Contestație act administrativ fiscal. Decizia 286/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 286/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții - HOUSE SA prin lichidator, - SA BMp rin lichidator, - sa prin lichidator, - SA prin lichidator împotriva sentinței civile nr. 1816 din 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE M, - SA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G în reprezentarea intereselor recurentelor, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că la data de 2 februarie 2010 intimata DGFP Mad epus la dosarul cauzei actele solicitate prin adresa instanței.
Reprezentantul recurentelor depune la dosar un set de acte în probațiune, constând în facturi, rapoarte de inspecție fiscală și contracte de închiriere și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Reprezentantul recurentelor precizează că renunță la petitul de casare, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, anularea actelor administrative fiscale atacate cu consecința exonerării societăților recurente de la plata impozitului pe profit și a obligațiilor accesorii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1816 din 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunile în contencios formulate și precizate de reclamantele - House SA, A și + SA și - SA B M, prin lichidator, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și - SA cu B
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că societățile reclamante au luat ființă urmare divizării SA B M în baza Hotărârii din 18.09.2001 și a Proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial nr. 1407 din 18.07.2001, conform căruia fiecare reclamantă a primit parte din acțiunile societății - mamă.
Din Deciziile nr. 71, 81, 76 și 78 din 20.08.2008 rezultă că reclamantele și-au înregistrat evidențele contabile în contul 212 clădiri în valoare de 2569,4 lei, respectiv, 4066,1 lei, respectiv 2569,4 lei, respectiv 3.226,1 lei, începând cu anul 2006 când au fost întocmite primele acte contabile iar în perioada 1.01.2003 - 31.XII.2005 a fost suspendată activitatea firmelor.
Activitatea a fost reluată din 1.01.2006 iar prin încheierea din 28.XI.2007 a fost desemnat lichidatorul pentru societățile dizolvate.
Organul fiscal a mai reținut că în perioada 1.01.2003 - 31.XII.2005 în spațiul deținut de reclamante și-a desfășurat activitatea reclamanta House, respectiv - &, SRL, - Grup SRL (12) iar chiria a fost încasată și facturată de pârâta - SA, reclamantele facturând chiria abia din 1.01.2006 până la 15.03.2007 deși chiriașul a rămas în spațiu în continuare.
Dat fiind faptul că societățile-reclamante s-au înregistrat în Registrul Comerțului în iulie 2002 și ținând cont de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 raportat la cele ale art. 24 din Legea nr. 31/1990, conform cărora societatea produce efecte juridice de la data înregistrării, este lipsită de relevanță împrejurarea că o perioadă a fost suspendată activitatea acestora.
Având în vedere că spațiul comercial în natură construcții a fost folosit cu titlu de chirie, este just ca sumele reprezentând chirie să fie înregistrate în contabilitatea reclamantelor, fapt recunoscut implicit de către acestea prin înregistrarea acesteia doar în perioada 1.01.2006 - 15.03.2007.
Cum reclamantele n-au procedat în acest fel, acestea nu pot susține cu succes faptul că n-au realizat profit invocând implicit propria culpă, apărare ce nu poate fi luată în considerate de instanță.
Constatând că reclamantele au încălcat dispozițiile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, art. 7 din Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe profit pentru anul 2003, art. 19 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru anii 2004 - 2006 și ale art. 19 din Legea nr. 343/2006 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 pentru anul 2007.
Pentru neachitarea la termen a impozitului pe profit stabilit suplimentar, organul fiscal a emis deciziile de impunere și cum reclamantele nu au justificat eventuale cheltuieli deductibile, deciziile atacate sunt emise în condițiile legii iar acțiunile în anulare formulate și precizate sunt neîntemeiate.
Cât privește SA, aceasta nu are calitate procesuală nefiind parte în procedura administrativ - fiscală.
Din perspectiva celor arătate și ținând cont de normele legale cuprinse în art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la cele cuprinse în art. 218 al. 2 din nr.OG 92/2003, acțiunile au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele - HOUSE SA, - SA B M, - SA și - SA prin lichidator, solicitând admiterea recursului; în principal casarea sentinței civile nr. 1816 din 3 iunie 2009 și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se judeca separat acțiunile promovate, excepția de conexitate nefiind admisibilă în condițiile în care s-au atacat două acte administrativ-fiscale distincte și unde calitatea de debitori, în raporturile de drept material fiscal este distinctă; iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1816 din 3 iunie 2009 cu consecința admiterii acțiunii noastre și anularea Deciziei nr. 71 din 20 august 2008, Deciziei de impunere nr.822 din 24.06.2008 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2308 din 23.10.2008, în partea privind impozitul pe profit și exonerarea HOUSE de plata sumei de 7.328 lei impozit și 2.657 lei obligații accesorii, pentru a Deciziei nr. 81 din 20 August 2008, Deciziei de impunere nr. 882 din 17.07.2008 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2311 din 23.10.2008 în partea privind impozitul pe profit, cu consecința exonerării acestei societăți de plata sumei de 1. 745 lei impozit pe profit și 875 lei obligații accesorii, pentru + a Deciziei nr. 78 din 20 august 2008, Deciziei de impunere nr. 823 din 24.06.2008 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2306 din 23.10.2008 în partea privind impozitul pe profit iar pentru a Deciziei nr. 76 din 20 august 2008, Deciziei de impunere nr.825 din 24.06.2008 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 2304 din 23.10.2008 în partea privind impozitul pe profit și exonerarea societății de plata sumei de 7.125 lei impozit pe profit și 2.601 lei obligații accesorii; precum și cu cheltuieli de judecată ce au fost ocazionate cu acest litigiu.
