Contestație act administrativ fiscal. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 296
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 752/CA/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurente lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea ambelor recursuri așa cum au fost formulate.
După dezbateri dar nu înainte de ridicarea ședinței se prezintă avocat în substituirea avocatei în reprezentarea reclamantei intimate, care depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 752/CA/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare act.
S-a sispus anularea în parte atât a Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. 639/10.10.2007, a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3545/10.10.2007 cât și a Deciziei nr. 78/24/04.02.2008, în sensul anularii masurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscală prin care s-au stabilit obligații de plata suplimentare privind TVA în cuantum de 616 lei, respinsă la rambursare și în consecința, exonerarea reclamantei de la plata acestei taxe pe valoare adăugata.
S-a respins acțiunea reclamantei pentru suma de 563 lei respinsă, de organele fiscale la rambursare.
Au fost obligate pârâtele, aflate în culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 1.100 lei cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu ocazia inspecției fiscale efectuate de organele de inspecție fiscală ale T la sediul reclamantei " " T privind soluționare decont cu suma negativă de TVA (rambursare TVA), organele de control au efectuat verificarea fiscală a societății, în urma căruia s-a încheiat Raportul de inspecție fiscală înregistrat la. T sub nr. 545/10. 10.2007.
În baza Raportului de inspecție fiscală nr. 3.545/10.10.2007 a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 639/10.10.2007 de către T prin care s-au stabilit obligații de plată suplimentare privind TVA în suma de 19.179 lei (18.000 lei + 1.179 lei), sumă care a fost respinsă la rambursare. Împotriva constatărilor organelor fiscale privind stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare, dispusă prin Decizia de impunere nr. 639/10.10.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr. 3.545/10.10.2007 emise de T, reclamanta a exercitat căile de atac prevăzute de nr.OG 92/2003, respectiv a formulat contestație, contestație care a fost respinsă ca neîntemeiată pentru întreaga sumă de 19.179 lei, prin Decizia nr. 78/24/04.02.2008 emisă de pârâta
Prin Raportul de inspecție fiscală, s-a stabilit TVA nedeductibilă în sumă de 1179 lei, aferentă facturilor fiscale emise de către furnizori în anul 2006, care reprezintă servicii de cazare pentru persoane care nu sunt salariați sau administratori ai societății reclamante.
Prin concluziile sale expertul contabil a arătat că în speță personalul a fost pus la dispoziția reclamantei de către - SA, care este plătitoare de TVA, în baza unui contract de prestări servicii pentru implementarea unui program informatic, personal care a fost stabilit prin anexa la contractul de închiriere.
În conformitate cu pct. 3.8 lit. a din contractul pentru implementarea pachetului de programe destinat mediului de afaceri, încheiat la data de 15 septembrie 2006 între societatea reclamantă (fosta Expert ) și, reclamanta a fost obligată să suporte costurile de transport, cazare, diurnăangajaților societății precum și alte costuri suplimentare aferente deplasărilor.
Conform disp. art. 21 pct. 2 lit. K din Legea nr. 571/2003, modificată, sunt considerate cheltuieli în scopul realizării de venituri, cheltuielile pentru perfecționarea sistemelor informatice.
Expertul a arătat că cheltuielile pentru perfecționarea unui sistem informațional sunt considerate cheltuieli în scopul realizării de venituri și că cheltuielile de deplasare intră în prețul prestației sau bunului achiziționat, fiind deductibile și pe cale de consecință și TVA-ul aferent și că suma de 616 lei este deductibilă, diferența de 563 lei nu este deductibilă.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre și disp. Art. 21 pct. 2 lit. k din Legea nr. 571/2003, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus anularea în parte atât a Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. 639/10.10.2007, a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 3545/10.10.2007 cât și a Deciziei nr. 78/24/04.02.2008, în sensul anularii măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscală prin care s-au stabilit obligații de plată suplimentare privind TVA în cuantum de 616 lei, respinsă la rambursare și în consecință, exonerarea reclamantei de la plata acestei taxe pe valoare adăugată.
Instanța a respins acțiunea reclamantei ca nefondată pentru suma de 563 lei respinsă, de organele fiscale în mod corect la rambursare, întrucât această sumă este aferentă cheltuielilor de cazare și masă achitate pentru personalul necuprins în tabelul anexă la contract și pentru care nu au fost emise ordine de deplasare de către antreprenor (anexa 2 la raportul de expertiză -fila 206).
