Contestație act administrativ fiscal. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 292
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta- SRL, cu sediul în B- județul B, împotriva sentinței nr. 1381 din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaAdministrația Finanțelor Publice a municipiului, cu sediul în B,- județul
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20.00 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă - SRL reprezentată de consilier juridic potrivit delegației depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este timbrat, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se administrează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentă solicită admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre soluționare pe fond la DGFP B, motivat de faptul că instanța de fond în mod eronat a dispus respingerea acțiunii când în prealabil pârâta solicitase prin întâmpinarea formulată trimiterea cauzei la. în vederea soluționării contestației în procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-
reclamanta - SRL a solicitat anularea Raportului de inspecție Fiscală încheiat la data de 12.09.2008 de către Administrația Finanaciară Municipală B.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat de la Administrația Financiară Municipală control fiscal în vederea stabiliri exacte a obligațiilor fiscale. Potrivit Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.25031 din 30.09.2008 s-a stabilit că ar datora bugetului statului sume reprezentând: impozit pe
profit -1493 lei; majorări impozit profit; impozit venit dividende - 3.715 lei; majorări impozit venit dividende; TVA stabilită suplimentar - 27.790 lei; amendă la Legea nr. 82/1991; majorări TVA -26.811 lei precum și debite stabilite prin programul electronic al Administrației Financiare Municipale B astfel: majorări impozit pe profit - 8.424 lei; penalități întârziere impozit pe profit 375 lei; majorări TVA 369 lei; penalități - 102.
Până la data controlului au fost depuse la B declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, iar societatea reclamantă a solicitat rambursarea sumei de 37.273 lei reprezentând TVA.
Agenții constatatori au apreciat ca obligație facturarea contravalorii lucrărilor efectuate conform contractului de execuție nr. 2090/22.12.2004 încheiat cu Consiliul Local.
Pentru faptul că agenții constatori nu au avut în vedere latura obiectivă ( convenția în contracte-contractul este legea părților) reclamanta s-a considerat prejudiciată, având în vedere că părțile au prelungit prin act adițional durata contractului mai exact a fost obligată să efectueze acte și fapte independente de voința sa.
A motivat agenților constatori faptul că din lipsa de fonduri ale Consiliului Local au stagnat lucrările prevăzute în contract și că pentru lucrările efectuate și nefacturate urmează să se întocmească deviz de lucrări și să se factureze fiind încă în termenul contractual.
Referitor la relațiile contractuale dintre societatea reclamantă și - SRL Iaa rătat că agentul constatator a stabilit că nu se poate reduce TVA aferent facturilor fiscale menționate în raport întrucăt - SRL se află în lichidare și nu a mai depus la organul fiscal teritorial situațiile financiare anuale și trimestriale.
A mai solicitat să se constate că a avut relații comerciale cu - SRL însă nu a avut cunoștință de statutul juridic al acesteia.
La termenul din 27.11.2008 instanța a pus în discuție excepția de prematuritate a introducerii acțiunii formulată de către pârâta
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 1381 din 17 noiembrie 2008 a admis excepția de prematuritate și a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că potrivit raportului de Inspectie fiscală înregistrat sub nr.25031 din 30.09.2008 s-a stabilit că reclamanta datorează bugetului statului suma de 26.811 lei reprezentând impozit pe profit, majorări impozit profit, majorări impozit dividente, TVA stabilită suplimentar, amendă la Legea nr.82/1991 și majorări TVA.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului amdinistrativ potrivt cărora " inainte de a se adresa intantei de contencios administrativ competente persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act adminsitrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia " precum și a dispozițiilor art.206 alin.3 din Codul procedură civilă potrivit cărora " contestația se depune la organul fiscal respectiv vamal al căruia act adminstrativ a fost atacat și nu este supusă taxei de timbru", reclamanta avea obligația să se adreseze B cea care a întocmit Raportul de inspecție fiscală cu contestație împotriva acestuia și ulterior în
cazul în care era nemultumită de decizia dată de organul fiscal urma să se adreseze instanței de judecată, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanta a formulat o contestație împotriva Raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 12.09.2008 la organul fiscal emitent.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta care după ce a făcut un
scurt istoric al situației de fapt, susținut că instanța a dispus în mod eronat respingerea acțiunii sale, când în prealabil pârâta solicitase, prin întâmpinarea formulată, trimiterea cauzei la ANAF B, în vederea soluționării contestației în procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.
Recurenta consideră că potrivit Codului fiscal și celui de procedură fiscală soluționarea contestațiilor este de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În concluzie, solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre soluționare de către
Intimata Administrația Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care solicitat în principal anularea recursului ca netimbrat și în subsidiar ca nefondat.
Verificând, la primul termen, taxa judiciară de timbru s-a constatat că aceasta a fost achitată conform chitanței aflată la fila 12 din dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală reprezintă o contestație impotriva unui act administrativ pentru care competența de soluționare revine, în primă fază, angajatului fiscal, potrivit art. 206 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Ca atare, contestația trebuia soluționată, mai întâi, în procedura prealabilă administrativă de către Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul și numai ulterior acestei proceduri și doar în eventualitatea în care petentul era nemulțumit de decizia dată în soluționarea contestației se putea adresa instanței de contencios administrativ, conform art. 218 alin. 2 proc. fiscală.
Această susținere a intimatei își are temeiul în dispozițiile art. 109 proc. civ, dar și în cele ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unde se prevede în mod expres că inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia .
Prin urmare, procedura administrativă este obligatorie și este prealabilă introducerii acțiunii.
În ce privește solicitarea recurentei de a se casa sentința și de a se trimite către organul fiscal urmează a fi respinsă, dat fiind că este o măsură nelegală, legea neprevăzând această modalitate de soluționare.
De altfel, la termenul din 27.11.2008 intimata a solicitat instanței ca, pe cale de încheiere, să rețină că din eroare a solicitat dezinvestirea si trimiterea cauzei dat fiind că o instanță de judecată nu-și poate declina competența decât în favoarea unei alte instanțe judecătoresti competente.
.//.
Prin urmare, instanța de fond a cenzurat cererea de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă, reținând în mod corect că a fost prematur introdusă întrucât nu fusese formulată și trimisă la organul fiscal plângerea prealabilă.
Constatând că nu este afectată legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta- SRL, cu sediul în B- județul B, împotriva sentinței nr. 1381 din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtaAdministrația Finanțelor Publice a municipiului, cu sediul în B,- județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.MC
2 ex/17.03.2009
Dosar fond - Trib.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