În motivarea recursului reclamanții arată că, în fapt, contestația formulată de HOUSE a fost înregistrată la instanța de fond sub dosar nr. 150/-, cea formulată de A sub nr-,cea formulată de + A sub nr- iar cea formulată de sub dosar nr-.
La termenul din 25 februarie 2009 instanța de fond a invocat din oficiu excepția de conexitate prevăzută de art. 164 Cod proc. civilă și a admis această excepție apreciind că sunt întrunite cerințele art. 164, fără să ne explice condițiile în care sunt întrunite aceste cerințe.
Admiterea acestei excepții este nefondată din punctul nostru de vedere întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 164 din Codul d e proc. civilă.
Persoanele juridice care se judecă nu sunt identice. Cele două societăți s-au înființat ca urmare a unui proces de divizare, dar au dobândit statut de persoană juridică distinctă cu drepturi și obligații separate.
Raportul juridic de drept material fiscal s-a născut între intimată - Direcția Generală a Finanțelor Publice M - și fiecare contribuabil în parte, cu respectarea art. 25 din Codul d e proc. fiscală. Că este așa, o demonstrează și faptul că intimata a întocmit Rapoarte de inspecție fiscală distincte, a emis decizii de impunere pentru fiecare persoană juridică în parte, întrucât obligațiile fiscale ale acestora sunt personale și nu solidare. Obligațiile fiscale ale recurente lor s-au născut din raporturi comerciale diferite, care nu pot fi asimilate, situație în care apreciem că excepția de conexitate este nefondată.
Pe fond, ca urmare conexării celor două dosare, instanța nu a analizat probele invocate de aceștia și nici temeiurile de drept în baza cărora și-au formulat apărarea.
Au mai arătat că potrivit art. 14 lit. a din Codul Fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe profit se aplică asupra profituluiobținutdin orice sursă, atât din România cât și din străinătate. Deci, prima condiție pentru a plăti impozit pe profit este să se realizeze acest profit din orice sursă, așa cum prevede În mod explicit textul de lege.
Dispozițiile art. 19 alin. 1 din Codul Fiscal enunță modul de calcul al impozitului pe profitcare este diferența între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri.
Din probele administrate în cauză rezultă foarte clar că nici una din societăți nu a realizat venituri în perioada pentru care s-a calculat impozitul pe profit.
Pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2005 chiria a fost facturată și încasată de, deci veniturile s-au înregistrat la această societate care a făcut dovada că nu are nici o datorie la bugetul statului și a recunoscut că ea a încasat aceste sume pentru care și-a achitat obligațiile bugetare.
În perioada 01.01.2006 - 15.03.2007 s-au emis facturi de către cele două societăți la chiriași dar nu știm dacă s-a calculat impozit și în ce cuantum întrucât intimata nu a individualizat separat această perioadă și nici nu ne spune dacă există cheltuieli aferente acestor venituri.
Pentru perioada 16 martie 2007 - 31 decembrie 2007 nu s-au emis facturi, nu există contracte de închiriere, deci nu s-au realizat venituri și prin urmare nu există o bază de impozitare.
În concluzie, atâta timp cât nu există venituri obținute, așa cum cere în mod imperativ texul de lege, nu poate exista nici impozit pe profit. Inspectorii fiscali nu se pot substitui acordului de voință al părților pentru încheierea unui contract de închiriere iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada faptului că au existat venituri încasate și neînregistrate care să justifice calculul unui profit estimat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 decembrie 2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
În urma procesului de divizare a - SA B M au rezultat, între altele, și societățile - HOUSE SA, - SA B M, - SA, - SA. Organele de inspecție fiscală au efectuat un control fiscal acestor societăți în urma cărora au încheiat raportul de inspecție fiscală 1455 din 23.10.2008, raportul de inspecție fiscală din 15.07.2008, raportul de inspecție fiscală nr. 1454 din 23.06.2008 precum și raportul de inspecție fiscală din 23.10.2008.