În baza disp. art. 274. procedură civilă, obligă pârâtele, aflate în culpă procesuală, au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1.100 lei cheltuielilor de judecată, compuse din onorariu avocat conform facturii nr. 0006 din 05.03.2008, aflată la fila 309 din dosar fond, proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele recurente T și T, solicitând admiterea recursului așa cum au fost motivate, modificarea în parte a sentinței atacate, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite de către organele fiscale în procedura prealabilă, precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii pentru suma de 616 lei precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursurilor, pârâtele au susținut următoarele:
Pârâtele recurente au invocat ca și motiv al recursului, art. 304 punctul 9 din pr5.civ. considerând că sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea li aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, considerând că aceasta nu datorează suma de 616 lei reprezentând TVA, motivat pe concluziile raportului de expertiză, care arată că acestei cheltuieli pentru perfecționarea unui sistem informațional sunt considerate cheltuieli în scopul realizării de venituri, cheltuielile de deplasare intră în prețul prestației sau bunului achiziționat, fiind deductibile și pe cale de consecință și TVA aferentă în sumă de 616 lei este deductibilă.
În fapt, prin acțiunea formulată, reclamanta a arătat că solicită instanței anularea parțială a măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare privind TVA în sumă de 1179 lei Ron, respinsă la rambursare și în consecință exonerarea societății de la plata acestei sume.
În ceea ce privește suma de 1179 lei Ron, reprezentând TVA dedusă de pe facturi de servicii cazare pentru alte persoane decât salariații proprii și administratori, petenta, în apărarea sa, a arătat că aceste servicii de cazare sunt aferente personalului care a prestat servicii (personalizare și implementare soft( pentru S,C, T, în temeiul unor contracte în care s-a prevăzut în mod expres prin negociere, că aceste cheltuieli să fie suportate de către societatea beneficiară a serviciilor, valoarea serviciilor facturate de prestatori ar fi fost mai mare, incluzând și recuperarea cheltuielilor cu deplasarea și șederea în România.
Mai arată reclamanta faptul că furnizorul extern a prezentat o listă cu toți consultanții care au prestat servicii la sediul T, numele acestor consultanți regăsindu-se pe facturile de cazare, această listă fiind prezentată organului de inspecție fiscală.
Conform contractelor de prestări servicii au fost refacturate și alte cheltuieli aferente serviciilor respective, având la bază deconturi de deplasare și alte documente justificative.
Mai precizează societatea că, valoarea acestor servicii a fost capitalizată și nu inclusă direct pe cheltuielile societății, potrivit prevederilor punctului 54 din secțiunea 7 1752/2005 "costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxa de import și alte taxe, cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective".
A considerat neîntemeiate argumentele reclamantei, motivat de următoarele:
Prin Raportul dfe inspecție fiscală, parțial contestat, s-a stabilit TVA nedeductibilă în sumă de 1179 lei Ron, aferentă facturilor fiscale emise de către furnizori în anul 2006, care reprezintă servicii de cazare pentru persoane care nu sunt salariați sau administratori ai societății, așa cum rezultă din situația prezentată de către societate în anexa nr.6
În conformitate cu normele legale în vigoare, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile în scopul realizării de venituri impozabile, astfel că la art. 21 aliniatul 2 din Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, privind cheltuielile de transport și cazare în țară și străinătate, efectuate de către salariați și administratori, respectiv punctul 29 din nr.HG 44/2003 / Norme metodologice de aplicare a Codului fiscal, cu modificările ulterioare, sunt prevăzute următoarele:
Analiza în vederea acordării deductibilității cheltuielilor de transport și cazare și țară și străinătate, efectuate de către salariați și administratori, se efectuează pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat -.
Consideră că în prezenta speță pot fi aplicabile și prevederile art. 129 aliniatul 3 litera B din Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, care precizează:
Prestările de servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică pentru uzul personal al angajaților sau a altor persoane.
Intimata recurentă a depus la dosar Concluzii scrise și a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate cu cheltuieli de judecată.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a actelor administrative și fiscale încheiate de pârâte.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei probele administrate în cauză, și dispozițiile prevăzute de art. 21 punctul 2 litera k din Legea nr. 571/2003 modificată conform cărora sunt considerate cheltuieli în scopul realizării de venituri, cheltuielile pentru perfecționarea sistemelor informatice din Raportul de expertiză culturală judiciară efectuat în cauză a rezultat că, cheltuielile pentru perfecționarea unui sistem informațional sunt considerate cheltuieli în scopul realizării de venituri și că, cheltuielile de deplasare intră în prețul prestației sau bunului achiziționat fiind deductibile și pe cale de consecință și /ul aferent iar suma de 616 lei este deductibilă în schimbul diferenței de 563 lei este nedeductibilă.
Având în vedere concluziile Raportului de expertiză contabilă și dispozițiile legale suscitate, prima instanță în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte actele administrativ fiscale încheiate de pârâte ca fiind nelegale.
. Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de pârâte, sunt neîntemeiate astfel că în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile prevăzute de art. 274 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 752 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurentele să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
-
Red./19.03.2009
Tehnodact / 2 ex./20.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Judecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Maria Cornelia
