acestor cheltuieli din calculul profitului impozabil. Prin urmare, apărările și criticile formulate în recurs apar ca nefondate.
În raport de cele reținute anterior, Curtea apreciază că în mod legal și întemeiat, s-a reținut de către organul de control că nu au caracter deductibil cheltuielile reprezentând remunerația de delegare al personalului consultant, cheltuieli deduse pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
În baza acelorași argumente nu pot fi reținute ca deductibile și celelalte cheltuieli, respectiv cele reprezentând chiria unor apartamente destinate cazării personalului consultant al - UNGARIA, cheltuielile reprezentând utilități și întreținere aferente apartamentelor de protocol, cheltuielile reprezentând comisionul de intermediere pentru închirierea apartamentelor pentru personalul consultant și cheltuielile cu curățenia apartamentelor de protocol.
Referitor la compensarea obligațiilor de plată stabilite în plus prin actele contestate cu sumele virate suplimentar, Curtea reține că așa cum rezultă din motivarea deciziei (pct.III.c) și din anexa nr.3 la Raportul de inspecție fiscală la care se face trimitere în decizie, organul de control a avut în vedere sumele virate de recurentă pentru aceeași categorie de obligații fiscale, respectiv impozitul pe profit, stabilindu-se majorări și penalități numai pentru diferențe (92 dosar fond).
Din anexele la Raportul de inspecție fiscală rezultă că s-a ținut cont de sumele virate în plus pe anumite categorii de obligații, iar o eventuală compensare între obligații diferite poate avea loc, așa cum au susținut autoritățile fiscale, numai conform art.116 alin.4 Cod fiscal.
În opinia Curții sunt nefondate și criticile formulate de recurentă cu privire la stabilirea în mod greșit a debitului reprezentând impozit pe profit din perspectiva calificării ca nedeductibile a unor cheltuieli și din faptul că raportul de inspecție fiscală nu prezintă coerență.
În ceea ce privește calificarea ca nedeductibile a cheltuielilor reținute ca atare de organul de control fiscal, Curtea a făcut anterior analiza acestei chestiuni.
În legătură cu taxa pe valoarea adăugată, aferentă cheltuielilor considerate nedeductibile, Curtea reține că recurenta nu formulează critici efective cu privire la această problemă, exprimându-și numai "surprinderea".
În cuprinsul deciziei se prezintă argumente care susțin punctul de vedere al autorității fiscale, respectiv că unele cheltuieli considerate nedeductibile fie nu au fost purtătoare de TVA, fie nu au fost operate în contul 4426 - taxa pe valoare adăugată deductibilă aferentă.
Oricum reglementările legale fiind dreptul de deducere al TVA nu se suprapun cu reglementările legale privind deducerea anumitor cheltuieli de la calculul impozitului pe profit, astfel că nu se poate reține lipsa de "coerență" cu privire la obligațiile fiscale controlate.
În concluzie, Curtea apreciază că motivele invocate în recurs sunt nefondate, astfel că în temeiul art.312 alin.1 proc.civ. va respinge recursul formulat de - ROMANIA SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.2004 din 26.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EG
Dact./5ex./15.12.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