Apreciind că societățile recurente nu au înregistrat în contabilitate facturi fiscale pe care aveau obligația să le emită ca urmare a încheierii unor contracte de închiriere pentru spațiile aflate în proprietate, au fost emise pentru - HOUSE SA decizia de impunere 822 din 24.06.2008 prin care această societate a fost obligată la plata sumei de 7238 lei reprezentând impozit pe profit și 2657 lei, majorări și penalități de întârziere, pentru - SA B M, decizia de impunere nr. 882/17.07.2008, prin care această societate a fost obligată la plata sumei de 1745 lei, impozit pe profit și 875 lei, majorări și penalități de întârziere, pentru - SA B M, decizia de impunere nr. 825/24.06.2008, prin care această societate a fost obligată la plata sumei de 7125 lei, impozit pe profit și 2601 lei, majorări și penalități de întârziere și pentru - SA decizia de impunere 823/24.06.2008 prin care aceasta a fost obligată la plata sumei de 6106 lei reprezentând impozit pe profit și 2299 lei, majorări și penalități de întârziere.
În urma contestației administrative formulate, potrivit art.205 proc.fiscală DGFP Mae mis deciziile 71/20.08.2008, pentru - HOUSE SA, 81/20.08.2008 pentru - SA B M, 76/20.08.2008 pentru - SA B M și 78/20.08.2008 pentru - SA prin care a respins contestațiile ca nefondate.
În determinarea situației fiscale a societăților recurente, trebuie observat că aceste societăți înființate în luna iulie 2002 nu au desfășurat nici o activitate în perioada 2003-2005, această situație fiind menționată și la Oficiul Registrului Comerțului de unde rezultă că a fost suspendată activitatea acestora pentru perioada 1.03.2003-31.12.2005, activitatea conform mențiunilor fiind reluată doar începând cu data de 1.01.2006.
În această perioadă pentru spațiile proprietatea celor două societăți comerciale - SA a încheiat contracte de închiriere, ele fiind depuse la instanța de recurs și a facturat și încasat chiria pentru perioada 1.01.2003-31.12.2005.
Având în vedere similitudinea situației juridice nu este incident motivul de casare procedându-se în mod întemeiat la conexarea celor două dosare conform prev.art.164 pr.civ.
Mai mult, organele fiscale nu au determinat ca cele două societăți să fi beneficiat de contractele de închiriere, situație în care erau aplicabile prevederile art.14 pr.fiscală potrivit cărora veniturile sunt supuse legii fiscale. Nefiind titularele contractelor de închiriere și neîncasând sumele provenite din chirii chiar dacă obiectul contractelor de închiriere a fost proprietatea acestor societăți comerciale, nu se poate reține obligația prevăzută de art.22 pr.fiscală și prin urmare, debitor al obligației fiscale este pentru această perioadă - SA.
Astfel, neavând o bază de impunere, deciziile de impunere emise de organul fiscal conform art.86 pr.fiscală sunt lovite de nulitate pentru această perioadă, referitor la diferența de impozit pe profit precum și la majorările și penalitățile de întârziere, acestea din urmă fiind corelative unei creanțe fiscale neachitate la termenul de plată.
În ceea ce privește perioada 1.01.2006-15.03.2007 cele patru societăți și-au reluat activitatea, au preluat contractele de închiriere și au facturat chiria iar prin raportul de inspecție fiscală și actele administrativ fiscale nu se arată faptul că ar exista vreo datorie fiscală și nici nu s-a individualizat separat această perioadă.
Referitor la perioada 16.03.2007-31.12.2007 cele patru societăți nu au emis facturi arătând că nu există contracte de închiriere însă societățile care au preluat spațiile în folosință au continuat să le folosească și în această perioadă astfel că sunt aplicabile prevederile art.1437 civ.și în mod nejustificat recurentele nu au emis facturi permițând însă societăților comerciale care au închiriat acel spațiu să folosească în continuare spațiul respectiv. Ca atare, pentru această perioadă deciziile de impunere au constatat existența obligației fiscale și au procedat la stabilirea unei diferențe de impozit conform art.85 alin.1 lit.b pr.fiscală individualizând creanța fiscală datorată bugetului de stat.
Prin urmare, în conformitate cu art. 304 pct.9 și 312.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat și apreciind că pentru perioada mai sus specificată nu s-au interpretat în mod corect prevederile legale va modifica în parte sentința, astfel că în baza art.218 pr.fiscală și art.18 din Legea 554/2004 va admite în parte acțiunile formulate și în consecință, va anula parțial actele contestate cu privire la sumele pretinse cu titlu de impozit pe profit și accesorii, respectiv penalități și majorări de întârziere aferente perioadei 1.03.2003-31.12.2005. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței privind restul obligațiilor fiscale din actele administrativ fiscale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții - HOUSE SA, - SA B M, - SA, - SA prin lichidator împotriva sentinței civile nr. 1816 din 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată și în consecință, anulează parțial Decizia nr. 71/20.08.2008, Decizia de impunere nr. 822/24.06.2008 și raportul de inspecție fiscală doar în ce privește suma de 5481 lei impozit și 2432 lei majorări și penalități pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
Red./Dact.SM.
6 ex./22.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
